Daniel Şanta

Ziua mea națională e azi și e mereu. E ziua în care încep cu gândul că-n viitor va fi să fie bine. E ziua în care muncesc, trăiesc, iubesc și sper că nimic nu va fi în zadar. E ziua în care visez la un stat modern și corect, la niște conducători abili și nu debili, e ziua în care mă gândesc că voi fi fericit și poate chiar și mându de țara mea. N-am să fiu trist, n-am să mă plâng de taxe și impozite, de umilințe, de guvern și de președinte, de sărăcie, criză și câte alte îmi vin în minte. Pentru că știu și-l cred pe Grigore Asachi care spunea că „o nație care a pierdut încrederea în sine, între toate altele este cea mai mizerabilă, pentru că a frânt bastonul în care se putea rezema”. Pentru că știu că peste toate, am bucuria să pot spune că sunt conațional cu Eliade sau cu Noica, cu Nadia sau cu Constantina Diță, cu Enescu sau Eminescu, cu Brâncuși sau cu Odobleja.

Ziua mea națională începe în fiecare zi când îmi promit că am să fac tot ce ține de mine să știu că încă mai există împlinire profesională și uma nă, încă mai există satisfacții și reușite, încă mai există oameni care zâmbesc și care luptă, aici, în țara lor cu bune și cu rele. Și tot de cum mă simt și ce nutresc pentru români și România ține și spiritualitatea din aceste locuri. Am ce să prețuiesc, mari gânditori pe care să-i citesc, o credință pe care să mi-o însușesc și multe lucruri pe care să le iubesc. Aici, ca și oriunde, elitele vor fi mereu minoritare, argumentele pozitive vor părea mereu mai puține, dar tot de mine și de tine ține. De fiecare dintre noi. „Națiunea ta nu e doar cea de unde vii, ci și cea din care merită să faci parte” spunea Iorga. Așa că înainte să ne plângem, să deplângem și să acuzăm, să nu uităm că avem țara pe care o merităm. Putem s-o facem și mai bună și mai frumoasă, dar împre ună, prin muncă, prin respect, prin corectitudine și mândrie. Am fost mereu un patriot, dar nu un naționalist și nu știu dacă este bine și e suficient. Poate că forța unei țări și-a unei națiuni și șansa lor de-a merge mai departe țin și de sentimentele acestea și modul în care sunt ele reprezentate în tot ce faci în fiecare zi.

Așa că mă întorc și spun că azi e ziua mea națională! Și va fi tot așa și mâine și poimâine! La anul pe 1 decembrie mă voi aniversa drept bun român, doar dacă simt că pot și-o merit!