ACTUALITATE 2 octombrie 2016

Sfântu Gheorghe, personaj într-un spectacol-mărturisire la Teatrul Andrei Mureșanu

de Sever Ioan Miu | 603 vizualizări

Actorii și-au deschis sufletul în „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe“

Șase actori TAM - Elena Popa, Alexandrina Ioana Costea, Ion Fiscuteanu Jr., Sebastian Marina, Daniel Rizea, Costi Apostol -, toți veniți la Sfântu Gheorghe, mai demult sau mai recent, din alte orașe și-au deschis vineri sufletul, cu ocazia premierei spectacolului “Jurnal de România. Sfântu Gheorghe”, de Carmen Lidia Vidu. Cei șase au vorbit cu sinceritate despre viața lor cu visele, aspirațiile, nemulțumirile ei, în momente când triste, când învăluite în râsul publicului. Actorii și-au spus părerea despre teme mereu actuale, ca aspectul orașului, relațiile interetnice, cultura sau prestația primarului Antal Arpad. Totodată, cei șase nu au evitat momentele delicate din viața lor. Cum ar fi mesajul scris pe facebook de Sebastian Marina după referendumul din 2012, care i-a atras o sancțiune cu avertisment din partea Teatrului, un moment pe care actorul îl regretă și în ziua de azi. Povestea personală a actorilor a fost însoțită de fotografii cu ei și familia lor din copilărie și până în prezent, adevărate ferestre către intimitatea lor, proiectate într-un montaj fotografic realizat de către Vetró Baji, precum și de imagini mai vechi și mai noi din municipiu de Vargyasi Levente. Acesta a făcut și două filmări, însoțindu-i pe Elena Popa și Ion Fiscuteanu Jr. în locurile preferate din afara orașului. Artiștii s-au exprimat și prin gimnastică artistică - Ioana Costea -, dans - Elena Popa - muzică - Sebastian Marina - sau sport - Costi Apostol, Daniel Rizea. Muzica, compusă de către Luiza Zan și Kónya Ütő Bence, a fost un alt element care a întregit spectacolul.

În ceea ce mă privește, am asistat la o creație teatrală neobișnuită. Ușor inegal în alcătuire și „interpretare“ - dacă se poate vorbi de interpretare în prezentarea către o sală plină a propriilor amintiri și gânduri - spectacolul impresionează prin sinceritatea actorilor și te face să empatizezi cu poveștile despre viața lor și despre orașul pe care, - de un an de zile, de zeci de ani sau de toată viața -, îl numim „acasă”.

Sfântu Gheorghe, personaj principal în spectacol

„Am venit aici fără să am absolut nimic, niciun text, acum o lună de zile. Doar ideea de a dialoga cu colegi de generație. Am avut interviuri individuale, cu fiecare în parte, timp de două săptămâni. În urma acestor interviuri împreună cu ei am elaborat fiecare text în parte și momentele artistice, în funcție de biografia lor. Este un spectacol documentar (...) Toate textele sunt autentice, vorbesc despre ei, pozele sunt trimise de acasă, de la mama, tata, bunici, prieteni. Sunt ei în proporție de 100%. Este vorba despre ei, despre acest oraș, în care au venit. Principalul personaj din acest oraș este Sfântu Gheorghe. Care sunt minusurile, plusurile, ce îi inhibă, ce vor, cum se raportează la acest oraș”, mi-a spus regizoarea spectacolului, Carmen Lidia Vidu. Vidu a adăugat că spectacolul face parte dintr-o serie de creații artistice despre țara noastră, Jurnal de România, iar următoarele episoade vor fi despre Constanța, respectiv despre București.TAM-Jurnal de Romania 2

„Motivul pentru care am invitat-o pe Carmen este unul extrem de legat de strategia culturală a orașului. Sfântu Gheorghe fiind în Anul imaginii, îmi doream foarte mult să am un artist proaspăt care chiar se ocupă de ceea ce înseamnă imagine în adevăratul sens al cuvântului. Carmen fiind un regizor multimedia extrem de talentat și care a venit cu această propunere de-a face un jurnal al orașului, un jurnal sincer, despre experiențele oamenilor de aici. Fără artificii, fără decoruri complexe, povestiri complicate… S-a vrut un documentar și din punctul meu de vedere i-a ieșit”, ne-a declarat managerul TAM, Anna Maria Popa.

Primul dintre spectacolele cu subtitrare

Spectacolul „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe” este prima reprezentație TAM care va avea subtitrări în maghiară. „Așa cum am promis, este primul spectacol subtitrat în limba maghiară din această stagiune și este tendința pe care o să o urmăm de acum înainte. Toate or să fie cu subtitrare”, a reamintit managerul TAM.

Un exercițiu „istovitor” pentru actorTAM-Jurnal de Romania 4

„Mi-a plăcut foarte mult ideea lui Carmen de-a porni un proiect de la zero (...) nu cum se face de obicei, că pornești de la un scenariu și ori te ții de el, ori te dai peste cap, dar ai un punct de pornire. Ideea asta de a nu avea un personaj și a te trata pe tine pe post de personaj, ideea asta de documentar cred că e un exercițiu necesar, la un moment dat, la un artist”, mi-a spus actrița Elena Popa.

