Într-un Ţinut Secuiesc dominat de dorinţa de autonomie, un jurnalist local vine şi spune că autonomia s-a transformat întrun mit, dar unul cât se poate de prezent şi de real.

Fără a fi o lucrare ştiinţifică sau cu pretenţii de a fi făcut vreo descoperire – după cum spune chiar Dan Manolăchescu - , „Mituri ale Ţinutului Secuiesc” face o incursiune în legendele şi miturile acestei zone, de la acela că vânzătoarea nu îţi dă pâine dacă ceri în română, şi până la cel mai cu greutate dintre ele – autonomia. Într-un limbaj direct şi echilibrat, fără a patina de o parte sau alta, „Miturile” ridică întrebări şi dă răspunsuri evidente, dar puţin rostite până acum în public, riscând să supere sau, de ce nu?, să primească consimţirea mai mult sau mai puţin recunoscută atât a românilor, cât şi a maghiarilor.

Definite în dicţionar ca „povestiri fabuloase care cuprind credinţele popoarelor (antice) despre originea universului şi a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi legendari”, sau „născociri, poveşti, basme”, miturile propuse aici sunt însă cât se poate de periculoase şi de actuale...

A.S.: Cum a luat naştere „Mituri ale Ţinutului Secuiesc”?

D.M.: Este un proiect foarte vechi, care a luat formă în timp. Încet, încet, vorbind cu românii, vorbind cu maghiarii, am realizat că multe dintre punctele de disensiune ale celor două etniicomunităţi nu sunt chiar fitile de bombă, ci sunt mici neînţelegeri care pot fi rezolvate prin discuţii. Nenumăratele editoriale, comentarii, analize pe tema relaţiilor dintre români şi maghiari nu aveau finalitate. Astfel mi-am dat seama că la un moment dat ar trebui să fac ceva care să aibă cap şi coadă, şi uite aşa a luat formă şi fiinţă cartea „Mituri ale Ţinutului Secuiesc”, căreia eu i-am mai spus şi „Mic îndreptar de convieţuire româno – maghiară”. Acest subtitlu nu apare pe copertă, ca nu carecumva să se înţeleagă că această carte e vreun dicţionar...

A.S.: De ce „mituri“?

D.M.: Pentru că de fapt toate problemele pe care la ating sunt doar legende, tabuu-uri, mituri, sindroame şi simptome ale unei convieţuiri defectuoase.

A.S.: Cum „supravieţuiesc” miturile acestea?

D.M.: Bineînţeles că sunt întreţinute de politicienii ambelor părţi adică de cei care ne conduc destinele, de liderii care în momentul de faţă, din nefericire, sunt doar politicieni. Societatea civilă este ori aservită, ori incapabilă să se pună cu aceştia.

A.S.: Cât de periculoase sunt?

D.M.: Sunt extrem de periculoase pentru că ne duc exact într-o zonă în care au fost sau mai sunt zone precum Kosovo, Transnistria, Abhazia şi aşa mai departe.

A.S.: Sigur au fost şi momente interesante în conceperea cărţii...

D.M.: Interesante au fost experienţele pe care le-am avut legate de convieţuirea minoritar majoritară cu cea majoritar minoritară în unele zone pe care le-am vizitat în celebrul turneu. Spuneam atunci că fiecare român şi fiecare maghiar ar trebui să treacă puţin prin Kosovo ca să priceapă limpede unde nu trebuie să ajungem.

A.S.: Ce reacţii crezi că vor avea cititorii?

D.M.: Unii se vor regăsi. Alţii nu. Paradoxul este că se vor regăsi şi români şi maghiari. Aşa cum şi cei care nu se vor regăsi vor fi din ambele etnii. Practic asta e frumuseţea: că din ambele categorii (şi din cei pro şi din cei contra) vor face parte atât români cât şi maghiari. Cred că realizarea din punct de vedere jurnalistic, profesională, este maximă. Pot să supăr ambele părţi, şi în acelaşi timp să mulţumesc ambele părţi. Evident primii care se vor supăra vor fi politicienii pe care îi las fără obiectul muncii...

A.S.: Ce răspunsuri oferi?

D.M.: Cartea are multe, foarte multe răspunsuri la foarte multe din subiectele aflate pe agenda politicienilor români şi maghiari din Secuime. Cred că sunt nişte răspunsuri de bun simţ pe care fiecare dintre noi le-ar putea găsi dacă ar avea un moment de linişte, în care să se debaraseze de orgolii, îndârjiri, de micile răutăţi şi expe rienţele neplăcute pe care le-a avut de-a lungul timpului în relaţia cu celălalt. Din păcate acest frecuş întreţinut foarte bine de politicieni ne face să nu mai vedem pădurea din cauza copacilor. Răspunsurile sunt lângă noi, sunt incredibil de simple, dar noi n-avem cum să le aflăm pentru că de foarte multe ori nu ştim să punem întrebarea.

A.S.: Când, unde, la ce oră are loc lansarea?

D.M.: Lansarea va fi mâine de la ora 16. Nu am invitaţi speciali pentru acest moment, de aceea are loc şi această campanie de mediatizare a lansării, ca să poată participa oricine doreşte. Am dorit să organizez lansarea în Parcul Central, la Green Garden, tocmai pentru că în Sfântu-Gheorghe anumite locaţii au conotaţii etnice. Dacă va ploua, normal că vom găsi o altă locaţie...

A.S.: Ai pregătit şi o ediţie în limba maghiară... când va apărea?

D.M.: Va apărea şi ediţia în limba maghiară în maxim o săptămână. Se află deja sub tipar, dar a durat mai mult traducerea. Am vrut neapărat să apară atât ediţia în română cât şi cea în maghiară pentru că eu cred că fiecare trebuie să citească această carte pe limba lui şi în limba lui.

A.S.: Pasul următor?

D.M.: O să pornesc într-un turneu prin Ardeal, dar şi la Bucureşti, pentru că sper că dezbaterile pe care le va genera cartea să înceapă să deschidă ochii unora şi altora.

Ana Sidon