Căminul Cultural din Sita Buzăului a îmbrăcat din nou straie de sărbătoare în sfârşitul de săptămână care tocmai a trecut. Aproape 200 de persoane s-au întâlnit sâmbătă seara, în 25 februarie, la Şezătoare, unde au avut parte de un program artistic de peste trei ore. Prin faţa participanţilor au trecut rând pe rând coruri, formaţii locale de dansuri, interpreţi şi ansambluri.

Fără a avea un program standard, bătut în cuie, organizatorii au lăsat la voia artiştilor decizia de a intra în scenă, tocmai pentru a crea un cadru relaxat, de şezătoare, „ca pe vremuri”. La invitaţia de a fi prezenţi au răspuns Corul „Plai întorsurean”, Corul bărbătesc „Pădurenii” din Barcani, Corul „Siteanca”, Ansamblul „Cununa Carpaţilor”, Taraful Casei de Cultură din Întorsura Buzăului şi alţii.

Lecţie de istorie: expoziţie de obiecte şi prezentarea unor obiceiuri

Pe scările Căminului Cultural, organizatorii au pregătit şi o adevărată expoziţie de unelte şi alte obiecte vechi, strânse de la bătrânii din Sita Buzăului. Mai mult, un moment inedit în cadrul Şezătorii a fost prezenţa unor invitaţi din judeţul Buzău, care au prezentat celor de faţă cele mai importante tradiţii populare din zona de unde provin, cea a Siriului şi au cântat melodii vechi, locale.

„E greu să organizezi un astfel de eveniment. Pentru mine a fost greu pentru că nu am mai făcut aşa ceva, dar eu cred că a fost bine. (...) Am umblat săptămâni întregi după uneltele expuse. În fiecare zi aduceam câte o suveică, o roată şi multe altele. Multe le-am adunat din şcolile din zonă, altele le-am adus de la bunicul meu. (...) Participând la aceste şezători, reuşim să trăim ce era odată, atmosfera de altădată. Din acest motiv am implicat şi copiii în această manifestare; cu toate că în şezătoare copiii nu erau implicaţi, noi am vrut ca totuşi ei să vadă ce se întâmplă aici”, ne-a spus directorul Căminului Cultural din Sita Buzăului, organizatorul evenimentului, Ovidiu Olteanu.

Scenetă „Hai la noi în Şezătoare”

Evenimentul a debutat cu câteva discursuri, iar imediat după acestea un grup de tineri actori de la Şcoala Gimnazială „Nicolae Russu” din comuna gazdă a adus în faţa celor prezenţi o scenetă, care ilustra atmosfera şezătorilor autentice, de altădată.

„Sceneta se numeşte „Hai la noi în Şezătoare!”. Am vrut să fim în tema evenimentului de astăzi. Timpul a fost foarte scurt, marţi am venit cu rolurile, dar copiii au fost de acord să ia parte la acest eveniment şi abia aşteptau. (...) Am vrut să imităm atmosfera de altădată. Vreau să spun că am mai făcut un lucru bun: fetele noastre au învăţat să croşeteze. (...) Au stat la şcoală şi cele care ştiau le-au învăţat pe celelalte fete să croşeteze. Până la urmă nu regret că ne-am implicat, chiar dacă timpul de pregătire a fost scurt. Eu spun că a fost bine, iar copiii au avut şansa să înţeleagă cum îşi petreceau altădată tinerii timpul liber, pentru că nu exista telefon sau discotecă. Ei se întâlneau în fiecare seară, la o gazdă, unde serveau de-ale gurii, mâncăruri făcute în casă şi se simţeau foarte bine. Pentru ei este de impact faptul că au venit astăzi şi au participat la această şezătoare”, ne-a spus profesoara Otilia Buzea, coordonatorul echipei de teatru de la Şcoala „Nicolae Russu”.

Prezenţa la Şezătoare a copiilor de la şcolile din zona Sita Buzaielor a fost o bucurie pentru cei prezenţi, mai ales pentru că ei au fost cei care, după miezul nopţii, au pornit cu veselie şi energie o sârbă de toată frumuseţea.

După dans şi cântat, mâncarea specifică nu putea lipsi unui astfel de eveniment. Cartofii copţi nu au lipsit nici în acest an de pe mesele participanţilor, dar ca o noutate, cei prezenţi au avut şansa să se bucure şi de o porţie de sarmale cu mămăligă.

„Este important ca oamenii să participe la astfel de evenimente pentru că atmosfera creată este una care ne linişteşte, care ne face să ne întoarcem spre lucrurile simple, care până la urmă contează, dar pe care le uităm în viaţa de zi cu zi. Avem nevoie şi de astfel de momente. Cred că e un eveniment deosebit. Se cântă, se glumeşte, toată lumea se simte bine. Am mâncat acei cartofi copţi şi mi-am adus aminte de bunica, de războiul ei de ţesut, de vacanţa de vară şi de copilărie”, ne-a mai spus Otilia Buzea.

Şezătoarea cu rol translator

Cei care au experimentat la viaţa lor cu adevărat o şezătoare, în vremurile ei de glorie, au avut ocazia să rememoreze în prezenţa celor mai tineri acele momente. Printre aceştia s-a numărat şi directorul Şcolii „Nicolae Russu”, Iosif Radu, care, într-un discurs, a precizat că Şezătoarea ce a avut loc sâmbătă are mai degrabă un rol translator, fiind diferită de ce se întâmpla în trecut.

„Sunteţi o structură eterogenă aici, de la copii, până la oameni mai în vârstă. Cei mai în vârstă o să pricepeţi bine de tot ce am să vă spun, dar pentru copii s-au putea să fie mai greu să empatizeze cu ceea ce se întâmpla la şezătoare. O să fac doar câteva legat de semnificaţia tradiţiilor. Orice s-ar întâmpla, funcţiile tradiţiilor şi ale Şezătorii în mod special vor rămâne veşnice şi nu vor fi reconfigurate. (...) Cei care sunteţi mai în vârstă vă amintiţi cu nostalgie tot ceea ce făceaţi la şezătoare, şi de faptul că glumele nu lipseau. Cel mai important este să subliniem că în trecut ne lipseau alte ocazii de socializare şi atunci şezătoarea era binevenită. Întâlnirea se întâmpla la casele oamenilor, prin vecini şi era aşteptată cu mare nerăbdare. (...) La şezătoare fiecare venea de acasă cu „lucrul” lui şi din vorbă în vorbă se punea la cale şi un fel de bârfă. Era o împrejurare în care bârfa era acceptată. La şezători se mai urzeau şi căsătorii. Şezătoarea de astăzi, pe care o vedem aici, are un rol translator, adică acela de a aduce în faţa celor mai tineri ceea ce era tradiţional în trecut”, a explicat Iosif Radu.

Este de apreciat în mod special faptul că la Sita Buzăului tradiţiile sunt păstrate ca nişte adevărate comori, sunt celebrate şi aduse tot mai aproape de tineri. Nu petrecerea în sine este punctul forte al Şezătorii de la Căminul Cultural din Sita Buzăului, ci faptul că participanţii, care altfel nu prea mai au timp să stea de vorbă, se întâlnesc, dansează şi cântă, cinstesc un pahar cu vin şi îşi aduc aminte de ceea ce este cu adevărat valoros: interacţiunea umană.