Marţi, 13 martie, în centrul municipiului au apărut, aninate de stâlpi, steaguri tricolore. Nu româneşti, doar n-am înnebunit, maghiarii sărbătoresc Ziua maghiarimii, nu Centenarul României. Adică ei ar fi vrut să pavoazeze oraşul cu tricolorul roşu-alb-verde al Ungariei de Ziua maghiarimii. Este o dorinţă contestabilă, ea are un istoric pe care noi, românii, n-o să-l acceptăm probabil niciodată, doar că de la dorinţă la realizare poate fi un drum lung, uite că le-a ieşit ceva la care nu s-au gândit – dar la fel de contestabil: drapelul Italiei. Culorile roşu-alb-verde aşezate în plan vertical semnifică drapelul italian, dacă le aşezi pe orizontală şi mai pui şi-o stemă în mijloc dai de steagul Ungariei.

Din câte-mi dau seama, aşezarea asta e contestată şi de maghiari, nu doar de români. Etnicii maghiari din judeţ sunt împărţiţi între a recunoaşte sau nu steagul Italiei arborat în Sf. Gheorghe, steag care ar fi trebuit să fie al Ungariei. 

Dincolo de istoria şi adevărul heraldic, s-a sesizat şi Prefectura Covasna, care a somat Primăria Sf. Gheorghe să intre în legalitate. Iată ce spune comunicatul transmis de prefectul Sebastian Cucu: „Potrivit art. 7 din Legea 75/1994, drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi”.

Prin urmare, autoritatea locală, Primăria Sf. Gheorghe adică, a fost somată să intre în legalitate până astăzi, 14 martie. Cum? Arborând şi drapelul României lângă cel al Italiei-Ungariei înfrăţite. Şi dacă nu se respectă Legea, ce se-ntâmplă? Spune acelaşi comunicat: „Se aplică sancţiunea contravenţională prevăzută de lege”. Altfel spus, primăria va plăti o amendă din banii contribuabililor, moment în care noi toţi vom fi susţinătorii drapelului italiano-ungar în Sf. Gheorghe. 

Dornic să înţeleg aşezarea într-o „pagină” italiană a drapelului Ungariei, m-am gândit că s-ar putea să fie un omagiu adus lui Berlusconi şi partidelor naţionaliste anti-imigraţie şi antieuropene care au câştigat recentele alegeri din Peninsulă. Dar gândul ăsta nu m-a ţinut mult, n-am găsit suficiente argumente, oricât de „avocatul diavolului” am încercat eu să fiu: nu faci dovada prieteniei de nezdruncinat dintre Viktor Orban şi Berlusconi chiar de „Ziua maghiarimii” şi chiar în Secuime. Refuz să cred că autorităţile noastre locale de etnie maghiară nu mai pot de dragul Italiei lui Berlusconi, a „Mişcării 5 stele” şi altor extreme politice care ignoră Uniunea Europeană şi înalţă garduri pentru imigranţi.

Motiv pentru care nu pot să merg decât pe ideea nepriceperii organizatorilor pe plan local. La noi, la români, se-ntâmplă şi mai rău: nu-i niciun secret, ne tot pregătim de sărbătorirea unui Centenar care a căpătat şi un Departament special în Ministerul Culturii, numit, extrem de pompos, Departamentul pentru Identitate Naţională (!!). Un departament condus de un personaj cu rang şi leafă de secretar de stat (fost fotbalist la Petrolul Moineşti...), care mai zilele trecute încerca să înţeleagă ce-i cu Centenarul ăsta şi cum trebuie el sărbătorit într-o reuniune selectă la... Varşovia. Păi nu? Bine că nu s-a dus în Costa Rica sau Madagascar...

Dar despre Centenarul nostru vom mai avea timp să vorbim. Acum e vorba de respectarea unei legi pe care autorităţile locale maghiare o uită mereu, cea care se referă, printre altele, la Drapelul şi Imnul naţional. Gafa cu poziţionarea steagului Ungariei astfel încât să se confunde cu cel al Italiei poate fi înţeleasă. Greu va fi de înţeles, însă, dacă astăzi veţi vedea pe străzi doar drapelul tricolor al Ungariei, nu şi pe cel al României. În rest, după slaba prezenţă a publicului cu prilejul marşului de zilele trecute de la Tg. Mureş, sunt convins că „Ziua maghiarimii” va avea absolut tot ce merită această sărbătoare în judeţul nostru.