Veteranul de război Ioan Şeitan din Întorsura Buzăului a împlinit 100 de ani în Anul Veteranilor de Război

Anul 2015, declarat printr-o Hotărâre de Guvern Anul Veteranilor de Război, este anul în care Ioan Şeitan, veteran de război din Întorsura Buzăului, a aniversat împlinirea a 100 de ani de viaţă. În 24 iunie, reprezentanţi ai Primăriei din Întorsura Buzăului, ai Centrului Militar Judeţean Covasna, ai Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război – filiala judeţului Covasna, dar şi familia, vecinii şi prietenii au fost alături de centenarul întorsurean într-o ceremonie aniversară.

Ochii lui verzi şi mici ascund multe amintiri pe care vorbele nu mai au putere să le aducă la viaţă. Totuşi, în privirea lui se pot citi puterea, voinţa, credinţa, iubirea de viaţă şi de oameni. La cei 100 de ani, Ioan Şeitan sau Nenea, cum îi spun familia şi apropiaţii, a rezistat vitejeşte, în picioare, pe tot parcursul ceremoniei de aniversare susţinută de oficialităţi. Nici căldura, nici oboseala şi nici rănile din război nu i-au ştirbit din demnitatea de care a dat dovadă.

„Domnul Şeitan este foarte lucid. Povesteşte exact ce am găsit eu în dosarul lui, unde a fost pe front, ce a făcut, unde a fost rănit, cât a stat în spital. Este ceva minunat! Să lupte pe front, să facă prizonierat şi să atingă suta de ani. Noi nu ştiu până unde vom ajunge”, a spus preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război din judeţul Covasna, col. Ioachim Grigorescu.

Primul centenar din Covasna sărbătorit în Anul Veteranilor de Război

„Activitatea de astăzi, de aniversare a domnului Şeitan, se încadrează într-un context mai larg, generat printr-o Hotărâre de Guvern conform căreia anul 2015 a fost declarat Anul Veteranilor de Război. Astfel, Centrul Militar, cu sprijinul autorităţilor locale, iar Întorsura Buzăului este prima localitate unde marcăm acest eveniment, a hotărât să aniversăm câţiva dintre veteranii care mai există în judeţ. Am început cu domnul Şeitan, care a împlinit astăzi 100 de ani, iar luna viitoare o să continuăm la Sita Buzăului la aniversarea domnului Alexandru Banciu, care împlineşte aceeaşi frumoasă vârstă. Dumnealor sunt singurii doi veterani din judeţ care împlinesc anul acesta 100 de ani. Ne dorim ca în perioada următoare să aducem o bucăţică de recunoştinţă pentru ceea ce au făcut pentru noi”, a spus col. Gheorghe Lupu, Comandantul Centrului Militar Judeţean Covasna.

În cadrul evenimentului de aniversare, Ioan Şeitan a fost înaintat la gradul de sublocotenent (r), la ordinul Ministrului Apărării Naţionale, Mircea Duşa.

„Ei sunt astăzi comori de semnificaţie. Datorită lor ne bucurăm de o ţară. Veteranii de război au suferit departe de familie, probabil în frig şi probabil răniţi. Aşa că le datorăm atât de mult, încât nu putem să acoperim în cuvinte. Poate ar trebui să fim conştienţi că avem obligaţii faţă de ei şi faţă de ţară, pentru că datorită lor ne bucurăm în linişte de tot ceea ce avem astăzi”, a spus Leca Băncilă, primarul din Întorsura Buzăului.

Urmele războiului în viaţa lui Ioan Şeitan

Născut în 24 iunie 1915, Ioan Şeitan avea 22 de ani atunci când s-a înrolat în armată şi a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial la campanile din Crimeea şi Caucaz alături de Divizia 4 Munte. În timpul războiului, Ioan Şeitan a fost rănit de un glonţ care i-a străpuns ambele picioare. „Aşa m-a rănit că nu am mai putut mişca nimic. Era vara, căldură mare. M-am tras într-o groapă şi am spus «Doamne Dumnezeule, ce mă mai fac?!». Când am terminat vorba, doi ruşi au venit şi m-au luat şi m-au dus la umbră la o tufă. Acolo am stat toată ziua. Mi-a curs mult sânge şi mă înconjurau muştele. Seara a venit o maşină şi m-a luat şi m-au dus la spital”, povestea Ioan Şeitan la vârsta de 98 de ani, într-o înregistrare de familie.

Georgeta Şeitan, cumnata lui Nenea, cea care îl are în grijă şi acum, ne-a spus că medicii de la spitalul din Bucureşti, unde acesta a fost internat timp de doi ani după revenirea de pe front, i-au spus că trebuie să îi amputeze picioarele. „Picioarele nu! Tăiaţi-mi gâtul şi gata!”, a fost replica lui Ioan Şeitan.

Nenea nu s-a căsătorit niciodată şi nu are copii. Nepoata din partea fratelui, Niculina Muntean, spunea că atunci când era întrebat de ce nu a făcut acest pas niciodată, el le răspundea mereu: „Pentru că aşa a vrut Dumnezeu”. Rănile de la picioare, dobândite în timpul războiului, au devenit piedica principală în calea întemeierii familiei: „A fost bolnav foarte mult timp după ce a venit din război. Pe vremea lui era o ruşine să fii invalid şi a fost greu să îşi găsească soţie”, a spus Monica Muntean, strănepoata de la frate.

Luna iunie – lună simbol în viaţa lui Nenea

Luna Cireşar este o lună plină de semnificaţie în viaţa lui Ioan Şeitan. În cadrul ceremoniei de aniversare de miercuri, Nenea a povestit de ce luna iunie este un adevărat simbol în viaţa lui: „În luna asta m-am născut, în luna asta am plecat în război, în luna asta m-am rănit, în luna asta am trecut Nistrul şi tot în luna asta o să mor”.

Cea mai importantă este credinţa

Când am întrebat familia despre secretul longevităţii lui Nenea, nepoata lui, Niculina Muntean, a spus fără ezitare: „Credinţa. Se roagă în fiecare zi cu voce tare, de vuieşte toată casa”. „Nenea ne spunea mereu că cei care înjurau cel mai mult erau primii care mureau pe front. Şi pe noi ne sfătuieşte să nu mai înjurăm de Dumnezeu că o să suferim din cauza asta”, a mai completat Monica, strănepoata din partea fratelui.

Anul Veteranilor de Război

Comunicatul de presă transmis de Centrul Militar Judeţean Covasna, cu ocazia aniversării lui Ioan Şeitan, notează că „Anul 2015 este un an special pentru veteranii de război, cu o dublă semnificaţie: se împlinesc 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial şi 25 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. În semn de respect faţă de cei care ne-au lăsat o ţară liberă şi independentă, anul 2015 a fost declarat Anul Veteranilor de Război”.

Aceeaşi sursă menţionează că în evidenţele Filialei Judeţene Covasna a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război se găsesc 167 de bărbaţi veterani de război, o femeie veteran de război şi 896 văduve ale veteranilor de război.

(Iulia Drăghici)