Nu fiţi răi, mai daţi-i pace premierului nostru! N-are femeia nicio vină că nu i-a răspuns preşedintelui la telefon, era taman în mijlocul unei Simfonii a Lalelelor, cum dracu’ s-auzi telefonul?! Că nici nu-i de bun simţ să suni pe cineva la o Simfonie... Mă rog, telefoanele unui premier ar trebui să aibă şi-un tremolo excitant, care să te-anunţe când te sună, de pildă, şeful de partid sau preşedintele ţării. Dar de preşedintele de partid abia se despărţise, după o vizită consumată electoral tot la Piteşti, iar ăla al ţării e prea neînsemnat, e un mic nimic pentru un premier hotărât, susţinut de o coaliţie politică puternică. Vax albina „preşidenţia“ d-lui Iohannis, neamţul s-a pierdut definitiv în agitaţia prilejuită de carele alegorice amintind de defilările de odinioară... Ce vremuri, ce oameni, câtă unitate în jurul Partidului iubit! Azi nu mai vezi aşa ceva, abia mai poţi strânge câteva zeci de copii de grădiniţă să mărşăluiască prin faţa tribunei cu oficialii PSD. O lacrimă se strecura, nostalgică, în colţul ochilor speriaţi ai Vioricăi.

Aşadar, d-na premier Dăncilă, stimata noastră agramată, n-a putut fi deranjată de telefonul d-lui preşedinte Iohannis din motive de Simfonie electorală. O curiozitate: o fi având ureche muzicală d-na Viorica? O fi cântând la fel de suav cum vorbeşte? I-o fi plăcut marşul triumfal de fanfară cu care a fost întâmpinată la Piteşti mai ceva ca Elena Ceauşescu la „Cântarea României“ de la Scorniceşti? Că pentru Simfonia de culori a lalelelor sigur n-a avut timp, o gâdila neplăcut pe creier telefonul prezidentului, se vedea stresul pe mâna d-nei ţinând strâns obiectul la care oricum nu răspundea, era cu o ureche la şoaptele primarului, cu cealaltă la bătăile palmelor d-nei ministru de la Mediu şi cu ochii la gărzile de corp care-o păzeau în locul sepepiştilor trădători-informatori. Cât despre mintea d-nei premier, ea era cu siguranţă departe... Pe majoretele frumos colorate nici nu le-a văzut. Dar lalelele, câte lalele i-or fi impresionat gingaşa retină?!

Şi totuşi, să nu uităm telefonul preşedintelui Iohannis. Dacă era o situaţie urgentă? Dacă ne declara război Palestina după anunţul intempestiv şi iresponsabil despre mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim,  făcut de Liviu Dragnea la Antena 3 cu o seară înainte? Căci taman pentru asta o căuta preşedintele, s-o întrebe cum hotărăşte Guvernul în chestiuni de interes naţional de politică externă peste capul locatarului de la Cotroceni?! Că nu e nici măcar constituţional, dară-mi-te de bun simţ politic să-l scoţi pe preşedinte dintr-o asemenea ecuaţie. Sau o fi crezut d-na premier că a sunat-o preşedintele Iohannis de pe plajele din Tennerife, să o întrebe care-i secretul lalelei negre?!

Deci, s-o luăm pe scurt: d-na premier Dăncilă a trădat interesul naţional făcându-se că nu aude telefonul de la preşedinte când se afla în treabă la o Simfonie electorală de culori laleliste. Un gest la fel de iresponsabil precum cel făcut de şeful său de partid, Dragnea, la Antena 3, când s-a dat mare în faţa lui Mihai Gâdea jurând că va face ceea ce nu era nicicum în fişa postului unui condamnat penal, întâmplător preşedinte al Camerei Deputaţilor şi şef al principalului partid de guvernământ.

Ăştia sunt, ăştia ne conduc, ăştia ar trebui să ofere linişte, siguranţă, stabilitate şi încredere poporului român. Poate le simţiţi dvs., că eu nu!  Eu mă gândesc cât de nesigur este să trăieşti, să ai linişte, încredere şi speranţă într-o ţară în care premierul nu răspunde la telefon preşedintelui pentru că e ocupată să gândească intens viitorul partidului la o Simfonie a lalelelor! Ori am înnebunit cu toţii, ori au înnebunit doar ei şi ne cred pe toţi proşti...