A fost o vreme în care aproape că mă identificam cu Ziarul - nu scriu întîmplător „Ziarul”, ci pentru că pentru mine, mult timp, „Ziarul” a însemnat Observatorul de Covasna. Am ajuns la Observatorul de Covasna în 2009, la invitația lui Dani Santa, iar cei cinci ani petrecuți acolo au fost nu doar un loc de muncă (singura muncă la care mă pricepeam și pe care o iubeam), ci și asumarea faptului că, iată, lucram într-o echipă tînără, dinamică, încercînd zilnic să aducem cititorilor cele mai proaspete și interesante știri, știri reale și nu „făcute”, care serveau interesului public. Am simțit, de multe ori, în momente de tensiune sau criză - că mai aveam și din astea, o redacție fiind un organism viu, mereu în mișcare și evident în schimbare - că am alături oameni pe care mă pot baza; iar stabilitatea e cumva importantă, chiar și atunci cînd încă te mai cauți. Pentru că, o bună parte din timp, Observatorul de Covasna a funcționat cumva și dincolo de munca propriu-zisă, așa cum era și de așteptat - într-un colectiv mic, oamenii se apropie între ei, ajung să-și cunoască nevoile și bucuriile, să împărtășească nu doar succese profesionale, ci și eventuale stări personale. 

Mă gîndesc uneori că a fost o perioadă romantică, mă gîndesc alteori cît de mult m-a format ca om înainte de toate, dîndu-mi voie să explorez partea asta a reportajelor sociale, care, mărturisesc, m-a fascinat mai mult decît orice știre senzațională cu politicieni sau decît orice alt eveniment șocant. Iubind cuvintele și forma lor scrisă de cînd mă știu, fiind permanent curioasă, avînd simțul dreptății și dorința de a împărtăși cu oamenii tot ceea ce mi se pare drept de a fi aflat, scotocit sau lămurit, am fost lăsată să explorez, să împing limite uneori sau chiar să greșesc, alteori.

Sînt 20 de ani de Observatorul de Covasna și nu pot decît să mă bucur că, iată, îi putem sărbători împreună. Mă bucur că Dani Santa continuă să fie motorul Ziarului și am convingerea că va reuși să-l ducă mai departe, peste ani. Observatorul de Covasna este o necesitate și continuă să fie „ziarul top“ al județului, cred că nici nu mai e nevoie să spun cîtă nevoie este de el și cît de mult dă comunității întregi!

Le doresc colegilor mei putere de muncă, creativitate, înțelepciune și îngăduință de sine - cînd faci o muncă de o asemenea răspundere, e bine să fii, uneori, și blînd cu tine însuți - asta se răsfrînge mereu asupra celor pentru care faci această muncă, în vreme ce încrîncenarea trebuie să ne ocolească.

Iubirea pentru oamenii din jur și pentru cititori, dorința de a deveni tot mai buni și corectitudinea demersurilor jurnalistice să vă ghideze și-n anii ce vin! Continui să vă citesc și să mă bucur alături de voi pentru fiecare reușită, pentru fiecare articol excepțional și pentru fiecare an în care Observatorul de Covasna merge mai departe!

Mónika Vrânceanu