Ultimul dogar din județul Covasna a primit titlul onorific de la Ministerul Culturii

Dogarul covăsnean Szőke Tibor din satul Harale este oficial un Tezaur Uman Viu al României. Titlul onorific i-a fost acordat meșterului de către Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul Ministerului Culturii. Recunoașterea a venit în cadrul programului Tezaure Umane Vii, Ediția 2018, care vizează identificarea și recunoașterea, la nivel național, a celor care sunt creatori și păstrători ai valorilor tradiționale. Acordarea titlului s-a făcut pe baza depunerii unui dosar de candidatură, întocmit de Centrul de Cultură al Județului Covasna, cu sprijinul muzeografului-etnograf István Kinda.

Din mâna sa, cu tehnica stăpânită în decenii întregi de muncă, face din lemn butoaie de vin, de țuică și pălincă sau alte butoaie speciale, căzi de baie cu spătar, căzi de baie pentru apa de ploaie, ghivece pentru flori, butoaie în formă de mini-bar și câte și mai câte. Însă chiar dacă e printre puținii meșteri dogari din țară și chiar unicul din județul Covasna, Szőke Tibor nu obosește să își arate măiestria în acest domeniu, către oricine este interesat.

Vestea că tocmai a devenit „Tezaur Uman Viu”, titulatură oferită de Ministerul Culturii în premieră în județul Covasna, l-a bucurat pe Szőke Tibor, care spune că se simte apreciat după o viață întreagă de muncă.

„Mi-a căzut bine, foarte bine, enorm de bine, după atâta trudă și după ce am fost invitat în multe locuri, unde am participat la tot felul de activități. Am atelierul mereu deschis dacă vin clienți sau musafiri. Cei care vin la Covasna, la hoteluri vin în vizită și lucrez cu ei. Nu e ușor, dar e plăcut. (...) Eu am ocolit intermediarii și sunt în contact direct cu clienții. De aceea am și o grămadă de musafiri la atelier. Mă sună, vin, pălăvrăgim. Chiar cred că ceea ce fac e apreciat. E frumos”, a declarat joi, pentru Observatorul de Covasna, Szőke Tibor.  

Dogarul din Harale spune că s-a dedicat dogăritului atât din motive practice, pentru a câștiga un bănuț cinstit lângă pensia mult prea mică, dar și pentru că meseria învățată din tată-n fiu e greu de lăsat de izbeliște.

„Am o vârstă deja, am 66 de ani și nu mai pot să mă apuc să fac altceva. Am învățat și strungăria într-un timp, dar dup-aia am reactivat dogăria învățată de la taică-meu. (...) Din ce să mai trăiesc la vârsta asta? Am o pensie mică și trebuie să fac și altceva. Dar e și o satisfacție. Îmi place ce fac, și mirosul de lemn. Sunt niște lucruri care îl determină pe om să nu se lase de meserie. Eu nici nu mai am încotro. Dar fără să iubească, omul nu poate să facă lucrări din-astea”, ne-a mai spus dogarul.

„La noi asta se rezolvă cu un titlu onorific și o bucată de hârtie. E cam trist”

Cu toate că sunt mulțumiți că un covăsnean a ajuns pe lista Tezaurelor Umane Vii, reprezentanții Centrului de Cultură al Județului Covasna susțin că astfel de titluri onorifice nu vor ajuta prea mult meșterii populari, care sunt pe cale de dispariție.

„În noiembrie va fi un eveniment organizat de Ministerul Culturii în București, la care sunt așteptați toți meșterii care au primit acest titlu din țară. O să fie o manifestare în cinstea lor la care se vor distribui aceste diplome de excelență sau nu știu cum să le numesc exact. Deocamdată ceea ce știm este dintr-o înștiințare de 4 rânduri, în care ne zice că s-a acordat acest titlu. Este primul covăsnean. Noi știam de un meșter brașovean care a primit acest titlu și pe urma lor am dat de această posibilitate și am întocmit dosarul. Intenționăm ca în viitor să înaintăm mai multe dosare, pentru că ar fi bine să primească cât mai mulți meșteri acest titlu, deși eu visez o lume în care se întâmplă ca în Japonia. Acolo meșterii care făuresc vestitele săbii japoneze, nu  numai să sunt scutiți de taxe pe viață, ci primesc de la stat un salariu cinstit. (...) La noi asta se rezolvă cu un titlu onorific și o bucată de hârtie. Cam trist, dar asta e țara noastră. (...) Nu degeaba vorbim de ultimul dogar din județ. (...) Speranțe încă sunt, dar dacă tratăm acești meșteri doar cu diplome, nu cred că peste 50 de ani vor mai exista meșteșugurile”, ne-a declarat și directorul Centrului de Cultură al Județului Covasna, Imreh István.

Acesta a precizat că motivele pentru care dintre maeștrii artizani din județ a fost ales anul acesta tocmai Szőke Tibor sunt acelea că în primul rând îl califică priceperea în ceea ce face, însă, mai ales pentru că este singurul din județul Covasna care a mai rămas activ în meserie.

