Dumitru Manolăchescu Ziua Naţională a României este Ziua tuturor fiilor şi fiicelor pământului românesc. Este un enunţ oarecum didactic, dar profund real. Apelul la gloria înaintaşilor, la istorie, la valorile neamului, la împrejurările faste care la 1 Decembrie 1918 ne-au adus în situaţia de a deveni stat naţional ne împrospătează, ne revigorează searbăda existenţă socială cotidiană.

Dumitru Manolăchescu

Ziua Naţională a României este Ziua tuturor fiilor şi fiicelor pământului românesc. Este un enunţ oarecum didactic, dar profund real. Apelul la gloria înaintaşilor, la istorie, la valorile neamului, la împrejurările faste care la 1 Decembrie 1918 ne-au adus în situaţia de a deveni stat naţional ne împrospătează, ne revigorează searbăda existenţă socială cotidiană. Ne agăţăm privirile de tricolorul care acoperă ca un giulgiu etern portretele unificatorilor de ţară. Le-am văzut, în vară, la Alba Iulia în cetate şi am avut sentimentul că, atâta vreme cât vom preţui şi respecta memoria acestor oameni, vom reuşi să facem faţă marilor provocări la care ne obligă un prezent tulbure şi un viitor incert. Atâta vreme cât vom urma îndemnul lui Iuliu Maniu de a nu ne transforma din asupriţi în asupritori, respectându-ne promisiunile făcute minorităţilor naţionale prin Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, vom avea dreptul să sperăm că misiunea istorică a poporului român este aceea de a uni, nu de a dezbina, de a construi, nu de a dărâma. Împlinind vrerea înaintaşilor care au stat cu inima la hotare, vom simţi că Dumnezeu nu ne-a uitat, că putem merge înainte cu credinţă şi speranţă în viitorul ţării care ne e mamă bună tuturor.

Aşteptat sute de ani, cu dor şi suferinţă, de la Mihai Viteazul încoace, ceasul mântuirii neamului românesc a venit pe Câmpia Libertăţii de la Alba Iulia pe 1 Decembrie 1918. Atunci şi acolo, o sută de mii de români, reprezentând voinţa naţiunii întregi, au desenat cu lacrimile lor şi sângele strămoşilor graniţele României Mari. Venise vremea ca naţiunea română să aibă dreptul de a trăi, de a munci, de a spera şi de a se bucura pentru ea.

Inimă din inima României, Covasna sărbătoreşte astăzi Ziua Naţională într-un spaţiu al încrederii şi speranţei. Poate nu întâmplător, în acest an actorii politici şi Instituţia Prefectului şi-au dat mâna şi au hotărât să sărbătorească această zi împreună, printr-un Bal al Unirii oficial. E unul din puţinele semne bune pe care politicul ni-l dă la acest sfârşit de an, e semn că aici, în inima României, oamenii au înţeles că adversarul politic nu este neapărat duşman, că interesul naţional este mai presus decât interesul de partid. Acest lucru nu s-a întâmplat, din păcate, la Bucureşti, situaţie în care gestul politic covăsnean devine cu atât mai semnificativ.

Ziua Naţională a României este, în acelaşi timp, ziua mea, ziua ta, ziua noastră. Este ziua tuturor celor care simt româneşte, indiferent de limba în care rostesc cuvintele „mamă” şi „ţară”. De aceea, din acest colţ de pagină vom spune cu credinţă şi sinceritate „La Mulţi Ani”, Românie, „La Mulţi Ani” cu sănătate, români, oriunde v-aţi afla!