Proştii de serviciu se bucură de ieşirea Angliei din Uniunea Europeană, prind curaj şi-ncep să ne spună poveşti: „O să vedeţi, bă, ce bine-or s-o ducă englezii fără UE, uite c-or să iasă şi italienii, şi ungurii, şi polonezii din afacerea asta murdară. Noi cât o să mai fim servitorii curvelor sataniste din Uniunea Europeană?!”. Cu alte cuvinte noi, buricul pământului, cât o să ne mai căciulim în faţa unora care nu înţeleg „specificul naţional” la furat, minţit şi dus cu vorba?! Ar trebui să-i las în haznaua lor, dar asta ar însemna o complicitate condamnabilă cu „gânditori” de teapa actorului Florin Zamfirescu, cu care nu împărtăşesc idealuri comune.  

Tata îmi povestea cum îi aştepta pe americani după al doilea Război Mondial, cum n-au mai venit americanii dar au venit ruşii, aducându-ne colhozuri, vodcă, impostură şi „valori” sovietice. Aşa că după Revoluţie eu nu i-am mai aşteptat pe americani, ci pe europeni. Care, într-un târziu, au venit. Nu singuri, la pachet cu americanii, adică NATO şi UE. Aparent perfect. Doar aparent însă...

Pentru că „târziul” ăsta americano-european s-ar putea să fi fost prea devreme pentru desprinderea noastră din anchiloza comodă care ne-a sclerozat creierul, obişnuindu-ne cu obedienţa, servilismul, minciuna legală, potlogăria, şmecheria difuză. Cu 11 ani în urmă ni s-a părut că statutul de ţară membră a Uniunii Europene ni se cuvine de drept, adică ajungea să spui „România” şi Europa trebuia să se încline graţios, ca în faţa unei minuni papale. Cum zicea un pesedist troglodit, agramat şi violent, pe care jurnaliştii l-au numit „deputatul-mitralieră”: „România e leagănul civilizaţiilor, nu suntem mai inferiori decât occidentalii, la noi a fost prima scriere, când Brâncuşi făcea statui ei inventau homosexualitatea şi făceau orgii. Să înveţe ei de la noi, noi n-avem ce învăţa de la ei...”. Când te gândeşti că individul ăsta rupt de realitate şi agramat e medic de profesie te-apucă spaima şi mulţumeşti Partidului că l-a dus în parlament, acolo nesimţirea, prostia şi neştiinţa de carte nu mai miră pe nimeni.

Ei bine, „leagănul civilizaţiilor” a putrezit de la prima scriere încoace, prin el cad acum oase de domnitori şi regi viteji, bucăţi zidite cu trupul Anei lui Manole, slove şi acorduri neinteligibile din nişte scrieri, compoziţii şi poeţi care, vorba lui Marin Sorescu, n-au existat: Mioriţa, Luceafărul, Eminescu, Porumbescu, Enescu... România din leagăn s-a descompus sub ochii noştri leneşi şi îngăduitori, n-au mai rămas decât amintiri, legende şi câteva statui ale înaintaşilor unificatori de ţară, refuzate de clanurile politice majoritare în unele oraşe, care n-au nevoie de Brătieni în parcuri, dar l-ar pune şi mâine pe soclu pe Ceauşescu. România din leagăn dă sute de milioane de euro bisericilor şi îşi lasă copiii şi bătrânii să moară cu zile în spitale mizerabile, pentru care dumnezeii de pe pământ nu găsesc niciodată bani. 

Nu, nu ajunge să spui că eşti român pentru ca Europa aia desfrânată să cadă în genunchi extaziată, recunoscătoare şi excitată. România „mai superioară” nu poate da lecţii de bună şi corectă purtare civilizaţiilor occidentale „mai inferioare” pentru simplul motiv că România nu are profesori la această materie. Poate că a avut odată, demult, dar între timp, de prea mult bine în ţară profesorii au plecat să-i salveze de ignoranţă pe occidentali, să-i înveţe carte pe băştinaşii francezi, englezi, germani, olandezi, austrieci abia coborâţi din pom. Aşa că în ţara-leagăn n-au mai rămas ca să ne educe contra-cost, cu degetul mijlociu, decât nişte politicieni nevrednici, lacomi şi lăudăroşi, „mai inferiori” decât maimuţele din care, neîndoios, se trag.

În 30 de ani de libertate „România mea” a devenit „România voastră”. Ne-aţi furat, ne-aţi umilit, ne-aţi distrus Ţara şi n-am pus mâna pe furci şi topoare, ca în 1907, să vă alungăm din palatele în care dormiţi şi complotaţi în loc să munciţi, în loc să vă dăruiţi „toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român”, aşa cum aţi jurat cu mâna pe Biblie. Dar toate au o limită, nu o forţaţi, nu ne puneţi răbdarea la încercare, nu ne furaţi şi Europa la care am visat. Uniunea Europeană nu e Raiul pe Pământ, dar nici Iadul din propaganda voastră anti. Şi e oricând de preferat „independenţei” pesediste de la Bucureşti sau Eurasiei în care vreţi să ne băgaţi.

Nu mai merge cu „zicem ca ei şi facem ca noi”. S-au prins şi europenii că sunteţi nişte maimuţoi profitori, mincinoşi, oploşiţi la umbra strămoşilor dintr-un iluzoriu „leagăn al civilizaţiilor”. Noi am înţeles lucrurile astea mai repede decât Europa, am înţeles că, după ce aţi distrus România, acum vreţi să ne lăsaţi şi fără Europa. Am înţeles că vreţi să ne furaţi, de fapt, sentimentul apartenenţei la o civilizaţie care vouă vă este străină, dar pentru care au luptat şi-au ispăşit generaţii de români de-a lungul şi de-a latul istoriei. Visul european al acestor generaţii de români nu este şi visul coaliţiei de la Putere, nu este şi visul vostru, voi vă mulţumiţi cu începutul de dictatură a majorităţii parlamentare în numele căreia vă bateţi joc de România şi de Europa.  

Vi se pare că sunt patetic? Se poate, dar nu am cum să fiu calm şi optimist când peste nici două luni voi avea în faţa ochilor un tablou halucinant: Theresa May, Angela Merkel, Emmanuel Macron, Frans Timmermans, ceilalţi lideri ai Uniunii Europene aşteptând rezolvarea Brexit-ului şi altor dosare comunitare extrem de complicate de la „cabinetul” de miniştri condus de cea mai vrednică „primă doamnă” analfabetă de Teleorman, cea care a învăţat bine un singur lucru: pentru a ajunge tare şi mare în viaţa politică e suficient să fii loial Partidului şi Conducătorului. De ţară se ocupă Cel de Sus şi slujitorii Lui din catedralele în care românii îşi zidesc neputinţa, nădejdea şi resursele financiare.

Dacă lucrurile rămân aşa, 6 luni de zile o să avem parte de filme mute horror... După care orice telenovelă indiană, mexicană sau turcească ni se va părea o capodoperă de Fellini. Din păcate, între timp România centenară se va fi discreditat iremediabil, mânjită de nişte degete mijlocii murdare, strânse spasmodic în pumnul înfipt dureros în gura naţiei.