Interviu cu Gabi Chirilă, proaspăt instructor de yoga 

De cinci ani, Gabi Chirilă este nedespărțită de disciplina care îi aduce zi de zi, așa cum spune ea, pace, dragoste și liniște în gânduri, în vorbe și în inimă. A descoperit yoga în Noua Zeelandă, iar după ani de zile petrecuți în diferite colțuri ale lumii, tânăra s-a reîntors acasă, la Sfântu Gheorghe. Aici a simțit că vrea să împărtășească și cu cei din jur din satisfacția și împlinirea pe care i-o oferă yoga. Despre meditația în mișcare și beneficiile acesteia asupra corpului și a minții, despre când este bine să pășești pe acest drum,  dar și despre viața pe alte continente sau dragostea pentru orașul natal, în următorul interviu.

Ca să începem cu începutul, spune-mi, te rog, cine este Gabi Chirilă?

Pentru cei care o să simtă nevoia să mă pună într-o „categorie”, astfel încât creierul lor să deslușească ce fel de „creatură” sunt și dacă pot fi de încredere sau nu, Gabi Chirilă este un om complex care și-a dat voie să încerce cât mai multe lucruri pe care le oferă viața. Dacă ar fi să mă iau după diplomele de licență și master, alături de experiența de peste 10 ani pe „scenă”, Gabi este (a fost) actor. Însă dacă mă uit înapoi la traseul „job-urilor” experimentate până acum, atunci sunt (am fost) dealer de artă, dealer de bijuterii, instructor de activități în limba engleză, asistent de Director de Croazieră în departamentul divertisment și lista continuă. Însă pentru cei care sunt conștienți de faptul că „cine ești ca om” nu este determinat de job-ul tău, ce statut ai, în câte zerouri se termină contul tău bancar, ce fel de mașină conduci sau cu cine ești căsătorit(ă), atunci pentru acei oameni, Gabi este un om care doar vrea să ajute alți oameni. E singurul motiv pentru care simt că are rost prezența mea pe acest pământ. „Două lucruri te vor face cu adevărat fericit în viață: a evolua și a dărui”, spune Tony Robbins, unul din oamenii pe care îi apreciez enorm și care mă inspiră neîncetat. Cred cu tărie în acest concept.

Când ai plecat din Sfântu Gheorghe și de ce ai ales să îți încerci norocul în străinătate? 

Am plecat acum 17 ani, când mi-am luat zborul spre Cluj, unde mi-am făcut facultatea de Teatru/TV. Încă din anul final, am început să lucrez pentru teatrul din Baia Mare și acolo am rămas pentru următorii cinci ani din viața mea. Au fost vremuri în care am avut ocazia să pun în aplicare tot ce am învățat în timpul facultății și să evoluez, ca artist, dar și ca om. Simțeam însă că pot face mai mult. Și, așa cum spune dulcea vorba românească, „omul sfințește locul”, curând manageriatul teatrului s-a schimbat și ca să nu intru în detalii, am simțit că munca noastră pe scenă, integritatea și respectul pentru această artă, dar și pentru noi ca oameni și ca actori, au fost compromise. Am simțit că îmi irosesc talentul, energia și avântul într-un loc unde nu sunt apreciată. De fapt, acel capitol din viața mea se închidea ușor, ușor, pentru că un altul, complet diferit, trebuia să înceapă, pe alte continente.

Acum ai revenit acasă. Cum te simți aici și cum ți se pare că a evoluat orașul în toți acești ani?  

În ultimii șase ani, viața m-a purtat în locuri în care aș vrea ca toată lumea să ajungă. Am admirat cu umilință și recunoștință ghețarii copleșitori în Alaska, am zburat cu viteză amețitoare a cablului de zip-lining prin pădurile tropicale din Costa Rica, m-am bălăcit în apele calde și albastre ale Caraibelor și m-am îndrăgostit de „empanadas” în Argentina, m-am pierdut în marea de oameni de pe străzile din New York, că să mă regăsesc în calmul hipnotic deasupra Muntelui Table Top în Africa de Sud. În Hawaii, am așteptat cuminte până când balena cu cocoașă, alături de puiul ei au hotărât să vină aproape de barcă noastră să ne dea „bună ziua”, în Australia am hrănit cangurii deloc timizi, iar în Bora Bora, am ajuns la concluzia că o zi înnorată nu-i chiar așa de rea. Însă tot timpul, tot timpul, am așteptat cu nerăbdare să mă reîntorc acasă. Aici puteam să respir, să iau o pauză, să contemplez la tot ce am văzut, experimentat și învățat. Și puteam să o fac pentru că aici e liniște. A fost când eram copil, este în continuare. Desigur, lucrurile s-au mai schimbat. O clădire s-a ridicat aici, o alta a dispărut acolo. Însă energia locului e aceeași și sper să nu se schimbe niciodată. În multe privințe orașul e același și o spun cu cele mai bune intenții. Sfântu Gheorghe e civilizat, îngrijit, mă simt în siguranță aici, iar poate cel mai important aspect – sufletul meu își găsește liniștea aici.

Tu ai ales yoga sau yoga te-a ales pe tine? Povestește-mi, te rog, cum ai făcut cunoștință cu această disciplină. 

100% yoga m-a ales pe mine. Iar eu aveam nevoie de această disciplină mai mult decât mi-aș fi închipuit vreodată. Totul a început acum cinci ani, în Noua Zeelandă. Simțeam că mă atrage ceva în direcția asta, însă nu mi-am imaginat niciodată că yoga urma să fie singurul lucru care, neavând pe nimeni în jur să mă ajute, a reușit să aprindă o lumină în întunericul în care mă aflăm, emoțional, mental și fizic.

