Nu doar grecii fac daruri otrăvite, uite că turcii îi urmează cu fidelitate. Aflat în vizită în Republica Moldova, preşedintele turc Recep Erdogan a dăruit administraţiei moldovene două autospeciale dotate cu tunuri de apă pentru reprimarea manifestaţiilor în masă.  Asemenea autospeciale au şi alte state din zona fost sovietică, probabil tot de la turci: Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan. Am auzit că au şi transnistrenii un tun... Ce frumoos, ce luminoos, ce generoos, câtă disponibilitate pentru democraţia autoritară iliberală care încearcă să-şi facă loc în Europa! Mulţumim, spasiva daraghie druzia!

Nu pot să nu-mi pun, totuşi, nişte întrebări fireşti: d-na Dăncilă Veorica Vasilica oare ce daruri o fi primit de la preşedintele turc? Că de vorbit au vorbit nu se ştie ce, limba de lemn a d-nei premier şi a purtătorilor ei de cuvânt nu ne lasă să ghicim din motive de secretomanie adâncimile economice, filozofice, politice ale conversaţiei la cel mai înalt nivel. Am văzut că la gazarea colectivă de pe 10 august din Piaţa Victoriei tunul cu apă de la Jandarmerie n-a prea funcţionat, s-a blegit ca un ghiocel în palmă – puteţi găsi comparaţii mai sugestive, nu se supără nimeni... Dacă din Turcia vor veni, într-un viitor oarecare, nişte autospeciale cu tunuri de apă performante, măcar vom şti ce-i cu ele şi de ce s-a dus premierul României în vizită la turci, în Emirate şi pe unde-au mai purtat-o paşii desculţi prin moschei elegante: să facă rost de tunuri, că apă mai avem, cu care să ne ude ghioceii uscaţi de seceta prelungită.

Se mai pune, însă, o problemă: oameni simţiţi, moldovenii le-au dăruit, la schimb, turcilor o expulzare colectivă; au fost trimişi în ţara natală 7 profesori turci care lucrau pentru o reţea de şcoli private din R. Moldova, asociate cu clericul în exil Fethullah Gulen, cel pe care Erdogan îl consideră vinovat de tot răul din Turcia dinainte şi după „lovitura de stat“ (un soi de George Soros, evreul ungaro-american invocat de amicii Viktor Orban şi Liviu Dragnea ori de câte ori e nevoie de-un vinovat de serviciu pentru ce nu merge în ţările lor). Mă rog, ordinea a fost puţin inversă, adică întâi au expulzat autorităţile moldovene profesorii turci, abia apoi s-au gândit turcii că au şi ei un dar potrivit pentru situaţia tensionată din Republica Moldova. Dar asta contează mai puţin. Rămân două întrebări la care n-am răspuns: e corect schimbul? Să dai 7 oameni pentru două tunuri cu apă?! Oare nu trebuiau moldovenii să ceară 4, sau 6, sau 8 autospeciale anti-manifestanţi pentru cei 7 profesori turci sacrificaţi? Cum ce să facă cu ele?! Să le împrumute Dodon lui Dragnea-Dăncilă-Dan pentru împrăştierea manifestanţilor, câtă frunză şi iarbă, din pieţele României! Pe de altă parte, vine altă întrebare: oare nu-s prea puţini 7 profesori turci pentru două tunuri cu apă?! Bravo, Dodonilor, ne-aţi umplut de respect! Dar şi de întrebări...

Oricum, pentru ţara noastră timpul cadourilor nu-i deloc pierdut, vor curge atenţiile în an centenar, speranţele rămân intacte, relaţiile româno-turce se dezvoltă armonios nu doar în turism, nici nu e nevoie de-o vizită la cel mai înalt nivel pentru ca daruri plăcute şi utile unei guvernări iliberale autoritare să ajungă la Bucureşti. Să tot dai cu apă, gaze şi bastoane în manifestanţii antiguvernamentali din toată România... Daruri perfecte pentru liniştea celor aflaţi la Putere în anii electorali complicaţi care vor urma, ani în care românii îşi vor pecetlui prin vot soarta pentru o bună bucată de timp.

Problema e ce le dăm noi în schimb? Moldovenii au găsit nişte profesori turci vinovaţi de gulenism, noi pe cine expulzăm? Am auzit că d-na premier Dăncilă a fost teribil de impresionată de turci, de ospitalitatea şi de obiceiurile lor, dar şi de istoria lor străveche, de haremurile sultanilor turci, asortate cu voluptuoase cadâne din ţinuturi stăpânite pe vremuri de ei, Ţările Române n-aveau cum lipsi din decor. Oare nu s-ar putea...?!  Că noi, nerecunoscători cum suntem, ne-am lipsi bucuroşi de nişte doamne şi domni „cadâni“ analfabeţi din înalta societate politică, acceptând la schimb chiar şi nişte tunuri cu apă. Le-am putea folosi la stingerea incendiilor, la urma-urmei...