O asociație din județul Covasna strânge anual tone de dopuri pe care le transformă în bani pentru a ajuta bolnavii și săracii

Știați că dopurile sticlelor de plastic sau diferitelor cosmetice pot să salveze vieți și să schimbe destine greu încercate? Chiar dacă unii au aflat deja, sunt alții dintre noi pentru care ideea are efect automat de ridicat din sprâncene în semn de mirare și circumspecție. Dar pentru că ne-am interesat, am găsit ușor chiar în județul Covasna o asociație care exact cu asta se ocupă: să strângă dopuri pentru a salva vieți. I-am întrebat cum funcționează sistemul și am aflat că totuși nu este nicio magie, ci doar un proces care implică oameni cu suflete enorme, bunăvoință și încrederea că puțin cu puțin înseamnă, în final, mult.

Asociația LAB Életmentő Kupakok, în traducere – Asociația Capace Salvatoare, din județul Covasna a strâns încă de la prima campanie, organizată în urmă cu 4 ani, 780 de kilograme de dopuri. De atunci și până acum numărul donatorilor a crescut semnificativ, astfel că în cea mai recentă campanie, încheiată de curând, după o durată de 6 săptămâni, s-au adunat peste 4.700 de kilograme de dopuri.

Despre dopuri, capace și alte activități pe care le desfășoară Asociația LAB Életmentő Kupakok am vorbit chiar cu fondatoarea acesteia, Bács Emese. În interviul care urmează aflați și despre cea mai recentă campanie umanitară, câți bani se pot câștiga din valorificarea dopurilor, cum a început totul sau de ce e important să te implici în ajutorarea semenilor.

– Când și cum a început toată „aventura” aceasta în jurul dopurilor?

– Mama unei colege de clasă a fetiței mele a postat pe Facebook, acum 4 ani, că strânge capace pentru a ajuta o fetiță din Ungaria, cu neuroblastom. M-am gândit să o ajut și mi-am întrebat cunoștințele dacă au capace să mi le dea că e o posibilitate de a ajuta. Era vorba că de Zilele Sfântu Gheorghe vine cineva din Ungaria și le ia. Dar din păcate, între timp, fetița a murit. Am rămas cu capacele. Nu știam ce să fac cu ele, că aici, la noi în țară, nu  auzisem de așa ceva. Mai mult de o săptămână am căutat pe internet să găsesc firme de reciclare, care să le preia. Am găsit una la Miercurea Ciuc, care lua capacele cu 80 de bani pe kilogram. Acum ia cu 60 de bani. Tot nu știam cum să procedăm, dar am găsit un caz al unei fetițe care avea nevoie de bani pentru un implant la urechi și atunci am luat legătura cu familia, ei au venit după capace și le-au dus la firmă și au primit banii.

– Atunci ați înființat și Asociația LAB Életmentő Kupakok?

– Nu, mai târziu. Chiar acum, pe 7 februarie împlinim 2 ani de la înființare.

– De ce sunt speciale aceste capace și de ce le strânge firma din Miercurea Ciuc? Ce face cu ele?

– Le reciclează. Nu am întrebat niciodată la ce le folosesc, dar am impresia, după cum am văzut pe pagina lor că fac mobilier de grădină. Nu sunt 100% sigură.

– Cam câte kilograme de dopuri credeți că ați strâns în cei doi ani de când e înființată asociația?

– Nu am o cifră exactă, dar dacă mă uit pe facturi aș putea să zic. Cred că peste 20.000 de kilograme.

– Sunt anumite tipuri de dopuri care sunt mai bune sau orice tip de dop e bun pentru colectat?

– Orice fel de dop din plastic, de la PET-uri, de la cosmetice.

– Ce reacții au oamenii când le spuneți că strângeți dopuri? Sau acum sunt mai obișnuiți?

– Și acum se întâmplă să fiu întrebată: „Bine, bine, strângeți capace, dar cum ajutați bolnavii?”. Nici eu nu am înțeles prima dată cum poți să faci bani din dopuri. Dar așa este: e o firmă care le preia și virează banii în contul asociației. La fiecare campanie când strângem pentru un bolnav, pentru un copil sau pentru o familie aflată în dificultate, toate capacele merg doar înspre acea cauză în perioada respectivă.

– Cum alegeți cazurile sociale? Probabil vin la dumneavoastră o mulțime de persoane.

