„Dacă drumul e presărat de flori, nu întreba unde duce. Odihneşte-te în pace, Zsuzsi néni!”

La vârsta de 90 de ani, tanti Zsuzsanna, cunoscută de mulţi locuitori din Sfântu Gheorghe sub numele de „tanti cu florile”, a plecat să împartă flori de câmp şi zâmbete calde printre îngeri. Comunitatea din Valea Crişului, de unde era Ruzsa Zsuzsanna, s-a adunat miercuri, 14 decembrie, la cimitirul din localitate pentru a o însoţi pe ultimul drum. Joi, 15 decembrie, un grup de la Sfântu Gheorghe va merge la mormântul acesteia cu o coroană de flori, colorată „ca florile ei de câmp“, pentru a duce un ultim omagiu celei care, timp de 70 de ani, a împărţit mici bucurii prin buchetele sale de flori oamenilor din reşedinţa de judeţ.

Vestea morţii Zsuzsannei Ruzsa a început să se răspândească în mediul online încă de marţi, când un articol publicat în Observatorul de Covasna în 22 mai 2014, care spunea povestea de viaţă a femeii, a reieşit la suprafaţă.

„A fost o coincidenţă ciudată. Am împărtăşit articolul tocmai în ziua de după decesul dânsei. Aşa am aflat, întâmplător, că s-a stins“, ne-a spus Silvia Puskas, cea care, aflând vestea, a decis să îi invite online pe cei interesaţi să i se alăture pentru a duce un ultim omagiu femeii.

Mesajul pe care grupul din Sfântu Gheorghe îl transmite pentru ultima dată către tanti Zsuzsanna, prin intermediul coroanei de flori, este: „Dacă drumul e presărat de flori, nu întreba unde duce. Odihneşte-te în pace, Zsuzsi néni!”.

„A fost o pată de culoare care a câştigat respectul celor din urbe, şi mari şi mici. Am cumpărat flori de la dânsa de nenumărate ori şi prima oară mi-a explicat care sunt necazurile ei în familie, bolile dânsei şi ale soţului. A rămas anonimă pentru mine, până în momentul când am dat peste articolul din Observatorul de Covasna. Atunci am aflat cum o cheamă. Nu că ajutorul depersonalizat nu ar avea valoare, dar în momente din acestea îţi dai seama că oamenii merită mai mult atât timp cât sunt în viaţă. Să-ţi faci timp să-i inviţi la o prăjitură și să-i asculţi realmente“, ne-a mai spus miercuri Silvia Puskas, care a completat că povestea vieţii femeii „ar trebui să fie o lecţie de empatie. Să fii capabil să vezi cum este lumea din perspectiva celuilalt şi să preţuieşti ceea ce ai şi pe cine ai, cât încă sunt în viaţă. Iar pentru autorităţile care interpretează legea doar în litera şi nu în spiritul ei, ar trebui să fie cel puţin un motiv de meditaţie la scopul legii, la substratul său moral“, a mai spus Puskas. Ultima sa propoziție face referire la ceea s-a dovedit a fi cea mai mare frică a femeii care vindea flori, şi anume aceea de a nu fi amendată, după cum se arată şi în articolul „Flori pentru medicamente”, scris de colega noastră Székely Emőke, în urmă cu doi ani.

Tanti cu florile a fost „cel mai fin observator” al oraşului

Iniţiativei de a vizita mormântul în care se odihneşte acum Ruzsa Zsuzsanna s-a alăturat şi regizoarea Mirela Bucur. Despre tanti Zsuzsanna, aceasta spune că „a fost ca o oglindă a comunităţii noastre. Când ea era zâmbitoare şi drăguţă, oraşul era mai tolerant şi darnic cu ea. Unii o ajutau simţind neputinţa în faţa sistemului. Alţii treceau nepăsători, copleşiţi de propriile gânduri. Nu am înţeles niciodată cine o punea în situația asta: familia, sistemul? De fapt, cred că noi toţi. A ales să evadeze din casă până când a putut. A ales să facă un lucru frumos: să vândă flori. Uneori o vedeam chiar şi iarna, zgribulită. Din an în an apărea tot mai gârbovită şi neputincioasă. Tanti cu florile cred că a fost cel mai fin observator al străzii, al oamenilor din Sfântu Gheorghe. Păcat că în afară de poliţia locală, nu prea stătea nimeni de vorbă cu ea“, a punctat aceasta.

Tanti cu florile a făcut ceva ce nimeni nu a reuşit până acum

Potrivit primarului din Valea Crişului, Kisgyörgy Sándor, moartea Zsuzsannei Ruzsa a adus la un loc, preţ de câteva ore, cât a durat înmormântarea, mulți oameni de diferite etnii din comunitate, lucru care, se pare, nu s-a mai întâmplat niciodată în această localitate.

„Dânsa a fost ţigancă. S-a ocupat de vânzarea florilor aproape toată viaţa. Eu nu am o părere prea bună despre comunitatea romilor, dar dacă toţi ar fi cum a fost ea, atunci ar fi mult mai bine pentru noi toţi, atât pentru ei, cât şi pentru noi. (...) A murit din cauza unei hemoragii cerebrale. A fost dusă la spital, dar nu a mai supravieţuit. A ajuns totuşi la o vârstă înaintată, de 90 de ani.(...) Astăzi (14 decembrie - n.red.) a fost înmormântarea. Suntem în relaţii foarte bune cu familia ei. Chiar sunt nişte oameni în care avem încredere. Lucrează, sunt oameni muncitori. Pot să vă spun că la înmormântare au participat mulţi localnici, chiar şi maghiari, lucru care nu s-a întâmplat niciodată la o înmormântare de ţigani. Femeia nu a creat probleme în comunitate, a fost cumsecade. Nu era genul de om care să insiste ca să cumpere lumea de la ea, a ştiut unde e limita şi nu a întrecut măsura niciodată“, ne-a spus Kisgyörgy Sándor.

Născută la Valea Crișului în 1926, Ruzsa Zsuzsanna a vândut flori aproape toată viaţa ei. Avea 16 ani când a pornit cu primul coș la Sfântu Gheorghe, și de atunci acest lucru devenise pentru ea o rutină și un mod de viață. A lucrat la colectiv, apoi după Revoluție a trebuit să se bazeze mai mult pe florile ei. „Am muncit mulți ani la colectiv. Am muls, m-am ocupat de vaci, mi-am dus și copiii acolo pentru că nu aveam cu cine să îi las. Îi luam dimineața și îi duceam în fân, în grajd, și de acolo îi luam seara. Erau bebeluși, trebuiau să fie cu mine și nu aveam de ales” – povestea bătrâna în interviul de acum doi ani.

Ruzsa Zsuzsanna a fost şi va rămâne un adevărat simbol pentru cetăţenii din Valea Crişului, dar mai ales pentru cei din Sfântu Gheorghe, prin simplitatea de care dădea dovadă de fiecare dată şi prin florile de câmp pe care le vindea pentru a-şi duce viaţa de zi cu zi. Tanti Zsuzsanna a lăsat în urma ei nu doar familia şi comunitatea îndoliată, ci şi dovada că gesturile mici, precum simplitatea, zâmbetele adresate străinilor pe stradă, corectitudinea, limitele, bunul simţ, dar şi miile sau sutele de mii de buchete de flori de câmp pe care le-a împărţit, au o putere pură de a influenţa oamenii.