Interviu din cadrul campaniei „Femei care fac diferența: 20 de portrete”

Pora Kinga este unul dintre oamenii pe care urmele de lăbuțe de câine sau blana de pisică de pe haine o fac fericită. Ea se trezește zi de zi cu gândul la sufletele pe care trebuie să le salveze și se simte neputincioasă atunci când își dă seama că nu are cum să le găzduiască pe toate. În astfel de situații caută soluții. Și găsește. Mereu. Chiar dacă e nevoie să întoarcă munții pentru asta. E o profesionistă la întors munții, cu siguranță. Pentru că altfel n-ar fi împlinită, dacă n-ar ști că a făcut tot ce îi stă în putință ca să ajute cât mai multe animale care altfel ar pieri. Cu toate acestea e foarte modestă, chiar dacă ar merita să fie mult mai cunoscută și mai apreciată de cei din jur. În 2016, a pus bazele Asociației AMY, iar astăzi are planuri mari. Am întrebat-o ce o face fericită, cine ar fi Kinga Pora dacă nu ar fi descoperit acest domeniu, dar și care este cel mai mare vis al ei, iar răspunsurile le găsiți în interviul următor. 

- Ai un model feminin care te inspiră? Cine este și ce calități are?

Nu pot să spun că am un model anume. Mă inspiră oamenii care, în ciuda greutăților, au curajul și motivația să trăiască în afara șablonului societății, persoane care știu ce vor și găsesc drumul către visele lor și asta fac și eu.

- Ce te face fericită? 

Orice lucru mărunt, că bate soarele, că plouă, că trăiesc și respir, că fac ceea ce fac, că am pus puiuți de copaci și flori pe teren și cățeii încearcă să-i scormonească afară din pământ, că reușesc într-un fel sau altul să avansez cu proiectele asociației și tot așa. Aceste mici realizări îmi aduc micile fericiri zilnice care în totalitate mă fac fericită.

- Salvarea animalelor neajutorate e deja un stil de viață pentru tine, dincolo de job sau simplu hobby. Dar dacă nu ai fi descoperit acest domeniu, ce crezi că ai fi lucrat azi? Cine ar fi fost Pora Kinga?

Am încercat diferite domenii timp de 14 ani și nu mă simțeam împlinită. Chiar este o întrebare la care nu pot să dau un răspuns concret. La un moment dat, înainte de bacalaureat, am cochetat cu ideea să fac Facultatea de Medicină Veterinară, dar Universul și viața nu m-au lăsat. Nu am ajuns medic veterinar, dar, la vârsta de 40 de ani, am ajuns tehnician veterinar.

- Care este cel mai mare vis al tău?

Să mă trezesc dimineața, să mă uit pe geam și să văd animale salvate, câini, cai, vaci, porci, măgăruși, pisici pe copaci. Să le văd fericite că aleargă pe un teren mare. 

Pe lângă terenul care deja este, vreau să mai cumpăr încă cel puțin un hectar unde să pot îngriji animale domestice mari. Întâi aș vrea să dezvolt terenul ăsta pentru câini cu țarcuri mai mari și mai comode, să fac un cabinet medical tot pe acest teren, după care să trec mai departe cu ajutorarea celorlalte specii de animale. Toate astea fac parte din planul meu pe următorii cinci ani. Nu știu dacă mă voi încadra, dar am să fac tot posibilul să adun banii de care am nevoie ca să îmi transform visul în realitate.