Interviu exclusiv cu fotograful de natură premiat internațional, originar din Ungaria, care expune în premieră în România

Sfântu Gheorghe este, în perioada 19 august-24 septembrie, gazda unei expoziții unice de fotografii. Aceasta se numește „Vânătoare fără sânge”, este amenajată în Piața Libertății și este formată din 15 ecrane în formă de U care conțin 623 de fotografii de natură retroiluminate, acoperind 333 de metri pătrați de sticlă cu un total de 70.000 de lumini LED. Autorul fotografiilor este Máté Bence, unul dintre cei mai de succes fotografi de natură din lume. A câștigat numeroase premii, dar cel mai important, spune el, este cel din 2010, „BBC Wildlife Photographer of the Year”, la Londra, un titlu considerat „Oscarul fotografiei de natură”. Expoziția aduce mai aproape de oameni minunile naturii și ale vieții sălbatice surprinse în adâncurile junglei, râuri și savane, dar mai ales în Bazinul Carpatic. A fost expusă până acum în alte 11 locații, iar datorită unui sistem de infraroșu montat sub podeaua de susținere a panourilor, au fost numărați peste un milion de vizitatori. Noi am stat de vorbă cu autorul, iar discuția o găsiți în interviul oferit redacției noastre. Mai multe despre tehnicile de fotografiere folosite, despre fotografia de natură și provocările ei, aflați în cele ce urmează. 

- Cum ți-a venit ideea sau cum a pornit acest proiect cu fotografiile tale expuse pe ecranele mari luminate?

Scopul expoziției este să atragă atenția cât mai multor oameni asupra naturii. Aceasta a fost ideea de bază. Pentru asta a fost necesară, pe lângă fotografii, o instalație în aer liber, unde oamenii oricum se plimbă. Mai mult decât o expoziție de fotografie obișnuită, am vrut să fie o experiență. Imaginile sunt luminate din spate. Fiecare panou conține o temă, o colecție, deși surprinse din mai multe țări poate, sunt pe tema culorii roșu, de exemplu. Sau pelicanii. Sau cadre din România. Și am încercat să construiesc pe aceste teme o experiență vizuală pentru trecători, care poate n-au auzit de expoziție sau nu sunt interesați de natură, dar totuși întorc privirea către cadrele expuse. Dacă oamenii nu merg în sălile de expoziție, atunci trebuie să duci fotografiile la oameni. O astfel de expoziție își are locul într-o piațetă, nicidecum într-un centru cultural, de exemplu, unde merg doar cei interesați. Aici este pentru publicul larg și poate fi o inspirație pentru toată lumea.

-  Spune-ne puțin despre tehnica pe care o folosești când fotografiezi.

Folosesc o mulțime de tehnici diferite, încerc întotdeauna să o folosesc pe cea mai potrivită pentru subiect, iar ceea ce este cel mai interesant este că 80% dintre fotografii nu sunt realizate cu echipamente performante, ci cu unele de nivel mediu. Deci nu cu cele mai scumpe, ci cu echipamente considerate de categorie mijlocie în industria fotografică. Am început să fotografiez natura în 1998 și mi-am cumpărat primul echipament nou de abia în 2014. Înainte de asta, am lucrat doar cu echipamente second-hand.

- Folosești tehnica „one way glass photo” (n.r. fotografierea prin sticlă cu vizibilitate doar dintr-o singură parte). Ce presupune aceasta?

A fost probabil cea mai importantă invenție a mea, pe care am descoperit-o în 2005. Am inventat-o pentru că eram foarte deranjat de faptul că, atunci când luam pe cineva cu mine să fac fotografii și nu putea păstra liniștea, îmi alunga tot din fața mea. Și mă gândeam cum aș putea schimba asta. Mi-a venit imediat ideea că ar trebui să fotografiez în spatele unei sticle și am început să încerc diferite tipuri, pentru a vedea care este suficient de bună pentru a fotografia, cu reflexii, în care pasărea, de exemplu, nu poate vedea înăuntru, dar eu o pot vedea.

