Un studiu recent arată cum inteligența artificială nu reușește să interpreteze corect expresiile faciale. Emoțiile pot fi interpretate geşit iar intențiile noastre nu pot fi deduse doar din expresia pe care o avem întipărită pe față.

Cât de bine putem fi înțeleși din expresiile pe care le avem întipărite pe față? La această întrebare încearcă să răspundă nu doar psihologii ci și cei care se ocupă de inteligența artificială, întrucât au fost puse la punct mai mulţi algoritmi care încearcă să descifreze intențiile noastre citindu-ne expresia feţei. Obiectivul este cel de a descoperi intențiile noastre cu ajutorul așa-numitei inteligenţe artificiale. S-ar dori, și se pare că acesta ar putea deveni un adevărat business, punerea la punct de programe care să poată citi intențiile negative – cum ar fi un terorist gata de atac, sau un criminal care se pregătește să comită o crimă. Ba mai mult, s-ar dori punerea la punct de programe care să îi identifice pe elevii care nu sunt atenți la lecții.

Cât de bine însă expresia feţei corespunde cu adevărata stare de spirit? O față zâmbitoare înseamnă într-adevăr o persoană fericită? Putem citi emoțiile privind chipul unei persoane?

La această întrebare a încercat să răspundă Aleix Martinez, profesor de inginerie informatică la Ohio State University, care se dedică studiului modului în care sistemele de recunoaștere facială reușesc să interpreteze emoțiile noastre. Rezultatele studiului, prezentate recent la congresul American Association for the Advancement of Science, arată cum programele care studiază expresiile feţelor ajung la concluzii greșite în interpretarea emoțiilor, ba chiar de multe ori rezultatele sunt exact opuse față de adevărata stare de spirit a persoanelor analizate.

Un surâs nu spune mare lucru despre cel care surâde. De multe ori surâsul depinde inclusiv de țara în care ne aflăm: în anumite țări a surâde este o regulă de comportament nu doar acceptată ci și dorită; în alte țări cine surâde des poate fi considerat un adevărat maniac. Noi suntem în stare să analizăm o persoană după expresia feţei, însă nu ne limităm doar la această: analizăm postura, mișcările corpului, precum și contextul general. Un calculator, oricât de inteligent ar fi, la ora actuală se limitează la analiza expresiei feţei cu programe de inteligență artificială care de multe ori dau rezultate greșite. Pentru a ajunge la această concluzie Martinez a efectuat diverse experimente în care a folosit mai multe grupuri de voluntari, cărora li s-a cerut să analizeze doar expresia feţelor din anumite imagini; s-a ajuns la concluzia că de multe ori emoțiile atribuite de voluntari celor analizați erau greșite. Programele de inteligență artificială funcționează mai mult sau mai puțin în același mod: sunt perfecționate pe măsură ce se analizează din ce în ce mai multe feţe, atribuind acestora stări de spirit și emoții considerate etaloane. Nu e deci de mirare că aceste programe nu funcționează foarte bine, întrucât contextul social, cultural și chiar și simplul fapt că fiecare dintre noi este unic, ne fac să avem expresii faciale diferite unul față de altul chiar și atunci când avem aceleași emoții.

Într-unul dintre experimentele efectuate, Martinez a arătat unui grup de voluntari o fotografie a chipului unui bărbat care avea gura deschisă într-un urlet, mușchii feţei încordați, și o culoare înroșită a întregii feţe. Concluzia a fost cum că acel chip corespunde unei persoane contrariate, furioase, care urlă manifestându-și nervii. În realitate era fotografia unui fotbalist extrem de fericit care tocmai băgase un gol în poarta adversarilor!

A judecă pe ceilalți doar după expresia feţei nu este o idee bună; nici pentru noi și nici pentru „mașini”, adică inteligență artificială. Martinez este însă optimist întrucât este convins că inteligența artificială va fi în stare să ia în considerare și alte indicii în calculele pe care le face pentru a determina starea de spirit și emoțiile unei persoane. Nu se va ajunge niciodată la o precizie de 100%, însă, susține Martinez, algoritmii folosiți în viitor vor fi mult mai preciși decât cei actuali.

[Articol scris de Cătălina Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi Luminiţa Costea, profesor la Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”, Sfântu Gheorghe]