Interviu cu directorul Casei de Cultură din Întorsura Buzăului, Costică Oltean, cel care a organizat peste 26 de ediții ale Festivalului Folcloric Ciobănașul

Sfârșitul acesta de săptămână este unul foarte important pentru Întorsura Buzăului. Aici se marchează cea de-a 50-a ediție a Festivalului Folcloric Ciobănașul. Și cum am putea să marcăm mai bine evenimentul istoric, decât cu un interviu amplu și interesant cu unul dintre oamenii care a lucrat, în calitate de organizator principal și de multe ori chiar și de prezentator, la mai bine de jumătate dintre ediții. Costică Oltean ne-a vorbit despre esența festivalului, despre începuturile lui, dar și despre multe altele. Vă invităm să descoperiți dialogul în rândurile următoare!

- Ați organizat deja 26 de ediții, din ce înțeleg, din cele 50 ale festivalului Ciobănașul. Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest eveniment?

- Reprezintă foarte mult. În primul rând este un festival istoric, o mândrie a orașului. Să aduni laolaltă mii de oameni și să poți să vii, în fața lor, cu un spectacol de 10 ore, și mă refer strict la ziua de duminică, de Ciobănaș, eu zic că are o valoare foarte mare. Sunt mândru că 26 de ani, 26 de ediții, am avut sănătate și înțelepciunea lăsată de Dumnezeu să pot organiza acest festival. Sper că și de aici înainte, cei care vor veni după mine să îl organizeze măcar încă atât.

- Ce vă mai amintiți de la prima ediție la care ați participat? Deci nu organizat, ci participat...

- Am participat de copil. Îmi amintesc ca prin vise. Nu cred că am fost chiar atunci când a luat ființă, dar câțiva ani buni s-a ținut în Dumbravă. Pentru cei care nu știu, este o poieniță deasupra scenei de la Camping, în vârf de deal, între brazi. Era o serbare câmpenească. A început în anul 1973. Era organizat în fiecare toamnă, când coborau oile de la stână. La un moment dat a luat amploare, ajungând chiar un festival internațional, la care participau în fiecare an cel puțin trei țări. Îmi amintesc de Italia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Republica Moldova. Din păcate, în 2020, știm cu toții, acel an pandemic nu s-a ținut. A 50-a ediție trebuia să fie anul trecut. În anii de glorie ai acestui festival s-au organizat și parade populare cu care alegorice, pe care se așezau obiecte tradiționale de țesături și alte lucrări, executate manual de cetățenii orașului nostru. Să nu uităm de renumita Cooperativă Meșteșugărească, Arta Populară Întorsura Buzăului, înființată și condusă mulți ani de domnul Constantin Lambrino. Eu am amintit toate lucrurile ăstea într-o carte. Din lipsuri financiare, el a rămas doar un festival național, cu participarea mai multor formații din țară și, desigur, capete de afiș cu nume sonore din folclorul românesc.

- Aminteați de o carte. Este vorba despre cea publicată la editura Eurocarpatica?

- Da. Această carte e în lucru de vreo jumătate de an. Doar cu ajutorul domnului Ioan Lăcătușu s-a reușit publicarea ei. Dumnealui e un istoric, doctor în materie. M-a ajutat foarte mult. Ediția e îngrijită de mine, împreună cu domnul Lăcătușu. Noi am căutat anumite persoane care au și scris niște rânduri în această carte. Chiar și domnul primar Raul Urdă a scris Cuvânt către cititori, domnul Petre Străchinaru, domnul Gheorghe Baciu. Am amintit aici și câteva personalități, care de-a lungul anilor s-au implicat în organizare.

- Ne puteți da și acum câteva exemple importante?

- Domnul Gheorghe Bularca, director al Casei de Cultură, a coordonat 10 ediții, doamna Elena Baniță, 4 ediții, Eugenia Blegu, 10 ediții. Toți primarii de atunci și până acum și-au adus aportul.

- Va fi disponibilă la eveniment această carte, pentru cei care vor să o includă în bibliotecile lor?

- Deocamdată am comandat 100 de bucăți. Aș mai vrea ca anul viitor să mai facem încă 200, pentru că poate între timp mai găsim ... greșeli, ca să spun așa. Cu siguranță o să mai găsim persoane care ne mai dau poze sau idei. Dar am vrut neapărat ca la acest festival aniversar să avem o versiune a acestei cărți. (...) Astfel că cele 100 de bucăți vor fi împărțite gratuit la festival. Le vom oferi în primul rând invitaților noștri care vor urca pe scenă.

- Știți ce mai sunt eu curioasă: ce v-a motivat să duceți, de la an la an, mai departe acest festival? Nu cred că a fost ușor, sunt convinsă că au apărut tot felul de dificultăți. Probabil ați avut și momente în care ați spus „gata, nu mai pot!”...

