Dumitru Manolăchescu Ne-am petrecut o săptămână din zilele acestei veri colindând trei judeţe: Braşov, Sibiu, Mureş. (De judeţul nostru nu mai zic, îl colind aproape tot timpul.) Am căutat un loc în care să ne tratăm reumatismele. După ce am fugit din Sovata şi am „aterizat” forţat la Bazna, cred că pot să „solomonesc” în disputa (amicală, sper) dintre criticii şi apărătorii realizărilor din turismul covăsnean.

Dumitru Manolăchescu

Ne-am petrecut o săptămână din zilele acestei veri colindând trei judeţe: Braşov, Sibiu, Mureş. (De judeţul nostru nu mai zic, îl colind aproape tot timpul.) Am căutat un loc în care să ne tratăm reumatismele. După ce am fugit din Sovata şi am „aterizat” forţat la Bazna, cred că pot să „solomonesc” în disputa (amicală, sper) dintre criticii şi apărătorii realizărilor din turismul covăsnean.

Să vă spun mai întâi de ce am fugit mâncând pământul din „celebra” staţiune Sovata: pentru că-mi venea mereu să plâng privind starea jalnică în care se află staţiunea cu pricina. Bălării, dărâmături, săpături şi construcţii fără nicio noimă şi cred că în dispreţul oricărui plan urbanistic, îngrămădeală la o singură bază de tratament cât de cât cumsecade, o atmosferă şmecheră, încărcată de mirosul specific al tipilor care vor să-ţi ia banii fără să-ţi dea nimic în schimb, lăsându-te în aceeaşi ceaţă care umezeşte dureros oasele bolnave. Nu mi-a plăcut cu niciun chip. Mi-am amintit de nişte certuri politice mai vechi, dintre Adrian Păunescu şi omniprezentul Gyorgy Frunda (dacă-l văd şi ministru al Sănătăţii, mă îmbolnăvesc pe loc...), pe tema privatizărilor din Sovata. Atunci i-am dat doar parţial dreptate lui Adrian Păunescu, care apăra Sovata, pământ românesc, de năvălirea investitorilor unguri (fie ei şi mascaţi...). Nu ştiu cum a evoluat situaţia, dar mărturisesc că acum nu mai ştiu cine are dreptate, pentru că Sovata a rămas pământ românesc... dar e la pământ! Şi au trecut de-atunci mai bine de 10 ani...

Am plecat spre Bazna, pe nişte şosele chiar bune. Am dat de altă staţiune de care nu se ocupă nimeni. Norocul nostru a fost că Bazna are, totuşi, un hotel cu tot ce­-i trebuie: piscină, bază de tratament, bazine cu apă sărată rece şi caldă, saună, duşuri, restaurant şi-o curte superbă. Nu, de dormit la hotel nu se poate decât dacă ai leafa unui angajat la Gaz Metan Mediaş (proprietarul hotelului şi al echipei de fotbal care tocmai a eliminat formaţia germană Mainz), dar te poţi caza în condiţii super civilizate şi la un preţ modest (vi se pare mult 50 de lei de persoană pe zi în regim de demipensiune?!) la câteva pensiuni din sat. Deci ne-am tratat câteva zile cu băi sărate şi am beneficiat (contra-cost, 25 de lei de persoană pe zi) de investiţia firmei pe care-o înjurăm mai ales iarna, când ne ia o groază de bani pe gazul pe care-l ardem. Dar am făcut imprudenţa să mergem să vizităm şi vechile băi, care încă mai funcţionează sub forma unui pavilion şi a unui restaurant. N-am făcut bine, pentru că se zice că în concediu nu ai voie să te întristezi. Aiurea, ai voie şi ai chiar condiţii să o faci... Aceeaşi nenorocire, aceeaşi delăsare, aceeaşi nepăsare, acelaşi dispreţ suveran al responsabililor din turism faţă de staţiunile balneoclimaterice cu firmă altădată. Un amestec de tristeţe şi neputinţă care te domină violent, pentru că automat te gândeşti ce-ar face nemţii, austriecii, croaţii sau grecii cu bogăţiile naturale care există pe şi sub pământul Sovatei, Baznei, Amarei, Vâlcelelor, Malnaşului, Covasnei şi altor staţiuni lăsate, mai mult sau mai puţin, în paragină.

Aşadar, aerul meu solomonic de om care vrea să dea dreptate şi unora, şi altora (recunosc că nu mă prinde, dar uite că-ncerc, bănuiesc că mă mai cred încă în vacanţă) se reduce scriptic la următoarea constatare: judeţul nostru stă ceva mai bine decât altele care au diverse tipuri de staţiuni balneare. Există staţiunea Covasna, în care s-a investit mult, fără nicio discuţie. Şi, cu siguranţă, se va mai investi. Se pregăteşte ceva la Vâlcele, cu prilejul programului Drumul Apelor Minerale. La Balvanyos se mişcă ceva, iar la Malnaş autorităţile locale şi cele judeţene şi-au dat mâna pentru a repara ce se mai poate în staţiune.

Faţă de alţii, vă rog să mă credeţi, stăm bine. Sigur, nu ne place, n-are cum să ne placă, ritmul în care se produc schimbările în turismul balnear. Pentru că e vorba de tratamente pe care dacă nu le faci anul ăsta, anul viitor s-ar putea să fie prea târziu... N-ar fi rău dacă cineva, acolo sus (la Guvern, adică) s-ar gândi şi la treaba asta.