Eu cred – şi voi continua să cred – că istoria este şi va rămâne mereu cartea cea dintâi a unei naţii. Fără istorie, fără trecut, nu poate exista sub semnul duratei, respectul izvorului, al adevărului şi al locului de unde vii. De aceea, o istorie a vânătorilor de munte, ca dealtfel, o istorie a oricărei alte instituţii, este un lucru firesc şi un act necesar. Cu atât mai mult, cu cât unii dintre noi au început să uite faptele de arme cu totul şi cu totul deosebite ale vânătorilor de munte.

În realitate, vânătorii de munte reprezintă, poate, cea mai tenace şi cea mai încercată dintre arme. Instrucţia lor este dură, viaţa lor este aspră, misiunea lor este foarte complexă. Cea mai aspră probă a vânătorilor de munte o reprezintă lupta pe viaţă şi pe moarte din vara anului 1917 pentru munţii ţării, pentru inima ei cea mai fierbinte. De atunci, din acele zile fierbinţi din iulie 1917, pe culmile semeţe ale Carpaţilor a izvorât şi s-a durat legenda.

Vânătorii de munte sunt apărători ai trecătorilor şi ai crestelor Carpaţilor, sunt străjeri ai spaţiului transilvan, sunt supraveghetori ai mediului montan, gata în orice moment să acţioneze, atât pentru salvarea oamenilor din abrupt în timpuri normale, atunci când se ivesc astfel de situaţii, cât şi pentru alungarea diversioniştilor şi inamicilor, în timpul tensiunilor sau conflictelor armate.

În iulie 1917 ei pleacă la luptă pentru dezrobirea neamului românesc de sub ocupaţia javrelor păgâne din frumosul cuib de vulturi a lui Ştefan cel Mare – oraşul Târgu Neamţ.

Faptele de vitejie nu s-au oprit aici, ei au continuat şi în al doilea război mondial începând cu anul 1941.

Drumul de luptă al vânătorilor de munte n-a fost presărat cu flori, nu s-a mers numai din victorie în victorie. În campaniile celui de-al doilea război, vânătorii de munte au suferit numeroase şi dureroase înfrângeri, datorită în principal raportului de forţe net favorabil adversarului în unele momente ale luptelor.

Ne închinăm în faţa memoriei şi mormintelor celor căzuţi şi îi admirăm pe cei în viaţă pentru tot ce au făcut întru gloria veşnică a vânătorilor de munte.

Istoria Vânătorilor de Munte din Armata României doreşte să amintească posterităţii că integritatea teritorială a ţării noastre nu poate constitui subiect de negociere şi că apărarea ei este datoria sfântă a fiecărei generaţii, datorie care nu încetează decât odată cu viaţa.

La mulți ani tuturor camarazilor de armă și celor care au activat în unitățile de vânători de munte!

Preşedintele A.N.C.M.R.R. Covasna

Col. (r) Ioachim Grigorescu