Dumitru Manolăchescu

Toate se mişcă greu la noi, dar drumurile noastre, toate, întrec orice închipuire. Şi când spun „la noi” spun „la noi în Covasna”, pentru că la ei în Braşov, de pildă, drumarii lucrează repede şi bine. Ce au ei şi n-avem noi – e greu de spus, dar gândul mă duce la toţi cei implicaţi: primari, meşteri, aranjori de licitaţii etc.

Am mers spre staţiunea Şugaş Băi, care ar putea fi o „perlă” a oraşului într-un viitor nu foarte îndepărtat. Ar putea, dar cu nişte condiţii, printre care pe primul loc s-ar afla terminarea străzii care permite accesul spre staţiune. Strada Şugaşului este şi acum, după aproape doi ani, în stadiu de... larvă, se sapă şanţuri pe unde s-au mai săpat şanţuri, se astupă gropi care s-au mai astupat de câteva ori... O nebunie bine organizată, un haos atent supravegheat de utilaje măreţe.

După ce treci de strada asta, dai de-o barieră care solicită o taxă. Iniţial te revolţi, dar dai 3 lei şi mergi cu maşina mai departe. Ei, şi mai departe începe să nu-ţi mai pară rău c-ai dat banul, pentru că vezi că se lucrează cu oarece spor, drumul se lărgeşte, malurile se întăresc, se betonează şanţurile, se pun parapeţi. Vezi că se face ceva, ritmul e tot lent, dar totuşi ceva se mişcă. Nu oameni, că nu-i prea zăreşti, dar se observă semne ale trecerii lor durabile pe-acolo.

Mai sunt multe de făcut pentru ca drumul spre Şugaş să arate ca unul european, dar începutul e bun. Nu cred că banii pe care-i dau cei care merg cu maşina spre staţiune sunt folosiţi pentru amenajarea şoselei, pentru că ar fi mult prea puţini. Aş zice mai degrabă că fondurile strânse sunt utilizate pentru curăţirea zonei, iar lucrul se vede. Nu prea dai de gunoaie, sticle de plastic, hârtii, pungi şi alte mizerii care murdăresc orice albie de râu şi orice spaţiu destinat picnicului din ţara noastră.

Se poate, aşadar. Iar atunci când la ieşirea de pe str. Şugaşului va începe şi construcţia caselor destinate tinerilor, cu siguranţă zona va arăta mult mai bine decât arată acum, iar drumul spre Şugaş Băi va fi cu adevărat european. Numai că, în ritmul în care ne mişcăm noi, covăsnenii, mi-e teamă că generaţii întregi nu vor mai apuca să vadă sau să circule prin cartierul rezidenţial spre staţiunea-perlă a oraşului.

Am hotărât că în Săptămâna Patimilor trebuie să fim buni, chiar dacă suntem gazetari nemiloşi de felul nostru, aşa că voi încheia creştineşte: se simt efectele unei bune cooperări a autorităţilor locale cu d-na Elena Udrea şi dl. Laszlo Borbely. Dar viteza în execuţie nu de la miniştri se învaţă, ci de la primarul de Braşov, cu care primarul oraşului nostru este în relaţii bune. Aşa că... aşteptăm viteză şi calitate, că se poate!