Cercul de cusut și de creație populară „Româncuțele” s-a unit din nou

Sub atenta coordonare a Mariei Mariș, organizatoarea activităților, sâmbătă, 30 martie, doamnele și domnișoarele din cadrul cercului de cusut și de creație populară „Româncuțele” s-au pus din nou pe treabă. Fie că au cusut, tricotat sau brodat, participantele la șezătoarea de la Centrul Ecleziastic și de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din reședința de județ au lucrat, au povestit și au împărtășit cunoștințe prețioase.

Maria Mariș, cea care a readus la viață tradiția șezătorilor populare la Sfântu Gheorghe, a moștenit pasiunea de la bunica sa. Acum un an, ea și-a dorit să transmită generației de azi cunoștințele pe care le-a acumulat de-a lungul vieții. Ea a decis să își dedice timp în fiecare lună pentru a da mai departe experiența sa tuturor celor care sunt dornici să învețe de la ea.

Astfel, în ultima sâmbătă din fiecare lună și sâmbăta trecută, de altfel, în jur de 15 pasionate de lucru manual s-au întâlnit la Centrul Ecleziastic și de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din Sfântu Gheorghe. Unele dintre ele au fost la fiecare șezătoare organizată de până acum, iar altele au venit pentru prima dată să descopere frumosul din modelele tradiționale.

Cu multă răbdare și dedicație, Maria Mariș le-a inițiat pe fiecare dintre fetele nou venite, printre care și copii.

„Broderia nu se face cu grabă, deci trebuie să aveți multă răbdare. (...) Relaxează foarte mult lucrul de mână, dar și statul așa împreună relaxează, destinde, mai uiți un pic de toate. Deci puteți să veniți aici numai ca să stați împreună și tot merită”, a îndemnat Maria Mariș.  

Șezătorile ei aduc orășenii în altă dimensiune, departe de mașini, magazine și calculatoare. Doamnele și domnișoarele stau față în față, lucrează, discută și au răgazul să împartă cele mai interesante idei și modele tradiționale.

„Am început să lucrez la acest goblen acum vreo 10 ani, mai am puțin de lucru la el, dar nu mai știu pe unde am rămas. Înainte să vin aici m-am gândit să iau goblenul acesta uitat. Am zis că o să-mi fac și eu o idee, dar o să dureze mult până o să reușesc. E mult de lucru, dar merită să încercați. Goblenurile sunt de suflet, nu le-aș vinde. Într-o perioadă se vindeau foarte bine în afară. Mă liniștește mult lucrul manual. Mă gândesc la ce o să iasă după ce termin lucrarea și asta mă motivează”, ne-a spus Ioana, una dintre participantele la șezătoare.

 „Mereu sunt persoane noi care vin și nici nu am cum să lucrez ceva pentru mine la șezătoare. Trebuie să mă ocup de fiecare pentru ca cel puțin să învețe ceva, dacă tot vine. Data trecută au fost mult mai multe, dar de data asta avem și fetițe noi” ne-a mai spus organizatoarea.

Astfel, la următoarea șezătoare care va avea loc pe 27 aprilie, sunt așteptați toți care cei care vor să învețe tainele lucrului manual, dar și cei care doar își doresc să petreacă timpul într-o atmosferă prietenească și să cunoască oameni noi, oameni cu pasiuni deosebite.