Studiile arată că achiziţiile scumpe se transformă în dezamăgiri, dar cele mici pot aduce mai multă satisfacţie. Cu date, cercetătorii au demonstrat că banii nu pot cumpăra fericirea decât dacă o cumpără în doze mici.

Oamenii sunt programaţi să regrete cumpărăturile scumpe. Chiar dacă muncesc ani de zile pentru o maşină nouă şi pierd alte câteva luni până hotărăsc exact ce să cumpere, pe termen lung, oricum ar fi e o investiţie proastă. Nu neapărat pentru că maşină nu face banii, ci pentru că în final maşină nu îi mai face fericiţi.

Potrivit digi24.ro, investiţiile dese în micile plăceri aduc per total mai multă satisfacţie decât o investiţie mare care pe termen lung nu mai impresionează. E valabil mai ales dacă sunt cumpărate experienţe şi nu lucruri materiale. Un studiu efectuat pe un eşantion de o mie de americani a aflat că 57% sunt con­ştienţi că sunt mult mai satisfăcuţi dacă investesc în bilete la un concert sau într-o că­lă­torie. Astfel de experien­ţe rămân mai mult în memorie şi simplă amintire a lor aduce o nouă do­ză de fericire.

Deşi nu cumpără nimic tangibil, consumatorii ajung să aprecieze mai mult o astfel de investiţie. Foarte multe studii ajung însă la o concluzie comună - cel mai bun mod de a fi fericit e să faci pe altcineva fericit. Prin analizarea unor imagini ale creierului cu ajutorul unui dispozitiv de scanare s-a observat că ajutorul oferit altcuiva aprinde tocmai părţile care nasc sentimentul de satisfacţie. Investiţiile în binele altora se simt că investiţii în propria persoană şi sunt mai puternice şi mai durabile decât sumele mari date pe maşini sau case.

Dezamăgirea finală după o achizi­ţie scumpă este explicabilă prin faptul că psihicul uman se adaptează şi obişnuieşte destul de repede cu ce îl înconjoară.

Dan Gilbert, unul dintre cei mai de seamă psihologi de la Harvard, arată că deşi puterea de adaptare e un avantaj uriaş pentru starea de bine, e în acelaşi timp şi un mare dezavantaj. În urma unui eveniment negativ, cumva starea de spirit se reechilibrează după ce persoană se obisnuieote cu un eşec sau cu o pierdere, dar acelaşi lucru se întâmplă şi la ceva timp după un eveniment foarte bun.

O achiziţie oricât de mare, oricât de dorită sfârşeşte inevitabil prin a fi total ignorată. Devine parte din normal şi după ceva timp consumatorul nu mai simte niciun dram de satisfacţie. Omul prin natura lui e construit să se adapteze la stimuli. O investiţie în ultimul iPhone aduce un dram de fericire iniţial dar după ceva timp, se va simţi că un telefon că oricare altul. Pe termen lung, oamenii ajung să ignore total be­ne­ficiile unei noi maşini sau ale unei case oricât de fabuloase ar fi. Ajunge ceva obişnuit în peisaj.

Dacă fericirea nu du­rează, în timp pot apărea chiar frustrările - fiindcă persoana simte că a plătit prea mult pentru achiziţie sau pentru că iniţial a avut aşteptări nerealiste. Pur şi simplu nu ne putem imagina dinainte exact cum ar fi să deţinem un anume obiect, realizăm doar părţile bune. În Canada, un sondaj recent a descoperit că majoritatea oamenilor visează să aibă o casă pe malul unui lac. Însă dorinţa e atât de fantezistă încât cei mai mulţi nu se gândesc deloc la eventualele dezavantaje, la izolarea de oraş, la distanţă de maga­zinele de unde se pot aproviziona sau la miile de insecte sau animale care trăiesc acolo şi care în practică le-ar complică viaţă.