Alfredo Pascu va interpreta rolul lui Tassilo în spectacolul „Contesa Maritza” prezentat în premieră la Sfântu Gheorghe în 19 mai, ora 19.00, la Teatrul „Andrei Mureşanu”.

Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti se va afla pentru prima dată la Sfântu Gheorghe, în 18 şi 19 mai, în cadrul turneului naţional organizat în stagiunea curentă, cu ocazia aniversării Asociaţiei de Tinere „Ecou”. Programul evenimentelor susţinute de Opereta din Bucureşti la Sfântu Gheorghe include trei spectacole: celebra operetă a lui Emmerich Kálmán – „Contesa Maritza”, un concert de valsuri şi polci interpretate de orchestra Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” şi spectacolul de operetă pentru copii „Cocoşelul neascultător”.

În prefaţa evenimentelor, vă prezentăm un scurt interviu cu tenorul Alfredo Pascu – interpretul rolului principal din spectacolul „Contesa Maritza” şi unul dintre cei mai importanţi solişti ai Operetei, considerat un meritoriu succesor al celebrilor Nae Leonard, Ion Dacian sau Dorin Teodorescu.

– Sunteţi pentru prima dată la Sfântu Gheorghe, ce veţi prezenta în faţa publicului?

– Pot spune că este un debut al meu pe scena din Sfântu Gheorghe, deşi am jucat pe scene mai apropiate cum ar fi Opera şi Filarmonica din Braşov sau Filarmonica din Târgu Mureş. Sunt onorat să fiu prezent pe scena Teatrului din Sfântu Gheorghe, mai ales că trupa teatrului este una foarte valoroasă. Vom prezenta pentru prima dată aici opereta „Contesa Maritza”, în care voi interpreta rolul lui Tassilo, un rol de care mă leagă amintiri foarte frumoase.

– Ce are special această poveste a Contesei Maritza? De ce a devenit ea una dintre cele mai jucate operete ale lui Emmerich Kálmán?

– Kálmán are două operete de referinţă – „Silvia” şi „Contesa Maritza”. Am jucat în amândouă, dar mai aproape de sufletul meu rămâne „Contesa Maritza”, deşi „Silvia” e poate mai populară. Muzica din „Contesa Maritza” este mai plină de dramatism, ceea ce îi conferă forţă şi expresivitate, făcând ca sentimentele personajelor să fie mai profunde. Este o poveste de dragoste tipică unei operete, care are un punct culminant în conflictul dintre cele două personaje principale, dar care se rezolvă, ca în toate operetele lui Kálmán, într-un final fericit. Pentru tenor, din punct de vedere vocal, „Contesa Maritza” este mai ofertantă, având arii şi duete de anvergură şi cine nu cunoaşte şlagărul „Zi, ţigan”?

– Consideraţi rolurile pe care le interpretaţi o dedublare sau o continuare firească a personalităţii dumneavoastră?

– Părerea mea este că, pe scenă, personajul şi interpretul se întâlnesc undeva la mijloc. În caz contrar, am fi la fel în toate rolurile interpretate sau fiecare rol nu ar împrumuta ceva din personalitatea artistului. De aceea, există interpretări de referinţă ale anumitor roluri şi, bineînţeles, fiecare cântăreţ trebuie să aibă o abordare proprie a creaţiei sale.

– Care este rolul care vă este cel mai aproape de suflet din toate cele pe care le-aţi interpretat până acum?

– Culmea este că Tassilo din „Contesa Maritza” este un rol cu semnificaţie specială în sufletul meu, el reprezentând debutul meu pe scena Operetei şi fiind, în acelaşi timp, examenul meu de licenţă la Conservator şi proba de angajare la Teatrul Naţional de Operetă. Totodată, reprezentaţiile cu opereta „Contesa Maritza” însumează recordul meu personal ca număr de spectacole pe scena Operetei.

De asemenea, un rol de care mă leagă amintiri plăcute este Sou-Chong din „Ţara surâsului” de Lehár şi cine nu-şi aminteşte faimoasa arie din finalul operetei „Tu eşti iubirea mea”?

– Sunteţi implicat de ceva timp într-un proiect de formare a tinerilor interpreţi – Studioul de canto. Cât de importantă este cultivarea talentului de la o vârstă fragedă şi ce sfat le-aţi da artiştilor la început de drum?

– Studioul de canto este un proiect nou al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, în care m-am implicat cu pasiune, fiind un gând mai vechi de-al meu, care, în acest an, s-a concretizat. Cred că vine o vreme în care orice artist trebuie să dăruiască celor care vin din urmă din experienţa şi priceperea acumulate de-a lungul carierei. Este o muncă ce implică responsabilitate şi atenţie specială pentru fiecare participant în parte, pentru că nu trebuie să uităm că fiecare în felul său este unicat.

– Ce mesaj doriţi să le transmiteţi spectatorilor din Sfântu Gheorghe şi de ce ar trebui să vină să vadă „Contesa Maritza” şi celelalte spectacole ale Teatrului Naţional de Operetă din Bucureşti?

– În primul rând aş vrea să le transmit invitaţia de a veni la spectacol, pentru că sunt convins că apariţia noastră pe scena din Sfântu Gheorghe va fi un eveniment cu totul deosebit, mai ales că în acest oraş sunt foarte mulţi iubitori ai genului operetei. Vă aştept cu drag şi cu siguranţă vă vom oferi o seară de neuitat de care se va vorbi mult timp de acum încolo.

Alfredo Pascu este absolvent al Academiei Naţionale de Muzică din Bucureşti în 1996, an în care este angajat ca prim solist la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti. A fost distins de-a lungul timpului cu premii la renumite concursuri naţionale şi internaţionale ale genului. În 2004 a fost distins de Preşedinţia României cu Ordinul „Meritul Cultural” în Grad de Cavaler pentru performanţele sale deosebite, iar în 2005 obţine Premiul Criticii Muzicale pentru promovarea artei româneşti. A colaborat cu Franco Zefirelli la producţia „Callas Forever”, iar repertoriul său include roluri principale în „Voievodul Ţiganilor”, „Liliacul”, „Contesa Maritza”, „Ţara surâsului”, „Sânge vienez”, „Silvia” ş.a. Tuturor acestora li se adaugă numeroasele recitaluri de pe toate scenele lirice ale ţării, precum şi turnee de succes efectuate de-a lungul anilor în Statele Unite ale Americii (New York, Washington DC), Italia, Spania, Germania, Olanda, Belgia, Israel sau Qatar.

Intră pe pagina noastră de Facebook (click AICI) şi miercuri poţi câştiga o invitaţie pentru două persoane la spectacolul "Contesa Maritza" de la Sfântu Gheorghe.