Dan Todor, un tânăr de 23 de ani din Barcani, a început să exploreze lumea prin obiectivul său de multă vreme, însă i s-a dedicat mai serios fotografiei în urmă cu un an. Cu toate că se află încă la început de drum, este un povestitor vizual dedicat, căruia îi place să aducă la lumină momente unice, irepetabile. Printre fotografiile sale de suflet se numără și cele din proiectul „People from my hometown”, o serie de portrete autentice ale oamenilor din Barcani, locul său natal. Prin aceste imagini, el își propune să încurajeze și alți tineri să-și iubească rădăcinile și să fie mândri de locurile lor de origine. Despre experiența sa din culisele celor mai mari festivaluri din țară, care este imaginea lui preferată din toate timpurile, dar și despre parcursul său în lumea fotografiei, citiți în rândurile de mai jos.

• Pentru început, aș vrea să te prezinți celor care nu te știu. Cine ești și cu ce te ocupi în prezent?

Mă numesc Dan Todor, am 23 de ani și în prezent locuiesc la Brașov. Aici am studiat ingineria mecanică. Am două joburi part-time, unul dintre acestea este ca și proiectant în construcții la Canam, lucrez aici de doi ani, iar cel de-al doilea job este la Vizibil.eu, creator de conținut pentru social media, unde lucrez de aproximativ patru luni. Știu, nu au nicio treabă una cu alta. Cu toate că stau aici de patru ani, cred că e de ajuns să mă urmărești pe social media să îți dai seama că sufletul mi-a rămas tot la Barcani. Și, nu în ultimul rând, sunt și fotograf. Este o pasiune pe care vreau să o transform cât de curând în job.

• Ce îți amintești despre prima ta interacțiune cu fotografia?

Prima interacțiune cu fotografia sau mai mult cu un aparat foto, pe care mi-o amintesc, este din clasa a VIII‑a când s-au făcut pozele pentru albumul clasei. Cel care mi-a făcut mie pozele a fost Cosmin Lăutar, pe care îl și admir foarte mult. Atunci am rămas uimit de complexitatea unui aparat foto profesional și de cât de diferit se vede lumea prin obiectivul aparatului foto. Ulterior, am descoperit că, de fapt, nu obiectivul este cel care face lumea să pară diferită, ci perspectiva celui din spatele lui. De atunci am început să am o curiozitate mai aprinsă în ceea ce privește fotografia, am tot făcut poze cu ce aveam la dispoziție atunci, urmând ca la liceu să îmi cumpăr primul aparat foto, însă după o perioadă m-am lăsat de asta și m-am reapucat în anul IV de facultate.

• Ce îți place să fotografiezi cel mai mult?

Cel mai mult îmi place să fotografiez oameni, de preferat oameni care nu știu că sunt fotografiați. Îmi place să surprind momente naturale, neregizate. Pentru mine astea sunt fotografiile care exprimă cel mai mult ceva și care îți transmit o emoție. Îmi place să fotografiez și portrete, așa am început un mic proiect pe contul meu Instagram cu titlul „people from my hometown”, în care vreau să fotografiez cât mai multe persoane de acasă și să le atașez și un scurt rezumat al vieții lor. Îmi place și fotografia de peisaj. Nu cred că e posibil să ajungi la Barcani și să nu faci poze peisajelor de acolo.

• Cum îți definești stilul de fotografie? Cărui tip de fotografie îi dedici cel mai mult timp?

Aș putea spune că stilul pe care îl abordez este fotografia documentară ... Așa cum spuneam și mai devreme, îmi place să surprind momente. Până la urmă, cred că așa s-a născut fotografia, acolo își are rădăcinile. După părerea mea, cele mai clare dovezi că trecutul a existat și există, sunt fotografiile, restul se poate reinterpreta. Din păcate, în ultima vreme nu am putut să îi dedic atât de mult timp pe cât aș vrea, dar o fac de fiecare dată când am ocazia.

• Care parte a întregului proces îți place cel mai puțin?

E o întrebare foarte bună și grea. Sincer, nu știu dacă îmi place mai puțin vreo parte. Fiecare stadiu are farmecul lui și duce încet, încet spre un rezultat. Dar dacă ar fi să mă gândesc totuși la ceva, cred că ar fi partea în care termin și nu mai am nimic de făcut. E singurul lucru care îmi vine în minte.

• Ai o sensibilitate aparte pentru fotografiile făcute acasă, la Barcani. Ce vrei să transmiți oamenilor prin aceste imagini?

De când m-am mutat la Brașov și ajung mai rar pe acasă, am început să mă îndrăgostesc tot mai tare de Barcani, de dealuri, de aerul curat și de oamenii de acolo. Rareori se întâmplă să merg acasă fără să fac o poză, cu telefonul măcar. Zona nu a avut multă vreme parte de promovarea pe care o merită și cumva mi-am oferit responsabilitatea de a o face, atât cât pot eu. Vreau să transmit cum mă simt eu acolo, acasă. Ce mă bucură mai tare însă, pe lângă faptul că am fost susținut în treaba asta, este că am început să văd tot mai mulți tineri din Barcani mândrindu-se că stau la țară, ceea ce înainte nu prea vedeam, eu cel puțin, și vreau să cred că e și „vina” mea în oarecare măsură.