Yoga ți-a schimbat stilul de viață, modul de gândire? 

Absolut. Și cred că o va face atâta timp cât o să respir. Odată ce ai pășit pe drumul acesta, vezi și simți beneficiile în corp, minte și suflet, nu ai cum să te reîntorci la ceea ce ai fost. Practicând yoga zilnic, evoluezi, fie că ești conștient sau nu. Aș vrea ca toată lumea să știe că yoga îți prelungește viața, o numesc disciplină completă, pentru că are grijă, purifică și întărește toate aceste componente din care ființa umană este alcătuită. Yoga în traducere înseamnă „uniune” - a corpului, a minții, a spiritului. Yoga este o meditație în mișcare. Aceasta aduce în plan conștient respirația, senzațiile corpului, emoțiile și gândurile. Le aliniază, iar odată echilibrate, reușești să te oprești din alergat și începi să pășești prin viață, să te bucuri de ea. Yoga m-a învățat că suferința este o alegere, în niciun caz un lucru dat și imuabil.

Ai început să predai yoga recent. De ce ai simțit că trebuie să faci acest pas? 

Tot timpul am știut și simțit că trebuie să ajut oameni. Nu știam însă sub ce formă. Zece ani am crezut că actoria e răspunsul, în sensul că actorul are un dar, o putere miraculoasă prin care face spectatorul să râdă, să plângă, să contempleze, să se întrebe. Acum privind în urmă, am realizat că numărul oamenilor pe care îi puteam ajuta astfel era mult prea mic. Iar arta este, din păcate, privită în continuare în multe țări/culturi ca ceva opțional, insignifiant și superficial. În momentul în care ai ieșit din sala de teatru și mintea îți reamintește că e timpul să reintri în matrix, în lumea aceasta făurită atât de meticulos și ingenios să ne sugrume, să ne șteargă autenticitatea și individualitatea, ai uitat ce ai experimentat pentru o clipă. Descoperind yoga, am învățat și simțit pe pielea mea, că este o unealtă atât de puternică și complexă care te ajută să cooperezi cu realitatea și lumea în care trăim, într-un mod sănătos, calm și fericit. Acest nou adevăr începuse acum cinci ani să se infiltreze în fiecare celulă din corpul și mintea mea. Mă bucur că i-am dat voie.

Când este bine să începi să faci cunoștință cu această disciplină? 

Foarte bună întrebare cu un răspuns foarte simplu. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Indiferent de vârstă, greutate, sex, abilități fizice sau înclinație spirituală, yoga este pentru toată lumea, indiferent unde te-ai afla în călătoria ta pe acest pământ. Acum – este răspunsul.

Unde te găsesc cei care simt chemarea și ce planuri de viitor ai în acest sens? 

Am început să lucrez cu drag la Dr.Fit, sala de fitness deschisă recent în inima orașului, la ultimul nivel al magazinului universal Sugas, unde atunci când am ora de yoga dis de dimineață, răsăritul deasupra orașului este absolut spectaculos. Deoarece practica yoga este nouă în oraș, pentru publicul larg într-o sală de fitness, iar eu m-am reîntors în oraș după 17 ani (și după șase ani în țară), sunt la început de drum din multe puncte de vedere. Îmi doresc să ajut cât mai multă lume și cred în această disciplină atât de mult, încât știu că asta voi face pentru tot restul vieții. Fie în clase publice, fie în clase private, și dacă vrea Universul, în propriul meu studio(uri) de yoga.

Pentru unii yoga înseamnă doar mișcare. Ce este, în esență, yoga? Poate fi considerată o cale, un drum către noi înșine? 

Absolut. Foarte frumos ai precizat, yoga este într-adevăr un drum către noi înșine. Însă ca orice lucru care are o tradiție și istorie de mii de ani, lasă loc formării de prejudecăți și incoerențe. Acestea sunt cele mai des întâlnite: „Nu sunt flexibil(ă) pentru a face yoga”, „Yoga este pentru femei”, „Yoga este doar stretching”, „Mi-e frică, n-am mai încercat până acum”, „Am nevoie de echipament special pentru yoga”, „Yoga este o religie”. Toate acestea sunt departe de ceea ce semnifică yoga. Ce e important de reținut: yoga reprezintă o practică pentru toți. Faci yoga ca să devii flexibil și mobil, iar posturile (mișcarea fizică) reprezintă doar o ramură din cele opt ale disciplinei yoga, care are ca țel, din punct de vedere anatomic, calmarea sistemul nervos, întărirea tuturor celorlalte sisteme din corp, conștientizarea și pilotarea gândurilor, reglarea emoțiilor. Iar din punct de vedere spiritual, (re)descoperirea de sine, acceptarea în totalitate cu dragoste și compasiune a ceea ce suntem în esență: niște creaturi absolut excepționale, într-o călătorie de cunoaștere și evoluție.

În final, ce le-ai spune celor care încă n-au încercat niciodată yoga, dar mereu și-au dorit să o facă? 

„Dați-vă voie, fiți curioși!”. Fie că ești în căutarea relaxării, diminuării stresului, îmbunătățirea flexibilității și mobilității, focusului, echilibrului și coordonării, corectarea poziției corporale, ameliorarea durerilor de spate, detensionarea mușchilor, întărirea ligamentelor și tendoanelor (și multe altele), yoga este răspunsul. Dacă ai nevoie de un refugiu, de un loc sacru, de o pauză necesară de la tumultul vieții de zi cu zi, sau doar de liniște, yoga este răspunsul. Pășește cu încredere pe saltea, dă-ți voie să te (re)descoperi și să devii cea mai bună versiune a ta. Te aștept cu drag întotdeauna. Namaste.