Multe cunoştinţe, puţine prietenii... Una dintre ele, cea mai scumpă, dar şi cea mai dragă, este cartea. Prietenă fidelă, care nu-ţi cere decât atenţie şi afecţiune. Probabil de aceea şi alfabetul începe cu litera A... Aveţi dreptate, cartea mai cere şi respect, care se învaţă din familie (cu puţin noroc) sau de la şcoală (ce noroc!). Da, dar pentru asta îţi trebuie „ochi de văzut şi urechi de-auzit”

Multe cunoştinţe, puţine prietenii... Una dintre ele, cea mai scumpă, dar şi cea mai dragă, este cartea. Prietenă fidelă, care nu-ţi cere decât atenţie şi afecţiune. Probabil de aceea  şi alfabetul începe cu litera A...

Aveţi dreptate, cartea mai cere şi respect, care se învaţă din familie (cu puţin noroc) sau de la şcoală (ce noroc!).

Da, dar pentru asta îţi trebuie „ochi de văzut şi urechi de-auzit”, cum scrie în Cartea Cărţilor, Sfânta Scriptură. Şi, ca să înţelegem  mai bine valoarea unei astfel de prietenii, am apelat la prietenii cărţilor din „fabrica de cărţi” (Tipografia „Charta”, de exemplu), dar şi la cei aflaţi în Palatul Cărţilor, (Biblioteca Judeţeană) toţi oameni primitori, iubitori de copii dornici de lumină.

De ce „Palatul Cărţilor”? „Pentru că e bogat în cărţi!” a răspuns Mihai; „pentru că e mare şi frumos!”, a răspuns Rareş. Din vorbă în vorbă, am tras cu toţii concluzia: pentru că aici găsim cultura lumii, tot ce s-a scris mai frumos, din toată lumea. Deci, merită să stea într-un palat!

Numai că, dragii mei, unii copii chinuie rău cărţile. Nu e voie niciun pic, dar unii întrec măsura! Şi uite-aşa, ne-am dus la secţia de legătorie, unde cărţile plâng... Da, da, aţi citit bine: suferă, plâng.

D-na  Markos Ildiko, cu răbdare şi amabilitate, le-a arătat copiilor „pe viu” cât de greu se repară orice carte stricată. Păi, dacă timpul a stricat-o, dacă din greşeală s-a rupt (...), e mai uşor de îndurat, dar când vede răutatea şi lipsa de respect pentru cultură (şi pentru ceilalţi) , i-ar zice vreo două vorbe acelui copil... ( Poate eşti chiar tu  „autorul” jalnicelor fapte? Desigur, nu... Scuze!)

Ei, şi uite-aşa, văzând şi auzind, copiii de la Şc. cu cls I-VIII „Varadi Jozsef ” au înţeles mai bine ce înseamnă să fii prieten cu cartea.

De ce să fii prieten cu ea şi să o respecţi? „Pentru că la ea trudesc mulţi oameni”, a răspuns Magda. „Pentru că ea bucură pe mulţi oameni”, a răspuns Letiţia. „Pentru că ne luminează mintea, deci, e minunată!” au spus sau au început să gândească ceilalţi.

„Acum, când am văzut cât de greu se munceşte la o carte, voi fi mai atentă chiar şi cu revistele”, a tras concluzia, pentru toată clasa, un copil inimos... Oare Miruna? Sau Romina? Sorin, Zsolt , Sebastian, Bogdan sau Clementina? Nu mai ştiu precis...

A fost un proiect reuşit ? Voi vedea din atitudinea lor. Deocamdată, după cele văzute şi auzite, copiii au încercat să realizeze „cu forţe proprii” un carneţel. Şi vă asigur că toţi au transpirat puţin şi nu numai de emoţie...

Mulţumim gazdelor noastre (în ordinea desfăşurării proiectului):

Tipografia „Charta”- dir. Kisgyorgy Tamas; Farkas Agnes  (producţie);

Biblioteca Judeţeană „Bod Peter ” - dir. Szonda Szabolcs, colectivului de bibliotecare din secţia pentru copii şi, desigur, răbdătoarei doamne  Ildiko (sigur aţi înţeles de ce...).

înv. Buftea Neli-Violeta

Şc. cu cls I-VIII „Varadi Jozsef ”