Și am început să testez, să cumpăr toate tipurile de sticlă. Am găsit-o imediat pe cea pe care o folosesc și astăzi. Așadar, închipuie-ți o panoramă mare în față, o priveliște în care omul poate vedea, dar animalele nu-l pot vedea pe om înăuntru, pentru că este ca o oglindă.

Și astfel poți vedea mult mai mult, poți vedea mult mai multe scene. Și cu cât mai mare, cu atât mai bine, pentru că panorama este mai mare. De obicei, acestea au jumătate de metru sau doi metri. Deci este doar o sticlă. Dar există o tehnică specială pentru a o instala, pentru a o plasa. Trebuie să fii îmbrăcat în haine negre, trebuie să păstrezi distanța. Ideea este că este la fel ca un geam de detectiv.

- Cum ți-ai dat seama că ești atras mai mult de fotografia în natură?

Îmi place să fiu în natură. Îmi place să observ natura, minunile ei și conexiunea cu ea. Dar mă interesează să fac lucruri tehnice cu propriile-mi mâini, precum construcții de case. Deci tehnică. Iar tehnica în fotografierea naturii este foarte necesară. Pentru astfel de cadre trebuie să ai foarte multe cunoștințe de etologie, dar și de tehnică.

- Din experiența ta, care sunt cele mai mari provocări atunci când fotografiezi în sălbăticie?

Cea mai mare provocare este să știu când să mă opresc. Pentru că petrec cel puțin o lună pe un subiect, dar de multe ori se întinde pe ani de zile. Deci în fiecare an câte o lună. Și mi-e foarte ușor să mă îndrăgostesc de un subiect atunci când vreau să îl îmbunătățesc și să vreau să fac fotografii și mai bune. E greu să găsesc acel punct în care nu mai are sens să continui pentru că nu va fi mult mai bine. Ar fi bine să caut o altă temă. Dar întotdeauna mă gândesc că pot face mai bine decât ce am făcut deja. Acesta este poate unul dintre cele mai dificile lucruri. Pentru că atunci când ai investit mult timp și energie într-un subiect, este foarte ușor să te împotmolești și să continui la nesfârșit. Dar, mai devreme sau mai târziu, trebuie să te oprești, pentru că există și alte subiecte în lume. Nu poți continua cu același subiect la nesfârșit. Și asta este o decizie importantă.

- Ți-e frică de animalele sălbatice?

Nu. Cu cât te duci mai mult în natură, cu atât deschizi mai bine ochii și cu atât mai mult îți dai seama că nu ai de ce să te temi. Să luăm exemplul ursului, pentru că este destul de frecvent aici. Ursul este mereu la știri când intră într-o zonă populată, cât de periculos este, cum a atacat pe cineva și așa mai departe. Acest lucru se întâmplă în zona locuită, dar atunci când ești pe câmp, pe teren, cred că trebuie să fii pregătit din punct de vedere etologic în ceea ce privește comportamentul ursului, care sunt caracteristicile sale înainte de un atac, care sunt momentele în care este mai periculos, dacă are pui, dacă este subnutrit. Așadar, aceste informații sunt foarte importante pentru o persoană care merge în pădure, cu privire la modul în care trebuie să se pregătească. Aș putea compara acest lucru cu următorul exemplu. Dacă cineva vine la oraș, trebuie să știe ce înseamnă un semafor roșu și ce înseamnă un semafor verde. Și dacă nu știe că nu se traversează la culoarea roșie a semaforului, există o mare probabilitate să moară, pentru că va fi lovit de o mașină. Tot așa, dacă te duci în pădure și nu știi că dacă urșii au pui sunt mai agresivi, nu te apropii de ei, nu-i hrănești, nu-i necăjești, îți asumi un risc mult mai mare.

Iar acest lucru este la fel de valabil pentru șerpii veninoși din pădure, ca și pentru rechinii din oceane. Așadar, aceste comportamente etologice trebuie știute, deoarece suntem oaspeți în natură, acolo.

