222 de ani de la începerea construcției școlii românești și 10 ani de la deschiderea oficială a punctului muzeal  

În data de 15 iunie 1799 potrivit actelor oficiale păstrate în arhive, magistratul oraşului Sfântu Gheorghe adresează Judelui Regal şi Oficialităţilor Ţinutului Trei Scaune un raport prin care-l înştiinţează de începerea construcţiei şcolii româneşti. În paralel cu construcţia şcolii are loc şi construcţia unei noi biserici de zid în locul celei de lemn (de la 1790). Aflate în strânsă legătură, biserica şi şcoala confesională au fost primele focare de cultură şi religie românească de pe teritoriul oraşului Sfântu Gheorghe. Biserica purta hramul Sf. Nicolae, iar primul preot care a oficiat a fost preotul Zosim Popoviciu, fiind primul preot din familia Popoviciu care a slujit credincioşii din Sfântu Gheorghe pentru mai bine de un secol.  

Conform rânduielilor şaguniene protopopii ortodocşi erau şi inspectori şcolari, iar preoţii îndeplineau funcţia de directori și profesori ai şcolilor confesionale. Examenele de sfârşit de an se ţineau în prezenţa protopopului, care se deplasa pe o anumită rută dinainte stabilită, iar şcolile suportau cheltuielile de deplasare cu trăsura. 

La examenele de sfârşit de an şcolarii primeau calificative: Distins, Bun și Debil. La sfârşit de an, cu ocazia acestor inspecţii, protopopul urmărea şi dotarea şcolii, activităţile extraşcolare, colaborarea între biserică, şcoală şi familie, dar şi relaţiile cu autorităţile locale.  

Școala confesională ortodoxă a funcționat până în anul 1873. Din 1874, elevii români de religie ortodoxă au frecventat școlile comunale de stat în limba maghiară. De la începutul secolului XX până în anul 1930 clădirea a fost închiriată primăriei pentru „administrarea pieței” - a târgului de vite, care se ținea în parcul din fața bisericii ortodoxe. După anii 1930 edificiul a fost folosit drept casă de locuit, fiind ocupată de diferiți chiriași, motiv pentru care a fost modificată de mai multe ori, pierzându-şi aspectul original și fiind distrusă. 

Prin hotărârea Guvernului imobilul, proprietate publică a statului, s-a transferat din administrarea Societății Comerciale Gospodăria Comunală S.A. Sfântu Gheorghe și de sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, județul Covasna, în administrarea Ministerului Culturii în vederea utilizării și amenajării acesteia de către Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni ca punct muzeal, reprezentând sediul Primei Școli Românești din Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

A fost nevoie de intervenția Preasfinției Sale Ioan Selejan pentru ca lucrările de reconstrucție a vechii școli să pornească, primul pas fiind evacuarea locatarilor imobilului, cărora li s-a construit, în timp record, o nouă locuință în alt cartier al orașului.

În prezent clădirea este restaurată și amenajată ca punct muzeal, aflat în administrarea Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni. Inaugurarea oficială a noului punct muzeal a avut loc în data de 18 mai 2011, în prezența autorităților locale și naționale.     

În urma restaurării fiecare încăpere a fost modificată conform planurilor inițiale, astfel clădirea recăpătându-și aspectul de școală confesională, cu o încăpere special amenajată pentru locuința învățătorului, o sală de clasă și o zonă multifuncțională. 

În prezent aici sunt organizate periodic ateliere creative pentru copii, de exemplu ateliere de scriere cu pana și cu tocul cu peniță, ateliere de scriere pe tăblițe, dar și manifestări cultural-literare. Activitățile de la acest punct muzeal sunt coordonate de Florin Herțeg, muzeograf MNCR.

Vă invităm să treceți pragul acestui punct muzeal, aflat pe strada Váradi József, nr. 38,  și să aflați poveștile locului! 

Mai multe detali puteți afla accesând pagina Muzeului virtual al Carpaților Răsăriteni: https://muzeu.net4u.ro/index.php/expo/expozitii-permanente/scoala.

(Sursa: comunicat de presă)