– Poate sună cam urât să zicem, dar când primim câte un caz social, noi îl verificăm să vedem dacă e adevărat. Acum, în decembrie, ni s-a întâmplat că ne-a cerut ajutorul o mamă cu doi copii, că e familie nevoiașă, că nu au ce mânca. Am verificat și s-a dovedit că tăticul e plecat și în fiecare lună trimite sute de euro familiei. Oricum, în decembrie am ajutat 77 de familii din județele Covasna și Mureș. Am ajutat și două spitale, din Sfântu Gheorghe – Pediatria și secția de Nou-născuți și la Baraolt la fel, un orfelinat din Mureș, plus grădinițe, de la Câmpu Frumos, de la Bicfalău. Acolo sunt copii mai ales din familii defavorizate și nu au bugete mari, așa că le-am dus jucării, rechizite și dulciuri.

– Deci strângeți și alte obiecte în afară de dopuri?

– Da, haine, încălțăminte, jucării, alimente. De doi ani încoace, înainte de Crăciun și înainte de Paște avem campanii de strângere de alimente și ce se strânge ducem la familii. În afară de asta, avem și firme care ne ajută, organizăm baluri sau concursuri. Am organizat și tabără pentru 39 de copii.

– Înțeleg că în prezent aveți în derulare o campanie, care se încheie în martie. Ce ne puteți spune despre aceasta?

– Este vorba despre Anca, o profesoară din Sfântu Gheorghe care a fost diagnosticată cu cancer. Eu personal nu o cunosc, însă au venit la noi prietenii ei care ne-au cerut ajutorul. Doamna doctor Claudia Bândea a venit la noi cu hârtiile medicale și am făcut un contract de finanțare. Tot ce se strânge până la 1 martie va ajunge la Anca.

– Știm că aveți și campanii derulate în școli. În ce constau acestea?

– În cea mai recentă, încheiată în 10 decembrie, am organizat un concurs de strâns capace pentru grădinițe și clasele 0- IV, iar pentru clasele V – VIII am organizat un concurs numit „Capace Magice”. Scopul a fost ca și copiii să se implice, iar din capacele strânse am realizat 2.700 de lei. Banii au ajuns la o fată de 17 ani din Târgu Mureș, care are cancer și la o fetiță de 13 ani oarbă, care avea nevoie de niște aparate care să o ajute.  

– Înțeleg că aveți parteneri în tot orașul. Unde sunt mai exact punctele de colectare?

– La Sfântu Gheorghe avem la magazinul AMK de la Gară, la parcul Happy Kids, magazinul de pâine „Babi” din Piața Centrală și în Simeria la Second-hand Demeter, lângă Bertis Pub. Avem puncte de colectare în patru județe: Covasna, Mureș, Harghita și Cluj, dar vin capace și din Oradea, Baia Mare sau chiar din Satu Mare. Primim și din Ungaria, trimit cu autobuzul câte 2-3 saci. Primim și din Austria, Anglia, dar ceea ce primim de aici e simbolic. Pe lângă asta, oamenii din aceste țări ne ajută cu bani, pe care îi depun în cont.

– Când aveți astfel de campanii, vă impuneți obiective, ținte de atins?

– Nu pot să spun. Depinde de caz. De exemplu, anul trecut am adunat în 3 săptămâni 50.000 de lei pentru o fetiță din Sfântu Gheorghe, din donații în bani, dopuri și un bal caritabil. În plus, ne caută oameni care ne spun că vor să ajute, dar pentru că nu au bani, ne dau haine nou-nouțe, jucării noi – nouțe sau chiar tablouri, cărți sau așa ceva, pe care le punem la licitație pe pagina de Facebook. Acolo punem un preț simbolic și deschidem licitație pe 2 săptămâni. Pentru o carte de povești, care la magazin e 15 lei, licitația a ajuns la 70 de lei. Oamenii licitează din dorința de a ajuta.

– V-ați schimbat felul în care vedeți oamenii și omenirea după aceste campanii?

– Da, să știți că oamenii care ajută sunt muncitori. Prea puțini dintre cei care ajută sunt cei cu bani. Le sunt recunoscătoare celor care au bani și ne și ajută, dar în rest oamenii de rând sunt cei care se implică.

– Mesajul campaniilor pe care le organizați ar putea fi acesta că „puțin cu puțin poate să facă foarte mult”?

