Memoria este o funcţie care permite păstrarea şi revenirea conştientă la lucrurile învăţate anterior. În fiecare minut, memoria noastră este solicitată să stocheze o nouă informaţie sau să aducă la lumină o amintire păstrată într-un colţ al creierului. Se cunosc mai multe tipuri de memorie, clasificate în funcţie de anumite criterii, cum ar fi criteriul duratei de stocare a materialului, al tipurilor de informaţii sau al organului implicat în memo­rarea informaţiei. Potrivit divahair.ro, aceste tipuri de memorie interacţionează între ele, dar depind de regiuni cerebrale distincte. Astfel, oamenii pot avea anumite forme de memorie menţinute în stare bună, în timp ce altele pot fi alterate.

După criteriul duratei de stocare a materialului, se disting două tipuri de memorie: memoria pe termen scurt şi memoria pe termen lung. După criteriul tipurilor de informaţii, există memorie explicită şi memorie implicită. În funcţie de organul folosit în stocarea informaţiilor, se evidenţiază memoria vizuală, auditivă şi motrice.

Tipul de memorie de scurtă durată

Memoria de scurtă durată, sau memoria de lucru, permite minţii să reţină informaţii în timpul îndeplinirii sarcinilor. Memoria vizuală şi cea auditivă stochează temporar datele înainte ca acestea să fie şterse de sarcina care urmează. Exemplul cel mai comun în ceea ce priveşte acest tip de memorie este acela al căutării unui obiect pierdut evitând totodată locurile în care ştim sigur că nu este.

Tipul de memorie de lungă durată

Acest tip de memorie rezultă din depozitarea pe termen lung a informaţiilor în anumite regiuni ale creierului. Ea cuprinde alte două tipuri de memorie: memoria explicită, în care sunt stocate informaţiile, şi cea implicită, a de­prinderilor.

Tipul de memorie explicită

Numită şi memorie declarativă, memoria explicită se bazează pe o înregistrare a cunoştinţelor de cultură generală. Ea este subdivizată în alte două tipuri de memorie: memoria episodică, care stochează amintirile unor evenimente plasate în timp şi spaţiu (primul sărut, prima întâlnire, prima zi de şcoală), şi memoria semantică, care păstrează amintirile unor evenimente a căror plasare spaţio-temporală este irelevantă: spre exemplu, ştim că toate fructele şi legumele conţin fibre, dar nu ştim când şi unde ne-a fost furnizată pentru prima dată această informaţie.

Tipul de memorie implicită

Spre deosebire de memoria explicită, memoria implicită, numită şi procedurală sau nedeclarativă, nu este accesibilă conştiinţei. Este vorba despre amin­tiri care privesc diferite asocieri şi deprinderi, cum ar fi, spre exemplu, mersul pe bicicletă. Aceste acţiuni sunt însuşite graţie repetării lor, apoi sunt stocate în memoria de lungă durată. Ele nu necesită amintirea conştientă a învăţării fiecărui gest.

Tipul de memorie vizuală

Memoria vizuală ne permite să înregistrăm imagini şi fizionomii şi este cel mai frecvent solicitată. Cei care au o memorie vizuală bună pot învăţa uşor pentru examene, utilizând scheme, tabele şi culori, sau pot susţine discursuri, prezentări sau conferinţe fără a fi nevoie să citească de pe foi, ci doar folosind aceleaşi scheme şi culori cu ajutorul cărora să evidenţieze ideile principale pe care să le „fotografieze".

Tipul de memorie auditivă

Este unul dintre cele mai active tipuri de memorie, iar persoanele care au memoria auditivă dezvoltată îşi amintesc cu uşurin­ţă sunete şi cuvinte pe care le-au auzit în cursul unei conversaţii. Fie că înveţi pentru un examen, fie că te pregăteşti să susţii o prezentare, citeşte informaţiile cu voce tare şi nu ezita să le repeţi de mai multe ori pentru a ţi se întipări în minte. De mare ajutor ar fi să discuţi su­biectele cursurilor cu un coleg sau, în cazul discursu­rilor, să po­vesteşti cuiva conţinutul lor.

Tipul de memorie motrice

Memoria motrice sau kinestezi­că înregis­trează mişcările, cum ar fi mersul său tastatul la calculator. Oamenii înzestraţi cu această formă de memorie reţin mai bine informaţiile dacă le scriu de câteva ori. Memoria motrice necesită mai mult timp decât celelalte tipuri de memorie, dar este la fel de eficientă.

Alte tipuri de memorie

Mai există, de asemenea, alte trei tipuri de memorie: memoria tactilă, olfactivă şi gustativă. Memoria tactilă este foarte dezvoltată la persoanele nevăzătoare. Cât despre memoria olfactivă şi cea gustativă, acestea au rolul de a clasifica mirosurile şi gusturile pe care le percepem.