„Ce am prezentat în spectacol este experiența mea de după un an la Sfântu Gheorghe. Nu mai făcusem genul acesta de spectacol, l-am luat ca pe o provocare. Eu eram obișnuit să spun textul la repetiții, ceilalți le știau, vorbisem, discutasem. Astăzi, când am ajuns prima dată în sală, când a început spectacolul, când am văzut câtă lume e, a fost o provocare să vorbesc despre ce-am făcut eu (...), să fiu sincer față de public. Tot timpul trebuie să fii sincer pe scenă, dar acum erai sincer față de viața ta personală, în cazul meu îl vedeau pe Costi, omul, nu pe Costi actorul. Dar mă bucur că am făcut exercițiul acesta, cred că m-a ajutat.

- Ai avea curajul să faci exercițiul acesta și în orașul natal, Pașcani?

- Da, aș fi curios de reacția oamenilor. Nu știu dacă o să ajungem acolo, dar eu sper, mi-ar plăcea să ajungem și la Pașcani”, mi-a declarat Costi Apostol.

„- Cum te simți după munca de a te prezenta pe tine în fața publicului?

- M-am păcălit foarte mult, am crezut că va fi ușor, dar am fost istovitor (...). Înlăuntru s-au petrecut foarte multe procese. Nu că n-aș fi obișnuit să vorbesc despre mine, eu în general sunt deschis și vorbesc cu foarte mulți oameni despre mine, dacă-i interesează sau dacă discuția merge în direcția aceea, dar să o faci așa, în fața unui public n-am crezut că poate să fie așa de dificil. Vorbesc despre procesul de a coborî de fiecare dată înăuntru și de a pune în fața unor oameni niște lucruri pe care poate ți-e greu să le spui, poate de fapt n-ai vrea, dar îi minți dacă nu le spui”, mi-a mărturisit Sebastian Marina.

Când te „dezbraci” în fața spectatorilor

„Au fost foarte multe premiere în această premieră. A fost pentru prima dată când trebuia să cânt la chitară, a fost pentru prima oară când am venit în fața publicului eu. Sunt sigur că din sală mulți sau o parte chiar mă cunosc personal (...) dar eu am adus în fața lor lucruri pe care puțini cred că le știu. Nu o să stau să vorbesc în fiecare zi despre perioada mea neagră din Cluj, când, dacă nu plecam de acolo, nu știu unde ajungeam, probabil nicăieri, probabil într-un fel de hău”, mi-a mai spus Marina.

„Pentru mine a fost un experiment. Niciodată nu m-am gândit că, așa cum scrie și pe pagina teatrului, o să mă dezbrac în fața publicului. Nu fizic, dar pe interior (...). Într-un fel mă simt ciudat să-mi zic unele părți din viață, pentru că lumea nu mă știe, mă știe total greșit în Sfântu Gheorghe. E o părere făcută de unii, altele, pe care eu n-o consider corectă, dar lumea vorbește. Nici textul ăla nu mă reprezintă în totalitate (...) eu aș fi spus mai multe despre mine ca să fie mai clar, dar îmi place, eu sunt de acord (...). Acum depinde fiecare cum interpretează ce zic eu. Sunt sigur că o să vină unii și alții și-or să-și dea cu părerea, că de ce-a zis aia, (...), sunt sigur că o să fie mulți care o să interpreze. Eu am fost un om sincer, tot ce zic acolo e adevărat“, mi-a declarat Ion Fiscuteanu Jr.

Două impresii din public

În încheiere vă ofer două impresii din public. „Pentru sinceritate iau notă maximă. Pentru felul în care mi-au transmis sinceritatea lor, spectacolul în sine, nu ia o notă foarte bună”, mi-a declarat spectatorul Lucian Tran.

„Mi-a plăcut enorm. Cred că e un spectacol foarte important, și din punctul de vedere al teatrului, în general, și din punctul de vedere al teatrului exclusiv în Sfântu Gheorghe, cu ceea ce suntem obișnuiți. E un altfel de spectacol, un altfel de teatru, chiar mi-a plăcut foarte mult.

- Cum vi s-a părut orașul privit de actori?

- Era o imagine a orașului din perspectiva lor, și eu sunt venită din alt oraș. M-am gândit, până la un anumit punct, ce aș fi spus eu despre oraș. Am o relație mai personală cu poveștile pe care le-am auzit că am trăit și eu câteva dintre ele“, ne-a declarat spectatoarea Veres Nagy Timea. Ca să vedeți în câte dintre poveștile actorilor despre ei înșiși și despre Sfântu Gheorghe vă recunoașteți, vă invit la următoarea reprezentație a spectacolului, pe 11 octombrie, ora 19, la Teatrul Andrei Mureșanu.

 

 

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 2

Adaugă comentariu
Kokó, 25 noiembrie 2016
Românește ştii?
Alexandrina ioana Marina, 4 octombrie 2016
pentru mine a fost o experienta puernica. intr-o luna mi-am rememorat intreaga viata, cu bune, cu rele si fara minciuni fata de mine insami. e cel mai greu spectacol in care joc, din multe puncte de citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.