– Da, și asta, dar la fiecare campanie încercăm să atragem atenția că există probleme în jur. Nu doar noi suntem importanți. Trebuie să ne gândim și la alții. Nu se știe niciodată, și noi putem ajunge într-o astfel de situație. Să trecem peste egoism, apleacă-ți capul și înspre cel care e rănit sau suferă! Nu numai cu bani și produse poți să ajuți un om care e în dificultate, ci și cu un zâmbet sau o vorbă bună. Organizăm și concursuri în școli ca să le explicăm că poți să ajuți dacă strângi chiar și deșeuri. Încet-încet, cred eu, că și generația asta o să își dea seama că trebuie să ajuți. Copiii sunt mult mai entuziasmați decât adulții.

– Sunt convinsă că nu e ușor să organizați toate aceste campanii și evenimente. Ce vă determină totuși să nu renunțați? Unde ați găsit motivația?

– Eu am fost crescută de bunică, iar când eram copilă nu îmi dădeam seama cine era ea de fapt. Numai după ce a murit am realizat. Era o femeie simplă, nu aveam bani mulți, dar totuși era cea mai bogată din sat. Toată lumea o iubea. Nimeni nu pleca de la noi din curte fără să primească măcar un sfat, un ajutor, o felie de pâine. Am fost crescută în spiritul acesta. Așa că ajutam și eu când vedeam pe stradă pe cineva. Cazul fetiței care a murit acum 4 ani m-a atins enorm. Nu o cunoșteam, doar din poze. Ochișorii ei strigau cu privirea „Ajutați-mă!”. Nu pot să explic ce am simțit atunci. După doi ani, am avut un alt caz, al unei fetițe de aici din Sfântu Gheorghe, care, la fel, a murit. Atunci am zis că am terminat, că nu mai pot să fac. Eram distrusă psihic, sentimental. Și totuși, părinții fetiței s-au implicat mai mult și dădeau anunțuri pe Facebook să se strângă dopuri. Am zis atunci dacă ei au puterea să treacă peste, trebuie să am și eu. Și așa a fost. Atunci am înființat asociația.

– Aveți și voluntari?

– Da, care ne ajută foarte, foarte mult. Trebuie să amintesc de o doamnă din Bățanii Mari care lucrează foarte mult, zilnic, aproape 4 ore, numai pentru asociație. Aici în Sfântu Gheorghe avem, la Sovata, la Târgu Mureș. Avem soț și soție, dar și tineri foarte implicați și devotați. Avem voluntari de 6 ani, de 9 ani, de 10 ani. Mă încântă că și tinerii încep să vadă că trebuie să ajute. Suntem în jur de 50 – 55, dar fiecare ajută cum poate, în funcție de timpul lui liber.

– Ce obiective sau planuri importante aveți pentru anul 2019?

– Avem 3 planuri mari, în afară de campaniile obișnuite de a strânge dopuri. Vrem să organizăm și anul acesta concursul de pescuit la lacul de la Gară, tot în mai, ca până acum. Va fi a treia ediție și vrem să facem o tradiție. De asemenea, vrem să organizăm și anul acesta tabăra pentru copii defavorizați, unde iarăși avem nevoie de sprijin. Anul trecut, tot pachetul pentru tabără, începând de la șosete, chiloți, maieu, tricou, trening, pantaloni scurți, papuci, costum de baie, pantofi, săpun, gel de duș, șampon, periuțe de dinți, tot, tot, tot, l-a primit fiecare dintre cei 39 de copii. Anul acesta vrem să aducem în tabără 35 de copii, între 7 și 12 ani, din diferite medii, din diferite zone. E mare responsabilitate. Anul trecut, la prima ediție, am fost la Ozunca Băi și anul acesta am vorbit deja, e data fixată, la Chiuruș. Al treilea plan este să construim o magazie unde să putem să punem donațiile pe care le primim, de la dopuri, jucării, haine, tot. Ne trebuie spațiu pentru sortat și pregătit pachetele. De obicei, le cerem oamenilor să ne aducă obiecte deja selectate sau să scrie pe ele mărimea și dacă e pentru fată sau băiat. Sunt care fac așa, dar majoritatea nu.  

– Online cum vă pot găsi oamenii care vor să vă sprijine?

– Avem pagina de Facebook „LAB Életmentő Kupakok Egyesület”, dar avem și un grup, pe care l-am făcut acum 4 ani, Életmentő kupakok a beteg és hátrányos helyzetű gyermekekért. Aici toate anunțurile sunt scrise și în română și maghiară.