Dumitru Manolăchescu Se-ntâmplă în lumea asta şi în ţara asta fenomene care influenţează decisiv viaţa oamenilor: crize, procese, înscenări, şantaje, trafic de influenţă, negocieri discrete, spionaj, războaie din umbră. Încerci să le înţelegi, să pricepi sensul lor adevărat sau ascuns, dar într-un final recunoşti că ai nevoie de ajutor, de date suplimentare, de un comentariu onest şi profesionist.

Dumitru Manolăchescu

Se-ntâmplă în lumea asta şi în ţara asta fenomene care influenţează decisiv viaţa oamenilor: crize, procese, înscenări, şantaje, trafic de influenţă, negocieri discrete, spionaj, războaie din umbră. Încerci să le înţelegi, să pricepi sensul lor adevărat sau ascuns, dar într-un final recunoşti că ai nevoie de ajutor, de date suplimentare, de un comentariu onest şi profesionist. Nu poţi cumpăra câte ziare ai vrea, pentru că n-ai timp şi n-ai destui bani s-o faci în fiecare zi. Apeşi, în schimb, mult mai lesne pe butoanele telecomenzii, încercând să prinzi o frântură de adevăr din spaţiul electronic pe care ţi-l pun la dispoziţie firmele la care cotizezi lunar.

Constaţi, însă, că priorităţile televiziunilor nu sunt şi ale tale. Dezbaterile publice pe teme majore sunt rarisime. Practic, o singură televiziune, cea naţională, răspunde – şi ea doar parţial – nevoilor tale de informare în această direcţie. Restul se ocupă de orice, numai de ce arde cu adevărat nu. Nu există discuţii serioase pe tema agriculturii româneşti, care alături de turism ne-ar putea scoate din groapa în care ne-a intrat deja un picior. Televiziunile de ştiri – foarte căutate, altfel – fac orice, inclusiv politică de prost şi neverosimil gust, pentru a răspunde comenzilor date de patroni. Celelalte televiziuni abordează selectiv şi foarte succint problemele serioase ale vieţii publice, au prea puţină audienţă sau nu abordează decât subiecte tabloid, gen Zăvoranu, Columbeanu, siliconu etc.

Excepţie face PRO TV, singurul post de televiziune din România care funcţionează şi acum la un nivel acceptabil al credibilităţii informaţiei. Duminica seara poate fi văzută aici o emisiune-anchetă foarte bine pusă la punct, se cheamă „România, te iubesc”... În rest, pauză, multă, multă pauză...

Aş spune două vorbe (încă două vorbe) despre televiziunile mogulilor. Problema nu e că ele atacă guvernul, preşedintele, Puterea, e normal şi e treaba lor cum şi dacă o fac, problema e că ne atacă pe noi, privitorii. Pentru că eu vreau să ştiu ce putem noi face ca să ieşim din criză, recesiune sau groapa în care ne-au băgat unii şi alţii. Vreau să văd şi să aud un sfat, o idee despre ce şi cum trebuie procedat. Ori, de la televiziunile astea românii nu află decât că vor muri mâine! Mogulilor şi celor care-i slujesc nu le place să se-ntâmple nimic bun, pentru că asta nu convine planurilor lor politice – aşa cum bănuiţi, totul se leagă de politic. Dacă eşti mai slab de înger te-arunci de la etaj ascultând „realităţile” livrate de televiziunile lui Vântu şi Voiculescu. Nu că n-ar avea şi dreptate în destule privinţe, dar în gura lor viaţa românilor ar urma să se termine cu PDL-Băsescu-Udrea şi să se reia, ca un soi de înviere laică, cu USL-Ponta-Antonescu. Prin urmare, tot ce fac unii e rău, urât, împotriva românilor, a naţiunii şi tot ce vor face ceilalţi va fi bun, frumos, în favoarea şi spre binele românilor şi-al ţării.

Întrucât nu m-am născut ieri, nici nu pot fi păcălit de asemenea producţii ieftine. Mie îmi este foarte clar că orice lucru bun care ni se-ntâmplă acum este ignorat şi dezavuat de televiziunile ocupate de Opoziţie, după cum toate lucrurile rele sunt reluate şi repetate şi dezbătute ore în şir, spre disperarea şi stresul permanent al populaţiei care are curajul să vrea să ştie ce se mai întâmplă.

Şi care-i problema? Nu-ţi place, butonează, schimbă programul! De acord, dar atunci ar trebui să avem dreptul să ne abonăm doar la posturile care ne plac. Adică să plătim doar ce vrem cu adevărat să vedem, ce ne place şi ce ne oferă măcar de-o oră speranţă.