Dumitru Manolăchescu

Părerea mea absolut sinceră şi personală este că dacă o vorbire publică între două sau mai multe persoane pe un subiect anume nu oferă şi o soluţie ca să ieşi din impas, atunci e mai bine să taci.

Tocşourile care inundă televiziunile de ştiri invadate politic fac un deserviciu imens ţării şi nouă, celor care populăm o ţară despre care unii, din ce în ce mai mulţi, spun c-ar fi fost mai bine să nu fi fost locuită. Un domn care se ocupă de istoria ţării făcea un pas înainte – sau înapoi, după cum gândiţi şi credeţi, – spunând că, dacă la vremea marii uniri ar fi existat televiziuni, tocşouri şi moderatoare care-le-ştiu-petoate, evenimentul nu s-ar fi produs...

Interesant, nu? Omul care făcea acest enunţ n-are nimic de-a face cu partidele politice, motiv suficient ca să devină unul din inamicii publici ai acestor forme fără fond. Şi ai televiziunilor, of course. Păi vă daţi seama ce-ar fi partidele fără televiziuni şi televiziunile fără partide?! Vă imaginaţi ce s-ar alege de măruntele noastre existenţe fără moderatorii de tocşouri care să ne pună pe drumul cel bun? Unde să mai găseşti un fir de lumină, un sâmbure de adevăr, o rază de speranţă?...

Mă gândesc la unificatorii de neam şi ţară, la ce s-ar fi întâmplat cu Brătienii, cu Iuliu Maniu, Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Al. Vaida Voievod, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop şi alţii ca ei, care ar fi fost nevoiţi să dea piept cu moderatoarele de pe la televiziuni... Nu cred că vă puteţi imagina un scenariu cu subiectul ăsta fără să plângeţi pe umărul naţiei române!

În replică, aflăm că Realitatea TV îl premiază pe primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, dl. Antal Arpad, pentru „emanciparea României”. Dacă ar fi făcut-o pentru nişte chestii neserioase cum ar fi calitatea străzilor şi trotuarelor municipiului, i-ai fi putut bănui de orbire sau înţelegeri politice subterane marca SOV UDMR. Când e vorba, însă, de emanciparea României e musai să ne gândim la lucruri serioase. Cum ar fi, de pildă, propunerea făcută de dl. Antal Arpad vizând schimbarea Zilei Naţionale. Aici chiar e vorba de emancipare, şi mai ales de emanciparea românilor, pentru că nu-i de ici-de colo să treci de la „Deşteaptă-te, române” la „Plecat-am nouă din Vaslui”... E drum lung din 1 decembrie până-n 9 mai, asta ca să insinuez doar una din multele propuneri care se pot face pentru fericirea şi mulţumirea tuturor românilor de Ziua lor Naţională... Alte zile importante din primăvară ar fi 1 mai muncitoresc, Ciprian Porumbescu a pregătit un imn în sensul ăsta, 10 mai cu fiţe regale, e şi-aici gata făcut un imn, şi, de ce nu, 15 martie... O zi care, cu siguranţă, ar fi sărbătorită parţial în trei judeţe din România şi total în Ungaria vecină. Şi-uite-aşa am ajuns de la tocşouri la Ziua Naţională. Asta ca să vedeţi ce uşor şi rapid puteţi fi manipulaţi în presa de toate felurile. Ulise, cu toate sirenele lui, a rezistat, şi-a acoperit urechile şi n-a mai auzit nimic. Acum e ceva mai greu, trebuie să renunţi la mai multe...