În luna octombrie a anului trecut, echipa „Observatorul de Covasna” a încercat să ajute un om fără adăpost care își improvizase pe malul Oltului din Sfântu Gheorghe un cort din celofan, locuind în condiții precare și fiind expus riscului de a deceda în timpul nopții din cauza frigului. Este vorba despre Vass Zoltán Denes, un bărbat în vârstă de 63 de ani, care, după primele indicii și informații transmise către redacția noastră, rămăsese fără casă după ce nu a mai avut posibilitatea de a-și suporta cheltuielile de întreținere.

În încercarea de a-i veni cât mai repede în ajutor, echipa noastră l-a cazat pe Vass Zoltán la o cabană din Șugaș Băi, unde, dacă totul ar fi urmat conform planului inițial, ar fi trebuit să rămână până în primăvara lui 2016, când exista posibilitatea de a se angaja și a primi o cameră în chip de locuință de serviciu la un adăpost de câini din Târgu Secuiesc.

Nu se află în deplinătatea facultăților mintale

Ceea ce a urmat ulterior a complicat cazul omului fără adăpost care, de fapt, nu se află în deplinătatea facultăților mintale. Deși e pașnic și interacționează aparent normal cu semenii, Vass Zoltán murdărește inimaginabil spațiul în care locuiește, nefiind capabil să păstreze un minimum de igienă corporală și nereușind să utilizeze toaleta în mod corespunzător. În numai o săptămână de la cazarea sa la cabana de la Șugaș Băi, spațiul în care fusese plasat arăta și mirosea de parcă ar fi fost necurățat de ani. Acesta a fost și motivul pentru care, dincolo de bunăvoința arătată, Tiberiu Poștoacă, cel care își asumase cazarea sa, nu a putut să îl mai găzduiască până în primăvară.

Cum Vass Zoltán este oficial un om fără identitate, actele lui fiind pierdute, iar pensia sistată într-un context necunoscut încă, singura soluție la îndemână a fost mutarea lui la Adăpostul de noapte din Sfântu Gheorghe, unde ar fi putut să își petreacă nopțile ferit de frig și cu posibilitatea unei băi calde. Conform regulamentului din acest adăpost, oamenii care nu dețin un spațiu de locuit pot veni aici în fiecare seară de la ora 19:00, urmând ca dimineața să părăsească imobilul găsindu-și adăpost provizoriu oriunde altundeva pe timpul zilei, până la venirea serii când porțile „locuinței” se deschid din nou. Beneficiarii sunt tratați cu foarte mare exigență, mai ales când vine vorba de punctualitate. Orice întârziere, fie și de câteva minute peste ora 19:00, atrage după sine riscul de a rămâne pe străzi în noaptea respectivă, indiferent de vreme.

Adăpostul este oferit de Serviciul de Ajutor Maltez și nu beneficiază de fonduri impresionante, cei care îl pun la dispoziția nevoiașilor descurcându-se destul de greu. Totuși, locul este preferabil șederii pe băncile din Parcul central sau oriunde altundeva sub cerul liber, în nopțile friguroase de iarnă.

Am cerut ajutor de la Poliţie

Cu hainele și banii primiți de la toți oamenii de bine care i-au citit povestea și i-au venit în ajutor, Vass Zoltán a fost transferat în acest adăpost unde avea șanse să primească și un act de identitate din care reieșea că e luat în evidență ca persoană fără adăpost. După prima noapte petrecută acolo, Vass a ales însă să nu se mai întoarcă. Întâlnindu-mă întâmplător cu el pe aleile parcului mi-a spus: „Cum să mă duc acolo? Ce, alea sunt condiții?”.

Surprinsă de paradoxul minții umane, am plecat direct către Poliție cu gândul să implic în acest caz o instituție cu mult mai multă autoritate în materie de investigații. Am relatat în scris povestea omului, adăugând că el a fost găsit împreună cu niște câini Husky revendicați de o doamnă care a pretins că în repetate rânduri a încercat să îl ajute, care a mai precizat că o vreme i-a păstrat și actele de identitate, pe care le pierduse chiar în săptămâna în care apăruse articolul publicat în „Observatorul de Covasna” și care susținea că îi lăsase câinii în grijă pe malul Oltului lui Vass ca să îi plimbe și să îi țină de urât. Între timp, câinii se înmulțiseră și doamna nu ar mai fi avut cum să îi ia pe toți acasă, motiv pentru care a ales să îi lase pe toți pe malul Oltului, alături de un om despre care știa că nu are o judecată sănătoasă.

Cu sprijinul Asociației de Protecție a Animalelor din Târgu Secuiesc, Székely Kutya Klub, toți puii și-au găsit stăpâni care i-au adoptat donând și o sumă pentru Vass. Câinii adulți au fost luați de pretinsa proprietară. Deși aceasta ne-a furnizat o multitudine de informații, rămâneau nerezolvate semne de întrebare care se ridicau din declarațiile ei, cum ar fi contextul în care îl mai ajutase pe Vass, natura relației dintre ei și situația câinilor Husky. Prin urmare, sprijinul Poliției s-a conturat drept cel mai important în elucidarea tuturor acestor aspecte.

După sesizarea pe care am depus-o personal la IPJ Covasna, am așteptat pentru răspuns până în luna ianuarie a acestui an. Când în sfârșit acesta a venit, nu conținea niciun detaliu în plus față de cele ce aflaserăm și noi în investigațiile făcute înainte de depunerea sesizării, în care erau prezentate în detaliu faptele și informațiile cuprinse și în răspunsul transmis de Poliție. Acesta se încheie cu precizarea că „Numitul Vass Zoltán Denes nu a putut fi audiat ca urmare a stării de sănătate. Aspectele sesizate rămân în atenția noastră, urmând a vă comunica orice informație de interes”.

Dincolo de eforturile noastre sau ale Poliției, un lucru este clar: Vass Zoltán ar avea nevoie de ajutor de specialitate, de o evaluare a unui psihiatru și de un adăpost constant, însă este condamnat să rămână pe străzi neavând nici acte, nici un aparținător legal, nici alt sprijin în afară de cel mărunt dat de oamenii care l-au ajutat cu haine și alimente și care au încercat să facă ceva pentru el în limita posibilităților. Cum se întâmplă de regulă în România cu astfel de cazuri, până se întrevede o soluție, rămâne vie speranța că, prin voia providenței, Vass Zoltán Denes va trece cu bine și peste gerurile din această iarnă pentru a se putea „desfăta” cu un somn odihnitor sub cerul înstelat al nopților de vară care, probabil, tot pe străzi îl vor găsi.