„Am socotit că este important să atragem atenția asupra acestor meserii care încetul cu încetul dispar în lumea de astăzi”, a punctat Imreh István.

„A fost o vreme când tot satul Harale trăia din dogărit”

În Nota biografică din Dosarul de candidatură, meşterul Tibor Szőke se prezintă astfel :

„Familia noastră practică dogăritul de secole. A fost o vreme când aproape tot satul Harale trăia din dogărit. Cu 100 de ani în urmă, în sat încă existau vreo 50 de familii de dogari, acum atelierul şi ucenicii mei am rămas singurii în zonă. Am învăţat meseria de la tatăl meu, Szőke Domokos,  în atelierul lui din Harale, unde am lucrat alături de el, încă din copilărie. De pe la cinci-şase-opt ani, tata ne ispitea să ne jucăm în atelierul lui. Tata era un om foarte blând, iar când ne spunea să facem ceva, ne apucam de treabă, uneori cu drag, alteori mai cu chiu-cu vai, dar totdeauna ne doream ca el să fie mândru de noi. La rândul meu, i-am învăţat meserie pe copiii mei, care au crescut în atelier şi ei: Kosztándi Szidónia Ágota –  fiica mea, Szőke Tibor Barna – fiul meu, şi Kosztándi János Róbert – ginerele meu. După absolvirea Şcolii Profesionale din Braşov, pe lângă munca din atelierul din  Harale, au urmat ani când am lucrat şi în fabrică: între anii 1970-75, am fost strungar-lăcătuş la Fabrica de Şuruburi din Tg. Secuiesc; între 1975-80, la Fabrica de Mobilă din Tg. Secuiesc; 1980-83, dogar la Avântul Covasna; între 1983-90, am lucrat ca dogar pentru Serele Codlea; din anul 1990, m-am dedicat meseriei de dogar şi atelierul a devenit universul meu. Astăzi am şi o variantă virtuală a atelierului meu, http://www.budonka.eu/?lang=ro , unde intră oricine vrea să afle ceva despre meseria mea şi să lucrez ceva special pentru el. Cum sunt singurul meşter dogar din zonă, primesc mulţi vizitatori din toată țara și din străinătate. Îmi place mult să vorbesc cu vizitatorii mei, să le arăt uneltele şi obiectele din atelierul meu, de multe ori, vizitatorii vor să le arăt cum lucrez, eu îmi văd de treabă şi lucrez, ei se uită. Vorbesc cu oamenii în limba maghiară şi română, cu străinii mă ajută să vorbesc copiii mei. Am locul şi rostul meu în sat şi în zonă, asta mă bucură cel mai mult, că le pot oferi ceva din munca mea tuturor celor ce mă caută. În atelierul meu mereu este ceva în lucru, ceva se naște, prinde formă, fiindcă nici nu mă pot gândi că pot exista fără a lucra”.

În primăvară, Ministerul Culturii și Identității Naționale a lansat, prin Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, Programul Tezaure Umane Vii, Ediția 2018. Programul vizează identificarea și recunoașterea, la nivel național, a celor care sunt creatori și păstrători ai valorilor tradiționale, iar acordarea titlului de Tezaur Uman Viu se face pe baza depunerii unui dosar de candidatură, potrivit unui comunicat de presă al Centrului de Cultură al Județului Covasna.

„Centrul de Cultură al Județului Covasna, cu sprijinul muzeografului-etnograf István Kinda, expert atestat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în bunuri cu semnificație etnografică, a depus un Dosar de candidatură pe numele Tibor Szőke – meşter  în domeniul dogăritului tradițional, păstrător, creator de patrimoniu imaterial şi performer capabil să transmită modele culturale tradiţionale, calităţi pe baza cărora a fost  propus pentru acordarea titlului de Tezaur Uman Viu.

În urma evaluării dosarelor de candidatură din întreaga ţară, Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a horărît acordarea titlului onorific de Tezaur Uman Viu, meşterului Tibor Szőke, din satul Harale, judeţul Covasna”, arată aceeași sursă.

„TEZAURE UMANE VII a pornit ca o inițiativă UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Acesta vizează, pe de o parte, creșterea gradului de recunoaștere și vizibilitate a păstrătorilor și transmițătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităților din care fac parte, al specialiștilor și al publicului larg. Pe de altă parte își dorește identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepțional al performării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma și cu mijloacele tradiționale nealterate, contribuind astfel la asigurarea viabilității acestuia”, arată site-ul Ministerului Culturii.

Cu și fără titlu de Tezaur Uman Viu, ultimul dogar din județul Covasna, Szőke Tibor, spune că își așteaptă cu drag vizitatorii în micul său atelier din satul Harale al comunei Ghelința.

Sursa foto: Centrul de Cultură al județului Covasna, EuropaFM.