Zeci de tineri au sărit în apele reci să recupereze Crucile aruncate de preoți 

Comunitatea din Întorsura Buzăului nu s-a dezis nici în acest an și a sărbătorit în număr mare Boboteaza. Preoții, însoțiți de un alai de sute de persoane, au mers din nou la Râul Buzău, în zona Camping, unde au sfințit apa. Zeci de tineri au sărit în valurile line, e drept scutiți de frigul de anii trecuți, și au adus rapid la mal cele două cruci aruncate în apă de preoți, conform tradiției. Parada cailor a fost de asemenea momentul cel mai îndrăgit de copiii prezenți, și ei, în număr mare la eveniment. 

Dacă este ceva pentru care ar trebui recunoscuți întorsurenii, după ce povestea cu „Polul Frigului” nu mai e atât de în vogă, de când cu încălzirea globală, pentru că să recunoaștem, nici „Gerul Bobotezii” nu mai e ce a fost, ar fi devotamentul față de tradiții. Iar procesiunea de Bobotează, care pornește de la Biserica din oraș și se oprește pe malul Râului Buzău, în zona Camping, traversând DN10 și strada Campingului, este una dintre acestea. 

Așa a fost și joi, pe 6 ianuarie, când cu mic cu mare, sute de oameni, conduși de călăreți și preoții parohi, au plecat cu pași mărunți, dar hotărâți de la Catedrală, ca să fie apoi întâmpinați de o altă mulțime, la fel de impresionantă, la Camping, care îi aștepta pentru sfințirea apelor. 

Este de precizat și că oricât de frumoase ar fi tradițiile și dorința comunității de a le menține, ele se pierd, cum s-a mai întâmplat de altfel, dacă nu există sufletele care să le propage. În acest caz, totul se întâmplă în jurul Bisericii și al preoților, care în ciuda greutăților, pe vremuri chiar a gerurilor și a zăpezilor crunte, nu au făcut rabat de la acest obicei, de a sfinți Buzăul și de a arunca Crucea în apă și revin an de an în același loc. 

Așa că la Întorsura Buzăului se știe: în fiecare an, pe 6 ianuarie, de Bobotează, înainte de orele prânzului, după slujba din Biserică, alaiul se adună și pornește spre zona de sub pădure, unde are loc un eveniment al adevăratei iubiri. 

„Noi ne bucurăm că încă putem să menținem această tradiție binecuvântată de Dumnezeu și moștenirea aceasta pe care ne-au lăsat-o preoții și bătrânii noștri, ai orașului și satelor. Nădăjduim să putem ieși an de an, să păstrăm această tradiție”, ne-a declarat preotul Mihai Apafi, după eveniment. 

Pe lângă parada condusă de călăreți, unii îmbrăcați în costum popular și cu drapelul fluturând în vânt, cel mai așteptat moment al evenimentului este, fără îndoială, săritura în apă. 

„În fiecare an avem această tradiție: noi aruncăm Crucile în apă, în Râul Buzău, și tinerii care doresc se aruncă și le aduc la mal și apoi primesc o binecuvântare și un cadou pentru osteneala și jertfa lor de astăzi. De asemenea, și călăreții care vin primesc un calendar, un pachet pentru fiecare”, a mai explicat preotul. 

„Anul nou în care am intrat se va face bun dacă buni vom fi și noi”

Un mesaj de iubire a avut joi și părintele Ciprian Popica, la finalul slujbei din Catedrală. 

„Fiecare dintre dumneavoastră să vă deschideți inima. Pentru că Nașterea Domnului se face în inima fiecăruia dintre noi. Și Botezul Domnului nu este altceva decât retrăirea momentului acela frumos în care tu te-ai îmbrăcat în Lumina Lui Hristos. (...) Vă mulțumim că sunteți iubitori, darnici și stăruitori și Dumnezeu vă va răsplăti pentru tot și pentru toate. Anul nou în care am intrat se va face bun dacă buni vom fi și noi. Dacă din această Agheasmă pe care azi o luăm vom gusta și vom stropi casele, vom avea nădejde că nici un val nu ne va doborî și nici o interdicție nu ne va opri de la iubire”, a spus preotul Ciprian Popica. 

O regulă pe care ne-a reamintit-o preotul Apafi și pe care o dăm mai departe este că Agheasma Mare se consumă doar în următoarele opt zile. 

„Această apă, Agheasma Mare se ia în fiecare dimineață, timp de opt zile doar, până duminica viitoare, pentru că este ca și Sfânta Împărtășanie și apoi putem a o bea numai când postim, așa ne spun sfinții părinți și canoanele Bisericii. Agheasma Mică se poate lua în fiecare dimineață, cu rugăciune, dar pentru Agheasma Mare avem dezlegare a o lua opt zile de aci încolo. Este ca o mângâiere pentru noi credincioșii”, a mai explicat părintele Apafi. 

„Să nu ne fie rușine, să promovăm aceste tradiții”

La fel ca în fiecare an, la eveniment, în fruntea procesiunii, a fost și primarul din Întorsura Buzăului. Anul acesta, mesajul edilului pentru comunitatea pe care o conduce a fost despre mândria de a fi român și despre păstrarea tradițiilor.  

„Mi-am amintit, în momentul când coboram pe pod, că pe când eram clasa a III-a, a IV-a mergeam cu tatăl meu la Alba Iulia și tot timpul striga, din poarta mare a cetății, „Trăiască România dodoloață!” Eu, copil fiind îi spuneam „Zi mai încet că mi-e rușine! Nu mai striga, că te aude lumea”. Și el spunea atunci „Să nu îți fie niciodată rușine că ești român și că îți păstrezi tradițiile”. Același lucru l-am simțit și acum: să nu ne fie rușine, să promovăm aceste tradiții, pentru că ele ne reprezintă și fac parte din sufletul și spiritul poporului român”, a transmis primarul Raul Urdă.

Trebuie spus și că deși tradiția este la fel de vie ca oricând, puternică este în prezent și dorința oamenilor de a imortaliza evenimentele din societate la care iau parte. Cu alte cuvinte, din mulțime au răsărit, parcă mai mulți ca niciodată, fotografi amatori, dornici să împărtășească, probabil, cu prietenii virtuali sărbătoarea. Acest lucru a fost observat și de preoți, care au avut un îndemn clar: „mai puțin telefon, mai multă credință!”. Dar așa cum e specific oricărei comunități vii, unii s-au conformat, alții mai puțin. La fel a fost și în cazul rugăminții de a purta masca de protecție. Pe de altă parte, în acest caz, trebuie să spunem că față de anul trecut, regula a fost respectată în număr mai mare. Chiar dacă, pe alocuri, mai ales la sfințirea apei, în jurul butoiului, distanțarea a fost dată uitării. 

În altă ordine de idei, cei prezenți la sărbătoarea Bobotezii de la Întorsura Buzăului pot să spună cu încredere că de fiecare dată pleacă de la eveniment mai plini de speranță, pentru că îi veghează nu doar credința că în comunitate mai există oameni ca ei, care țin la respectarea trecutului, dar și că au apă, cer, pădure, munte și pământ cărora să le spună „acasă”. Și într-o lume atât de fragmentată ca cea de azi, ăsta e lucru mare.