Dacă îmi amintesc bine, prima platformă de socializare pe care m-am înscris a fost Facebook. Trebuie să fi fost în clasa a cincea. Până atunci, toți colegii mei aveau deja un profil și în timpul fiecărei pauze își trimiteau emoji-uri pe Messenger, toți trimiteau cereri de prietenie pentru toți și se ciupeau reciproc virtual. Ei bine, desigur, mai erau câțiva care au rămas blocați în lumea analogică cu mine, dar chiar și atunci mă consideram o fată tânără progresivă și serioasă, bineînțeles că am vrut să încerc să văd ce simt când împărtășesc poze cu cățeluși. Pe vremea aceea, părinții mei mă iubeau cel mai mult, din moment ce eram în stare de orice și de toate pentru a-mi atinge scopul, fie că e vorba de treburile casnice sau de bilete, deoarece aceasta este moneda de schimb a unui adolescent. 

După câteva săptămâni de cerșit și convingere, munca mea grea a dat roade, m-am înregistrat cu ajutorul și supravegherea mamei. Bineînțeles, au fost multe îndoieli și îngrijorări până am ajuns la finalizarea profilului meu, dar le-am respins pe toate spunând că, dacă nimeni altcineva nu a avut probleme cu asta, atunci nici eu nu voi avea. 

În acea zi și pentru mult timp după aceea, părinții mei și-au deplâns fiica muncitoare, pre-Facebook, sperând că, odată ce adorația inițială s-a stins, mă voi plictisi. Am fost cel puțin la fel de surprinsă ca și ei de faptul că nu așa s-a întâmplat. Mica pagină albastră m-a tot învârtit și învârtit, de dimineața până seara, chiar și noaptea. M-am uitat la meme, am recenzat filme, am scris mesaje de fan vedetelor TV (din păcate), a existat întotdeauna conținut pe care creierul meu relativ substimulat l-ar fi putut absorbi.

Nici astăzi, nici după câțiva ani, nu pot spune că nu-mi mai pasă ce este acolo, deși norii roz s-au risipit de mult. Până în ziua de azi, mă trezesc derulând și răsfoind ore întregi, până când ajung în sfârșit la asemenea adâncimi încât nici nu știu ce se întâmplă în jurul meu offline și ar putea chiar să fure scaunul de sub mine. În plus, de atunci, prezența mea online a devenit și mai diversă, nu mai sunt doar utilizator al Facebook, ci și al multor alte platforme, doar ca să îmi pot pierde timpul cu lucruri complet diferite într-un mod cât mai divers. 

În astfel de cazuri, așa cum făceau părinții mei pe atunci, îmi spun că ei, hei, e prea mult și introduc restricții. O oră pe zi, o să citesc în restul timpului, îmi spun, și atunci ori respect promisiunea, ori nu. Mă străduiesc să-l învăț pe adolescentul din mine, să nu-l las să mă convingă, așa cum am făcut cu mama mai demult, că mai e doar o oră și mă culc. Încerc să-i explic că de fapt contează ce conținut îi servesc creierului meu, ce trebuie să digere, cât de repede și în ce cantitate. Pentru că îmi influențează gândirea să văd ce este popular și acceptat social, chiar susținut și ce nu. Ce primește mai multe reacții pozitive și ce nu. Adolescentul care eram a urmărit și a urmărit compulsiv aceste tendințe, oameni și site-uri. Le-am imitat și, fie că a fost bine sau nu, m-au crescut într-un adult care, până astăzi, își face griji dacă nu se poate încadra în normele de socializare, deși își spune că e o prostie. Oricum, voi încerca să profit la maximum. Dacă sunt deja membru al generației crescute pe rețelele de socializare și am avut timp să studiez funcționarea acesteia și să o folosesc dincolo de imaginile și meme-urile cu cățeluși, atunci încerc să folosesc acest lucru în avantajul meu și să-mi proiectez propriile interfețe în așa fel încât să beneficiez din ea într-un fel. Să învăț ceva despre lume, despre oameni și despre mine. Ca să îi pot liniști pe părinții mei și pe mine că fata harnică nu dispăruse, tocmai se transformase.

Tamás Zsófia, 20 de ani, din Cluj-Napoca 

***

Textul este unul dintre câștigătoarele concursului de eseuri din cadrul proiectului #Youthfocus, de alfabetizare media, al Biroului pentru tineret Turul din Sfântu Gheorghe. Se înscrie în tematica: „Eu pe rețelele de socializare! Cum folosesc rețelele sociale, cum mă gestionez pe diferite platforme?”.

Demersul a vizat creșterea implicării comunitare a tinerilor prin activități educaționale, de conștientizare. Mai concret, aici au fost acceptate texte scrise de aceștia pe un ton personal, de formare a opiniilor, prin care să își prezinte propriile gânduri, idei și chiar viziuni legate de o serie de teme date. 

Proiectul a fost susținut parțial de Active Citizens Fund România. În concurs au fost înscrise 13 eseuri. 

Articolele au fost analizate de un juriu format din trei experți. Câștigătorii au primit diverse premii: cărți, vouchere de cumpărături, bilete de teatru, dar mai ales șansa de a-și vedea textele publicate în ziare locale. Trei dintre acestea vor apărea în Observatorul de Covasna și pe CovasnaMedia.ro. Toate articolele declarate câștigătoare vor putea fi citite și pe site-ul www.turuliroda.ro.