„Şi când nu mai pot, mai pot puţin”. Nu știe dacă este neapărat un motto al ei, dar cu siguranță este o expresie pe care o folosește des. Este vorba despre Alexandra Bocîrnea, din Întorsura Buzăului. Tânăra de 24 de ani a terminat Liceul Teoretic „Mircea Eliade”, iar în prezent este profesor-învățător la Școala Gimnazială Budila. În ultimii ani, Alexandra a desfășurat activități de creație gratuite la care au participat copii din diferite sate din țară. Anul trecut, a dotat biblioteca din Barcani cu 1.000 de cărți noi pentru copii. A oferit încălțăminte, îmbrăcăminte, jucării și cărți copiilor din Floroaia Mică, ajutând și familii nevoiașe din zona Întorsurii. Crede în puterea educației prin artă și promovează educația outdoor, iar în prezent face orice îi stă în putere pentru a lumina viețile copiilor nevoiași. De aceea, ne mândrim cu ea și considerăm că merită inclusă în campania noastră, „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. Dar să o cunoaștem mai bine, în interviul următor.

- Cine este Alexandra Bocîrnea? Cum te-ai descrie în câteva propoziţii?

Îmi place să spun despre mine că sunt om simplu. Cred că mai sunt încă un copil şi, poate, un explorator în devenire, dar, trecând la treburi serioase, sunt învăţătoare şi am 24 de ani. M-am născut, am copilărit şi mi-am petrecut adolescenţa în Întorsura Buzăului, fiind absolventă a Liceului Teoretic „Mircea Eliade”. Ulterior, am urmat studiile de licenţă şi masterat în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, la Universitatea Transilvania din Braşov, iar de trei ani am bucuria de a fi şi profesor pentru învăţământul primar. Pe lângă aceste aspecte, mă caracterizează foarte bine optimismul, energia, nebunia şi dorinţa de a transforma lumea într-un loc mai bun. 

- Ce te-a determinat să devii învăţătoare? 

De când eram mică, îmi plăcea să fiu înconjurată de copii, deşi nu-mi doream neapărat această meserie. Abia la finalul clasei a XII-a, m-am hotărât să aleg pedagogia, aceasta fiind unica mea alegere. Se pare că, într-adevăr, a fost şi cea potrivită. Am avut şi un model în familie, şi anume pe mătuşa mea, care, la rândul ei, este cadru didactic. Deşi, până de curând, aveam tendinţa de a spune faptul că am ales această meserie pentru că îmi plac copiii, acum am înţeles că prin intermediul acestei profesii nobile, am ajuns ca la rândul meu, să-mi vindec anumite traume din copilărie şi să mă încarc cu toată energia copiilor. Sunt aici, acum, pentru că sunt convinsă că am puterea să fac o schimbare în vieţile lor, schimbare care poate nu ar fi fost produsă, dacă eu eram altundeva. 

- Ştim că eşti aproape de multe familii nevoiaşe. În ce a constat ajutorul tău către aceștia şi care sunt proiectele/campaniile următoare?

Într-adevăr, lucrând într-o comunitate devaforizată, în care am întâlnit elevi proveniţi din familii cu lipsuri extrem de mari, am conştientizat cât de mult pot influenţa acestea activitatea şcolară a elevilor. Acest lucru a avut un impact atât de mare asupra mea, dat fiind faptul că, la rândul meu, am crescut într-o familie modestă. Mă durea sufletul să ştiu că sunt copii care nu au ce să mănânce sau cu ce să se încalţe, aceştia fiind întru totul nevinovaţi pentru mediul în care s-au născut. Am avut încredere în mine că pot face ceva şi am lansat o postare pe Facebook în care explicam nevoile acestora. Ajutorul nu a încetat să apară, și, în mai puţin de o lună, am reuşit să sprijinim aproximativ 400 de copii (sau poate mai mulţi, le-am pierdut şirul la un moment dat) din șase şcoli şi grădiniţe mărginaşe din judeţul Braşov, dar şi de la Şcoala Primară Floroaia Mică, ajungând, de asemenea, şi la mai multe familii nevoiaşe din Întorsura Buzăului. Ajutorul a constat în haine, încălţăminte, jucării, rechizite, produse de igienă personală şi alimente. Tot în cadrul unui proiect pe care l-am avut, am reuşit să donăm 100 de ghiozdane echipate. 