- În ce țări ai fotografiat?

Ei bine, mie îmi place cel mai mult Bazinul Carpatic, pentru că am avantajul de a fi aproape de casă. Acasă, poți reveni la aceeași temă ani de zile la rând. Acest lucru este foarte important pentru mine și se poate vedea din faptul că aproape jumătate din fotografii au fost făcute în Ungaria. De fapt, dacă spun în Bazinul Carpatic, atunci mai mult de jumătate dintre ele. Dar, pe lângă asta, fiecare panou este marcat cu cât timp a durat colecția, în ce țară au fost făcute fotografiile și câte au fost făcute. Aproximativ 50 de țări. Pozele de aici au fost făcute în vreo 20-30 de țări, să zicem.

- Am aflat despre tine că ai câștigat numeroase premii. Care îți este cel mai drag, cel mai „de suflet” premiu?

Îmi este ușor să răspund la această întrebare pentru că cel mai mare premiu, supranumit „Oscarul” fotografiilor de natură, a fost BBC Wildlife Photographer Of The Year, în 2010.

- Expoziția este în premieră în România. Cine a avut inițiativa?

Domnul Demeter János de la Asociația „Vadon” a văzut expoziția mea în Ungaria și mi-a propus să venim și la voi, în Sfântu Gheorghe. După turneul din mai multe orașe în Ungaria, am mai expus în Strasbourg și acum aici, prima locație în România.

- Vei duce expoziția și în alte orașe din țara noastră?

Chiar sper că da. Nu am semnat nimic încă, dar mi-ar plăcea să mergem la București, la Brașov, locuri unde am fi bineveniți, iar ei să fie la fel de implicați în organizare ca și Demeter János de aici. Expoziția a fost văzută de peste un milion de oameni și este încă în stare perfectă. Am în plan să o duc în Dubai și în Anglia, dar încă nu știu perioade.

- Care sunt planurile sau proiectele următoare?

M-am ocupat cu organizarea expozițiilor și din pricina asta nu am mai făcut fotografii. Am avut și alte proiecte de conservare a naturii, am construit o casă, am construit o casă de oaspeți și am avut cinci ani în viața mea în care fotografia nu a fost principala mea preocupare. Așa că anul acesta am început din nou și m-am întors la fotografie. Planul, pe termen lung și pe termen scurt, este să fotografiez viața sălbatică din propriul meu mediu, la un standard foarte înalt. Așa că am de gând să stau acasă și să fotografiez micile minuni care sunt animalele sălbatice din grădina mea, reptilele, păsările, mamiferele, creaturile care se învârt în propria mea grădină. Locuiesc la o fermă, așa că grădina mea are 10 hectare și este înconjurată de o comunitate, de viață uimitor de diversă.

- Ce le transmiți locuitorilor din Sfântu Gheorghe?

Vreau să atrag atenția, cu această expoziție, că aceste valori sunt aici, lângă noi. Jumătate din ce se vede în această expoziție este fotografiată în Bazinul Carpatic. Și nu trebuie să călătorești departe, toate se pot întâlni aici, în secuime. Aceste „comori” sunt de găsit aici în România, în Ungaria, și dacă umbli cu ochii larg deschiși, cu siguranță le vei întâlni. Mai rămâne de văzut cum îți setezi telefonul și care este inspirația de moment pentru fotografiere.

Îmi doresc să se bucure de munca mea. Expoziția este gratuită, iar fotografiile pot fi descărcate pe telefon prin scanarea codurilor QR care se află pe panouri. Acestea se pot seta și ca wallpaper (n.r. imagine de fundal) pe telefon.

Recomand vizitarea expoziției la orele apusului, pentru a avea parte de o experiență cât mai frumoasă datorată luminilor ecranelor.

(Interviul a fost realizat în limba maghiară, iar traducerea aparține autorului.)

Sursa foto: Kristó-Gothárd Hunor