- În cei 26 de ani de când sunt director, dar și înainte, pe vremea doamnei Blegu, m-am implicat în organizare. Dar trebuie să spun că eu cred că m-am născut, fără să intru în vreo laudă, cu această calitate, în primul rând de dansator, pe urmă de organizator. Mi-a plăcut și am trecut peste orice. Dar am avut momente când am plâns. Am avut momente când, după Ciobănașul, nu mai știam ce să fac, pentru că erau probleme financiare. Înainte se promitea orice și pe urmă era mai greu de obținut, așa că trebuia să îi plătești pe oamenii pe care tu i-ai chemat. Dar am trecut peste, pentru că mi-a plăcut și îmi place folclorul românesc. (...) Nu vreau să răscolesc nimic, dar au fost momente când mi s-a spus „nu avem bani de festival”. Am spus atunci că e imposibil, că trebuie să ținem de acest festival din prima duminică din septembrie cu dinții.  Îl facem de câți bănuți avem. Acum, din fericire, a luat din nou amploare acest festival. Avem și o conducere a primăriei care înțelege cu desăvârșire că acest festival este important pentru locuitorii noștri și nu numai. Să dea Dumnezeu ca măcar încă 50 de ani de acum încolo acest festival să dăinuie.

- Simt energia, entuziasmul și dragostea pentru acest festival în vocea dumneavoastră, așa că acum aș vrea să vă întreb: care e cea mai frumoasă amintire pe care o aveți de la atâția ani de Ciobănașul?

- E foarte, foarte greu să vorbesc despre o singură amintire. Toate pe care le am sunt extraordinare. Vreau să vă spun că aproape la toate edițiile am și prezentat. În momentul în care te urci pe scenă și vezi mii de oameni care se uită la tine, e o emoție greu de explicat, dar plăcută. E ceva deosebit.

- Cred că e cu atât mai mult în comunitatea noastră unde și dumneavoastră îi cunoașteți pe mulți dintre cei care vin la eveniment.

- Da, corect. Dar ideea în sine, că tu trebuie să faci ceva cât mai bine organizat și plăcut publicului, te făcea să uiți de tine. Rar a fost festival care a durat mai puțin de 10 ore, program neîntrerupt la scenă deschisă. Sigur, cu participare numeroasă. Anul acesta, că tot făceam socoteala, vom avea 280 de artiști pe scenă, de la coriști, la dansatori, soliști vocali și instrumentiști. (...) Niciodată nu mi-a plăcut să încep un spectacol și să închid cortina și să îl întrerup.

- Am impresia că aceste vorbe, că nu poți să vii în fața publicului, să începi un spectacol și să îl pui pe pauză, pot deveni un slogan al festivalului Ciobănașul, care iată, împlinește 50 de ediții, cu o întrerupere în istoria recentă, din cauza pandemiei.

- Atât. Și atunci am avut o mare durere în suflet. Nu mi-am găsit locul toată ziua. Au fost zile negre.

- În ultimii ani, festivalul s-a mai schimbat, în sensul că s-a interzis accesul comercianților cu tot felul de produse chinezești și foarte colorate. Dar lumea tot vine, și chiar apreciază schimbarea. Ce credeți că îi atrage aici?

- Ar fi mult de vorbit. Uneori și anumite, anumite – ca să fiu bine înțeles, jocuri pentru copii și lucruri mărunte care le-ar fi putut cumpăra părinții pentru cei mici erau bune. Dar vreau să vă spun că, până la urmă, această reorganizare a festivalului e în bine. A dispărut acel kitsch de pe piață și acei oameni care veneau cu fel de fel de jocuri ce numai distractive nu erau. Nu dădea bine în fața unui festival de talia Ciobănașului. Hotărârea luată de noua conducere a primăriei a fost de bun augur. Participanții au dat dovadă de decență și curățenie. Toate acestea au dus la creșterea în calitate a acestui festival și a spectacolului în sine.

- Legat de organizare, aș vrea să vă mai întreb dacă durata festivalului, de două zile, a fost dintotdeauna? Că menționați mereu ziua de duminică, cea care este de fapt închinată Ciobănașului.

- A început doar cu duminica. Apoi a fost o perioadă în care evenimentul s-a organizat ca parte a Zilelor Orașului. Ba chiar au fost și ani în care au fost trei zile, iar vineri și sâmbătă au fost dedicate tineretului. Încercăm să aducem artiști pentru fiecare categorie.  

- Care e, de fapt, esența acestui festival?

- Prin organizarea acestui festival am urmărit păstrarea tradițiilor folclorice ale comunităților participante. A fost, de-a lungul vremii, un prilej de cunoaștere reciprocă a obiceiurilor. (...) Dar e important și pentru că omul are nevoie și de distracție, nu doar de bani și de medicamente. Această ieșire, în aer liber, această socializare este un medicament pentru om. Cel mai bun medicament!

- În final, care este mesajul pe care îl transmiteți întorsurenilor și tuturor locuitorilor zonei Buzaielor, la ediția 50 a Festivalului Ciobănașul?

- Să vină, așa cum au făcut-o și în alți ani, să guste din această festivitate, să ne fie alături. Pentru că orice am face noi, nu ar avea nicio valoare fără public. După mine, publicul are 50% din valoarea organizării. Fără public am munci de pomană. Deci să fie alături de noi și să se bucure de munca noastră și de munca celor care vin în fața publicului. Să nu uităm de cel care cântă, care o viață întreagă se pregătește și să nu uităm de tinerii care joacă. Puțini știu ce muncă, oboseală și sacrificii trebuie să depui ca să ajungi să joci un dans în fața publicului.

- Mulțumim și distracție plăcută tuturor!