Împreună cu echipa mea, formată din patru prieteni foarte buni (şi alţi voluntari), ne dorim să mai începem o campanie pentru înfiinţarea unei biblioteci în judeţul Covasna, după succesul pe care l-am avut la ultima campanie, în care am donat 1.000 de volume noi sau în stare foarte bună Şcolii Gimnaziale „Andrei Şaguna” din Barcani. Printre campaniile următoare se numără şi atelierele de creaţie gratuite pentru elevi din zonele defavorizate, pe care le organizăm de câţiva ani cu scopul de a-i sprijini pe aceştia să-şi dezvolte îndemânarea şi să cunoască o meserie. Dar şi promovarea unui proiect foarte drag şi eficient, „Magazinul clasei”, pe care îl desfăşor împreună cu colegele mele, şi care are ca scop reducerea abandonului şcolar. 

- Ce hobby-uri ai?

Îmi place să fac foarte multe lucruri. Reuşesc să găsesc bucurie în orice lucru care mă înconjoară. De când eram mică, am simţit că am o înclinaţie spre artă, iar pe măsură ce am crescut, am început să-mi dezvolt pasiunea pentru diferite tehnici de pictură, urmată de confecţionarea obiectelor handmade, la care am mai adăugat ulterior pirogravură sau realizarea unor aranjamente cu plante uscate. Îmi place foarte mult şi să citesc, dar şi să-mi petrec timpul în aer liber. 

- Care sunt modelele tale în viaţă, persoanele pe care le admiri şi care te inspiră?

Nu mi-am pus niciodată întrebarea asta, dar prima persoană la care m-am gândit atunci când am citit întrebarea a fost mama mea, pentru că este un exemplu de energie, putere şi înţelepciune. Aşa cum spuneam, am avut-o drept model şi pe mătuşa mea, tot învăţătoare, iar în parcursul meu educaţional am avut norocul de a întâlni profesori dedicaţi, de la propria-mi învăţătoare, la dirigintele din generală şi liceu şi până la profii faini din liceu şi facultate. În momentul în care am intrat în sistemul de învăţământ, am întâlnit, de asemenea, o învăţătoare, care avea să-mi devină şi foarte bună prietenă, pe care am admirat-o întotdeauna pentru ce reuşeşte să facă. Ea mă inspiră şi îmi dă încredere să continui. Pe lângă aceste persoane, mă bucur că am în jurul meu atât de mulţi oameni valoroşi de la care învăţ foarte mult.

- Ce planuri ai pentru viitor?

De curând, am intrat în comunitatea Teach for Romania, drept pentru care urmează o nouă perioadă de formare pentru mine, din care sper să vin cu multe lucruri noi şi creative. În această perioadă, atenţia mea se concentrează tot asupra activităţii didactice şi a formării mele profesionale. Îmi doresc să-mi gestionez timpul în aşa fel încât să desfăşor mai multe proiecte valoroase pentru copii, atât pentru elevii mei, cât şi pentru comunitatea în care m-am născut. 

- Ce mesaj ai vrea să transmiţi tinerilor de azi?

Le-aş transmite să aibă încredere în ei, le-aş spune să nu se întrebe dacă sunt buni sau potriviţi pentru un anumit lucru, pentru că sigur sunt. Le-aş spune că în tot timpul vieţii suntem într-un proces de învăţare şi că este în regulă să greşim şi, nu în ultimul rând, să fie recunoscători pentru tot ceea ce au şi să împrăştie bunătate în jurul lor. Pentru că aceasta se va întoarce la ei, într-un fel sau altul.

***

Acest interviu face parte din campania „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. Numele celor care vor face parte din campanie depind de propunerile și sugestiile cititorilor noștri, așa că ai ocazia să te alături și tu ziarului Observatorul de Covasna în demersul de a promova și evidenția tinerii fără etichete, care reprezintă adevărate modele de inspirație pentru comunitatea noastră!

Poți să ne scrii pe Facebook, Instagram, WhatsApp (0752.212.058) sau e-mail: iulia.draghici@comparty.org. Avem nevoie de numele complet, contact (telefon, e-mail, Facebook, Instagram – orice modalitate prin care putem să luăm legătura) și argumentele pentru care merită să intre în campania noastră.

Tânărul pe care îl propui trebuie să aibă o vârstă cuprinsă între 14 și 25 de ani.

Așteptăm propunerile tale până pe 10 iulie!