Itinerar printre punctele de întâlnire dintre scaune, spaţii şi culturi

Festivalul Internaţional de Teatru Reflex a început miercurea trecută cu două evenimente a căror temă a trimis către ideea aflată la baza celei de-a treia ediţii, respectiv punctul de întâlnire dintre arte şi culturi. Este vorba despre vernisajul expoziţiei „Exemple pentru scaun non-universal” şi despre concertul de deschidere radio.string.quartet.

Expoziţia din Spaţiul Expoziţional de Artă Contemporană MAGMA, organizată de artiştii vizuali Ágnes-Evelin Kispál şi Attila Kispál, are ca motiv central scaunul. Simbolizând retragerea din tumultul existenţial, scaunul devine un pretext pentru reflecţie şi introspecţie, fiind totodată şi liantul dintre lume şi teatru. Expoziţia a rămas deschisă şi poate fi vizitată zilnic, până pe 19 aprilie, între orele 11:00 – 19:00.

Seara de miercuri a continuat pe ritmuri de jazz, prin concertul susţinut de membrii trupei vieneze radio.string.quartet, renumită în lumea muzicală contemporană prin partiturile ce se constituie într-un un punct de întâlnire între cele mai diverse stiluri şi genuri muzicale – de la jazz şi muzică clasică, până la folk, rock şi muzică pop.

Centenarul Tadeusz Kantor

Seara de joi a venit în întâmpinarea publicului de la Reflex3 cu o expoziţie de fotografii din opera regizorului polonez Tadeusz Kantor, cunoscut deopotrivă ca actor în propriile producţii, autor de happening-uri, teoretician al artei şi pictor. Intitulată „Fotografia ucide oamenii”, expoziţia cuprinde fotografii din spectacolele lui Tadeusz Kantor, semnate de artistul fotograf Romano Martinis. Amenajată în Casa cu Arcade, expoziţia este deschisă pe întreaga durată a festivalului.

Publicul interesat a putut urmări, de asemenea, proiecţia spectacolului „Clasa moartă”, în regia lui Tadeusz Kantor. Spectacolul respectiv a avut mai multe variante şi a fost jucat de cel puţin 2.500 de ori în toată lumea, însă nu a devenit rutină niciodată. După cum au mărturisit actorii Teatrului Cricot2, Andrzej şi Teresa Wełmiński, care au venit la Reflex3 cu ocazia centenarului Kantor, prospeţimea spectacolului a fost mereu resimţită, întrucât acesta s-a aflat în continuă dezvoltare. Amintiri din vremea copilăriei şi permanenta evocare a sentimentului omniprezent al morţii sunt elementele din care se compune „Clasa moartă”, această perfectă „maşinărie teatrală” a memoriei. Kantor a împins prin acest spectacol poetica sa de avangardă în faza ei finală, numită „Teatrul morţii”. Considerat de critici o operă de artă totală, spectacolul nu a fost niciodată prezentat integral într-un documentar, cu excepţia materialului realizat de celebrul regizor de film polonez Andrzej Wajda, difuzat la Casa cu Arcade, pentru publicul de la Reflex3.

Cei care trezesc copilul din noi

În programul Reflex3 a fost inclus şi un proiect realizat de Trupa Osonó, o iniţiativă teatrală independentă, unde tinerii experimentează forme de exprimare artistică, căutând apropierea de noile tendinţe inovatoare ale teatrului contemporan. Spectacolul documentarist „mask@face.now” a fost realizat împreună cu cinci elevi din Thailanda.

Teatrul de Păpuşi „Cimborák” din Sfântu Gheorghe a prezentat „Cu cine seamănă acest copil?”, un spectacol dedicat adolescenţilor în regia lui Kálmán Nagy Kopeczky, care doreşte să puncteze eternele probleme ale acestei vârste fragile, în raport cu lumea adulţilor.

Teatrul, o posibilitate de a vorbi despre esenţa vieţii

Reflex de anul acest aduce şi „Pescăruşul” montat de regizorul Tomi Janezic, copilul teribil al artei regizorale din Serbia, originar din Slovenia, fiind punctul de intersecţie dintre mai multe perspective în care îl poţi citi pe Cehov. 7 ore durează „Pescăruşul” lui Tomi Janezic, 7 ore, unsprezece minute, trei pauze. Spectacolul a colindat în lume la multe festivaluri, ca Festivalul Internaţional de Teatru din Sarajevo (MESS), la Festivalul Internaţional de Teatru din Belgrad (BITEF), şi a fost premiat şi de Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru (IATC). Pescăruşul este considerat de critică drept un fenomen teatral, şi a fost deosebit de aşteptat şi la Reflex3.

Dansul pereche şi puncte contact

Iniţial, în programul Festivalului Reflex3 a fost inclus spectacolul lui Novy Teatr din Varşovia „Nancy. Interview” în regia lui Claude Bardouil, care încearcă să redefinească prezenţa scenică a actorului, capabil a renunţa la cuvânt şi a se exprima printr-un limbaj sincretic. Pentru că echipa acestui spectacol nu a reuşit să ajungă în România, la propunerea Institutului Polonez din Bucureşti, acesta a fost înlocuit în ultimul moment cu „Invisible Duets”, un spectacol inedit de teatru-dans al Teatrului Dada von Bzdülöw din Polonia. Spectacolul este un fel de tratat despre plictiseală, despre dezordinea din viaţa unui cuplu şi pierderea lui în nimicuri. Atmosferă spectacolului de dans contemporan este subliniată de compoziţiile jazzman-ului Mikołaj Trzaska.

Până în ultima zi de Reflex3, 31 martie, publicul va continua să urmărească şi alte surprize teatrale, din ţară şi din străinătate, care confirmă faptul că evenimentul este un punct de intersecţie între arte şi culturi, dar şi un punct de reper în privinţa selecţiei spectacolelor incluse în program.

Vă invităm pe site-ul festivalului www.reflexfest.ro, unde în fiecare zi găsiţi texte noi despre spectacole, respectiv cronici scrise de participanţii atelierului In Between Reflex(ions).