Dragi cititori, pe 1 martie avem zi triplă de sărbătoare.

În primul rând, este Mărţişorul, deci urăm tuturor doamnelor şi domnişoarelor ce-şi aruncă ochii lor frumoşi pe gazeta noastră să împlinească multe primăveri frumoase legate cu şnur de mărţişor.

În al doilea rând, îi sărbătorim pe automobiliştii militari. Până la 1 martie 1917, Corpul Automobiliştilor Voluntari era considerat ca primă unitate automobilistică în Armata Română, apărută pentru a suplii necesarul de tracţiune mecanică pentru uzul militar. Acest corp a încetat să mai existe în momentul în care a fost înfiinţat Regimentul de Tracţiune Automobilă. Acest lucru s-a petrecut la 1 martie 1917, când atât Corpul Voluntar cât şi vechea Companie de Automobile a Armatei, apărută la 1915 au fost contopite în acest regiment. Astfel a fost creată prima unitate de sine stătătoare ce cuprindea arma automobile, tratată în cadrul specialităţilor.

Din punct de vedere organizatoric, acest regiment era compus din trei batalioane auto şi din o companie de motociclişti, o companie de autoblindate şi autotunuri, un batalion depozit şi o şcoală de şoferi. Din punct de vedere al dotării, acest punct a fost într-un oarecare deficit, mai ales la partea grupurilor combatante, tehnica fiind destul de puţină. Batalioanele auto şi companiile cu tehnică de luptă, chiar şi cu lipsuri, au fost trimise câte unul la fiecare armată de operaţii iar cel de-al treilea a fost pus la dispoziţia Marelui Cartier General.

Cu toate acestea Regimentul auto s-a achitat cu succes de misiunile încredinţate, fiind de un real ajutor în transportarea rapidă a trupelor acolo unde era nevoie de acestea în timpul marilor bătălii ale anului 1917. Mai prejos nu au rămas nici grupurile de autoblindate şi motomitraliere, germene al armei blindatelor de mai târziu, care au executat misiuni de patrulare şi luptă de-a lungul şoselelor din zona de operaţii.

Astfel dorim să urăm purtătorilor anvelopei cu două ciocane la epoleţi cât mai multe misiuni îndeplinite şi La Mulţi Ani!

În al treilea rând, dar în niciun caz ultimul, sărbătorim Ziua Forţelor pentru Operaţii Speciale. Dorim să urăm acestei arme speciale, atât prin termen cât şi prin pregătire şi misiuni, să aibă parte de misiuni reuşite şi îndeplinite în totalitate şi ca această categorie de forţe să se dezvolte tot mai mult după tot tipicul acesteia.

Din punct de vedere istoric, opiniile asupra apariţiei acestei arme sunt împărţite. Există autori care vorbesc despre sorgintea trupelor speciale ca venind de la Batalionul 1 de Tiraliori, devenit destul de repede Batalionul 1 Vânători, din 1860, înfiinţat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, unitate de infanterie uşoară, ce, pe front avea şi atribuţii de luptă în ambuscadă şi de hărţuire a inamicului, fiind, de altfel, mai mobilă decât infanteria de linie, considerată infanteria grea. Alte opinii merg pe considerentul ce enunţă că forţele de operaţii speciale au apărut odată cu grupele de cercetare patrulare ale unităţilor de infanterie din primul război mondial, sau ale aceloraşi grupe apărute în cadrul armei vânătorilor de munte din perioada interbelică.

Din punctul meu de vedere, şi al altora, se pare, istoria forţelor de operaţii speciale începe odată cu apariţia la 10 iunie 1941 a Companiei de Misiuni Speciale, prima unitate de paraşutişti din Armata Română, pe bazele căreia a fost creat Batalionul 4 Paraşutişti. Din punct de vedere organic, compania, şi apoi batalionul, au fost incluse atunci în cadrul Aeronauticii, în cadrul Flotila 1 Aerostaţie. Acest lucru nu trebuie însă să fie de mirare, deoarece primii care au utilizat paraşute în condiţii de luptă, în primul război mondial, au fost aerostierii.

Această companie avea organica unei unităţi de tip comando, iar membrii acesteia erau antrenaţi, pe lângă instrucţia de salt, în tehnici de sabotaj, luptă corp la corp, tehnici de rezistenţă etc.

Compania în sine a fost o unitate etalon, după cum spuneam şi mai sus, pe baza ei efectuându-se înfiinţarea batalionului şi existând în planificare extinderea acestuia la alte eşaloane, extindere ce, din păcate nu a mai avut loc din motive de aliaţi.

Chiar şi aşa, printre cei antrenaţi în această unitate, comandată de Maiorul Ştefan Şoverth, s-a aflat şi Generalul Grigore Baştan, cel care va ridica arma aceasta la noi culmi în cadrul Armatei Române.

Dumnealui, de altfel, îi aparţine şi următorul citat, dat la apariţia cărţii de memorii a maiorului Şoverth: „Aproape întreaga viaţă mi-am închinat-o miraculoasei umbrele şi multe din clipele de intensă şi deplină trăire le-am petrecut sub cupola ei ameţită de azur”.

Astfel, nu-mi rămâne decât să urez din nou La Mulţi Ani, tuturor membrilor Forţelor de Operaţii Speciale, indiferent de unităţi şi specializare şi oriunde s-ar afla! Misiune Uşoară!

Prim-vicepreședinte A.N.C.M.R.R. „Gen. Grigore Bălan” – filiala Covasna

Mr. (r) Robert – Tiberiu Rusznak