Dumitru Manolăchescu Aşa se scrie istoria unei arestări preventive. Crud şi nedrept. Dacă Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, n-ar fi dat mâna cu familia prezidenţială şi nu i-ar fi pus la gât d-nei Băsescu un colier, dacă fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, nu ar fi creştinat un fiu, sau o nepoată, nu mai ştiu exact, a „interlopului” Bercea Mondial, dacă un fost premier, Theodor Stolojan

Dumitru Manolăchescu

Aşa se scrie istoria unei arestări preventive. Crud şi nedrept. Dacă Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, n-ar fi dat mâna cu familia prezidenţială şi nu i-ar fi pus la gât d-nei Băsescu un colier, dacă fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, nu ar fi creştinat un fiu, sau o nepoată, nu mai ştiu exact, a „interlopului” Bercea Mondial, dacă un fost premier, Theodor Stolojan, nu ar fi acceptat să fie mai puţin rigid şi să-i boteze şi el un fiu sau o nepoată, azi săracul om (vorba vine, e cel mai bogat din judeţul Olt...) n-ar fi fost arestat ca un ţigan oarecare şi despre el nu s-ar fi vorbit zile şi nopţi la rând la televiziunile mogulilor. De mediatizarea excesivă a cazului Bercea Mondial s-au prins şi doi ţigani parlamentari, domnii Voicu şi Păun, care fac grevă japoneză pe chestia asta. Corect, au dreptate. Cu siguranţă Sandu Anghel e un interlop, cu siguranţă a făcut avere prin furt, şantaj, ameninţări, mită şi alte mijloace în afara legii. Dar, cu siguranţă, Mass Media n-ar fi suflat un cuvinţel despre toate afacerile necurate ale lui Bercea Mondial, poate cu excepţia Pro TV, care-ar fi ilustrat episodul cuţitului înfipt în coapsa nepotului la ştirile de la ora 17.

Dar aşa-i la noi, iar ţiganii cu averi adăpostite în palate cu cât mai multe turnuleţe au înţeles primii cum devine chestia cu imaginea şi comunicarea. Oportunişti cum îi ştim, au acţionat rapid şi eficient, au pus ochii pe soţiile, fraţii, cumnaţii, copiii oamenilor politici cu greutate şi i-au căpuşat... Nu, nu i-au răpit sau sechestrat, doar i-au folosit pentru a-şi construi o imagine de oameni cu proptele şi relaţii, de care nici măcar legea nu se poate atinge. În alte state cu mai multă ştiinţă şi experienţă democratică, eventual aşezate în alt spaţiu geografic decât porţile Orientului, mica afacere de imagine a ţiganului interlop s-ar fi prăbuşit la primul denunţ al „duşmanilor”. La noi a fost nevoie de o presupusă tentativă de omor pentru ca un procuror să propună arestarea şi să aibă curajul să vorbească despre multe alte dosare ale interlopului, aflate de multă vreme în cercetare.

E de vină preşedintele Traian Băsescu că a acceptat invitaţia la o petrecere ţigănească, unde s-a prins în joc şi nu i-a dat peste mână Mondialului când acesta şi-a agăţat colierul de suavul gât al primei doamne? Cred că exagerata bunăvoinţă prezidenţială îşi are originea în înjurătura rostită în intimitate, dar înregistrată de un telefon deştept: „ţigancă împuţită”, cuvinte care i-au atras o altă ciomăgeală mediatică, sub acuzaţia de rasism. Nicicum nu-i bine, presa oricum „te face” când şi cum vrea, nu o poate opri nimeni. Dacă-i botezi copilul, cum a făcut fratele preşedintelui, nu-i bine, că-i interlop, dacă-i zici „ţigan împuţit” iar nu-i bine, e rasism, adică e şi el om, are drepturi, dacă intri în hora lor nu-i bine, te compromiţi, ce dracu, eşti preşedintele României!, dacă nu accepţi să joci o ţigănească, iar nu-i bine, da' ce au, frate, ăştia, nu-s şi ei oameni, nu-i oare Băsescu preşedintele tuturor românilor?!

De-aceea voi spune întotdeauna că toate relele se trag de la preşedinte. În cazul interlopului Sandu Anghel, e clar că prea s-a fudulit cu relaţia lui specială cu preşedintele şi-a trebuit să plătească. Dacă arestarea nu se întâmpla acum, s-ar fi produs oricum peste ceva timp, când Traian Băsescu n-ar mai fi fost preşedinte. Soarta lui Mondial s-a decis când preşedintele şi fratele lui au acceptat să facă parte din şatră fără să aibă domiciliul stabil în Drăgăneşti Olt sau în Ferentari.

Oricum, mai bine interlop decât preşedinte. Bercea Mondial va scăpa ieftin după ce presa va lătra până va răguşi, în schimb interlopii „de bine” din înalta societate românească, îmbogăţiţii de Revoluţie, patroni de televiziuni, ziare, rafinării şi altele asemenea îi pregătesc preşedintelui un război crunt, nimicitor, de durată, pe viaţă şi pe moarte. Când mă gândesc cu cât dor şi câtă speranţă aşteaptă ei înlăturarea sau măcar suspendarea lui Traian Băsescu, încep să fiu convins că nu-i bine să fii preşedintele României. Niciodată şi sub nicio formă. Şi abia acum îl înţeleg pe Emil Constantinescu, care a avut inspiraţia să renunţe, scârbit şi resemnat, la a doua încercare, preferând să fie înţelept la televiziuni. E comod, câştigi şi nişte bănuţi şi, mai mult decât orice, nu e periculos. Îl aştept cu nerăbdare pe Traian Băsescu la televiziunile mogulilor în calitate de comentator priceput la toate.