• Care sunt cei mai cunoscuți oameni pe care ai avut ocazia să îi fotografiezi?

Aici mă pot lega doar de experiența de la festivaluri, de la concerte. Încă nu am avut ocazia să fac portrete unor oameni așa cum mi-aș dori. Au fost mulți artiști populari de la noi pe care i-am fotografiat și cunoscut: Smiley, Puya, Macanache, Vama, Irina Rimes, dar și artiști internaționali cum ar fi Macklemore, Timmy Trumpet, Lil Uzi Vert și mulți alții, pe care nu aș fi crezut vreodată în viața asta că o să am ocazia să îi fotografiez atât de aproape.

• Vara trecută ai capturat momente de la cele mai mari festivaluri din țară. Cum ai ajuns să fii chemat acolo și cum ai descrie întreaga experiență?

Da, a fost o dorință de-a mea de când m-am apucat de fotografie mai serios, cam de un an de zile. Aș putea spune că mai degrabă m-am băgat, nu am fost chemat. Am luat legătura cu coordonatorii echipelor foto de la festivaluri și m-am oferit să merg voluntar, chiar dacă nu aveam experiență în fotografia de concert, nu mă interesau costurile, voiam doar să merg să fac poze. Eram pregătit pentru un refuz știind anvergura acestor festivaluri, dar, spre fericirea și surprinderea mea, am primit răspunsuri pozitive de la aceștia la scurt timp la pachet cu toate acomodările, fără a fi nevoie să scot bani din buzunar. A fost foarte fain. Am învățat extrem de multe lucruri, am cunoscut oameni foarte faini și profesioniști. Tot aici mi-am dat seama că-mi place treaba asta, când munceam 14 ore pe zi și nu mă simțeam obosit. Deci dacă vrei ceva, go for it (n.red. engl. mergi spre acel lucru), nu costă nimic să încerci.

• Care e fotografia ta preferată din toate timpurile?

E o întrebare la care e foarte greu să răspund. Fiecare fotografie are povestea ei și transmite ceva diferit, însă am făcut un efort să selectez o fotografie din propriul portofoliu. Fotografia asta este prima din seria -people from my hometown-, de care vorbeam mai devreme. Am ales-o pentru că reprezintă momentul în care am început să sparg o barieră dintre mine și vecinii mei. Este și una dintre cele mai apreciate fotografii de ale mele, tocmai pentru faptul că e ceva puțin diferit, dar autentic.

• Care sunt cele mai importante criterii după care te ghidezi când alegi o fotografie reușită?

Lăsând la o parte detaliile tehnice, depinde foarte mult de context. Cred că un răspuns general ar fi ce îmi transmite, transmite ceva? Sau e doar un cadru? Am surprins o reacție, o interacțiune? Sau doar o persoană? Am reținut însă o frază de la un alt fotograf român pe care îl admir, Alex Gâlmeanu „o fotografie bună este o fotografie irepetabilă”. Ăsta cred că ar fi cel mai bun răspuns.

• Din experiența ta, care este tendința comportamentului oamenilor în fața camerei? Ce vor cel mai mult să lase la vedere și ce încearcă să ascundă?

Probabil că cel mai des întâlnesc oameni care nu preferă să stea neapărat în fața camerei. E o „boală” de care și eu mai sufăr, de asta mă simt mai confortabil în spatele ei. Am cunoscut și oameni cărora le place și se simt bine în fața camerei, nu încearcă să ascundă nimic. Aici sunt multe lucruri de discutat, fiecare om are insecurități și cumva treaba ta ca fotograf este să îl faci să se simtă în largul lui. Ăsta e un skill pe care încă nu îl stăpânesc 100%.

• Ce îți dorești să mai realizezi neapărat în cariera ta?

Nu am avut niciodată planuri mari și clare sau nu le văd eu așa. Mereu mă prind de lucruri pe parcurs. Vreau să mă concentrez pe fotografie și videografie, să fie ăsta jobul meu și să o fac full-time, pentru că asta îmi place. Vreau să arăt cum se vede lumea prin ochii mei. Și aș vrea să închei cu o notă personală, cu riscul de a mă repeta: nu mi-a fost ușor, nu îmi este și probabil că nu o să îmi fie vreodată, dar o fac. Nici eu nu știu ce fac uneori, dar fac. Așa că vreau doar să spun că toți trecem prin lucruri, dar nu trebuie să lăsăm asta să ne pună bețe în roate. Faceți ce vă place, trageți în direcția aia și o să vă iasă sigur tot ce vă propuneți. Aveți încredere și mai ales răbdare.