Puncte de vedere similare în cea de-a doua ediţie „Vox Populi”

Extensia din Sfântu Gheorghe a Universităţii „Babeş-Bolyai” a fost marţi seară gazda celei de-a doua ediţii de dezbateri „Vox Populi”. Invitaţii chemaţi să vorbească despre „Imaginea «celuilalt» în mass-media” au fost Ambrus Attila, fostul preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor Maghiari din România şi editorialist la „Brassoi Lapok”, şi Marius Cosmeanu din Târgu Mureş, editorialist la „România liberă”, cunoscut pentru articolele scrise pe tema convieţuirii româno-maghiare.

Discuţiile au pornit de la teza de doctorat a lui Kozma Csaba, pe care profesorul universitar Cziprián-Kovács Loránd, unul dintre iniţiatorii proiectului „Vox Populi”, l-a rugat să prezinte concluziile desprinse în urma studiilor şi a analizei făcute pe limbajul folosit în presa maghiară înainte şi după căderea comunismului. Prezentarea a fost susţinută pe baza a două coordonate principale: construirea imaginii de sine versus construirea imaginii „celuilalt”, printr-o serie de termeni folosiţi frecvent în articole de presă şi repetaţi în titluri cu fiecare ocazie. În linii generale, conform prezentării lui Kozma Csaba, imaginea de sine înainte de 1989 se construia în jurul ideii de unitate ideologică, prin utilizarea unor termeni precum „PCR”, „Nicolae Ceauşescu”, „socialism”, „popor”, „muncă”. La polul opus, apărea „celălalt”, cel care nu credea în ideologia socialistă şi era prezentat prin termeni precum „lumea capitalistă”, „discriminare”, „şomaj”, „occident” etc. Astfel, „celălalt” însemna oponentul, inamicul. După 1990, imaginea de sine se reflecta diferit în presa maghiară. Cuvinte precum „maghiari”, „democraţie”, „libertate”, „minorităţi naţionale”, „UDMR” erau vehiculate foarte des şi contribuiau la crearea unei identităţi ce continua să se plaseze în opoziţie cu „celălalt”, definit prin termeni ca „naţionalism”, „şovinism”, „antimaghiar”, „mineriade” etc.

Pornind de la ideea avansată de Kozma Csaba, cei doi invitaţi ai serii au vorbit pe rând despre presa română şi maghiară şi despre felul în care limbajul jurnalistic poate influenţa opinia publică în privinţa „celuilalt”.

Ambrus Attila a arătat că în prezent, în România există două categorii de presă: cea serioasă, în care se prezintă lucrurile echilibrat şi obiectiv, şi cea mai puţin serioasă, care în opinia lui reprezintă o ameninţare la adresa presei serioase, de calitate, la dispariţia căreia asistăm zilnic. Editorialistul maghiar a afirmat că, după 1989, avusese speranţa că democraţia va învinge, iar lucrurile se vor modifica în bine, însă la scurt timp a constatat că jurnaliştii credeau în continuare că trebuie să respecte restricţii similare cu cele impuse de regimul comunist. Astfel, ei au adoptat rapid o atitudine naţionalistă, prezentând etniile de pe teritoriul României ca pe o ameninţare la adresa unităţii şi integrităţii statale. În plus, a mai arătat Ambrus, „a existat şi o cerinţă din partea cititorilor faţă de exacerbarea acestui naţionalism, iar jurnaliştii le dădeau ceea ce aceştia doreau”. În acest context, a adăugat Ambrus, au fost reînviate patru mituri din perioada interbelică: Mitul conspiraţiei – care are la bază convingerea că toţi cei din afară conspiră împotriva neamului; Mitul inamicului – care poate fi uşor identificat pentru că arată şi gândeşte diferit; Mitul salvatorului neamului – pseudoprofetul care vorbeşte despre idealuri şi spaime naţionale; Mitul epocii de aur – care nu se leagă de perioada ceauşistă, ci de cea interbelică pe care presa românească o idolatriza.

O altă observaţie făcută de Ambrus Attila a fost aceea că în anii ‘90, mass-media a influenţat negativ percepţia publică şi politică a românilor. Lucrurile s-au mai domolit abia la mijlocul anilor 2000, când UDMR a intrat la guvernare, iar presa şi-a îndreptat agresivitatea către minoritatea romă. „Imaginea minorităţii rome a fost conştient şi constant modificată, dar asta se răsfrânge şi asupra minorităţii maghiare” – a spus Ambrus, care a acuzat presa românească de simplism în felul în care se raportează la minoritatea maghiară. „Nici jurnaliştii maghiari nu sunt mai prejos”, a spus fostul preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor Maghiari din România în încheierea discursului său, care a atras atenţia faptului că deşi aceştia dau dovadă de mai multă moderaţie în relatarea evenimentelor, au şi ei tendinţa de a se folosi de termeni care să sugereze aspecte negative ale „celuilalt”, respectiv ale majoritarului.

La rândul său, Marius Cosmeanu a arătat că presa din România are o problemă care ţine îndeosebi de faptul că jurnaliştii „nu fac doar informare în masă, ci o informare în masă a politicienilor”, aceasta fiind deci o problemă creată de patronii trusturilor de presă care dictează direcţia în care trebuie să meargă jurnaliştii pe care îi angajează. „În mod normal, presa nu ar fi o afacere profitabilă, ea se face pentru societate” – a subliniat Cosmeanu. Jurnalistul a punctat totodată faptul că relaţia dintre presă şi politică nu este nouă, ea datând încă din 1918, când numai 70% din populaţia ţării era formată din români, restul fiind de alte etnii. În prezent, 90% din populaţia ţării este compusă din români şi numai 10% sunt de altă etnie. „În România se vorbesc 19 limbi ale unor comunităţi tradiţionale, dar noi nu reuşim să exploatăm acest patrimoniu. (...) Într-o astfel de societate ţi-e greu să îţi asumi identitatea pentru că rişti să fii văzut ca outsider sau insider” – a accentuat Cosmeanu. Discutând în continuare despre contribuţia pe care presa o are la influenţarea negativă a opiniei populaţiei, Cosmeanu a spus: „Presa face un entertainment din chestiunile serioase. Dacă mergi, de exemplu, la un post de televiziune să discuţi problema maghiarilor, constaţi că este invitat acolo şi un naţionalist recunoscut de tip Funar sau Vadim. Şi asta doar pentru entertainment”. Jurnalistul de la „România liberă” a mai vorbit şi despre tendinţa evidentă a presei de a „ţine cu majoritatea”, chiar dacă în felul acesta sunt discriminaţi şi unii români care sunt minoritari din alte puncte de vedere precum religie, orientare sexuală sau manifestări

feministe. În încheierea discursului său, Marius Cosmeanu a arătat că atitudinea presei faţă de minorităţi a fost aceeaşi şi înainte de 1989, când se insufla constant un patriotism exacerbat. „Vestea bună este că societatea este mai deşteaptă decât presa, ceea ce s-a văzut şi la alegeri”, a încheiat optimist invitatul de la Târgu Mureş.

Ca o concluzie a celor prezentate în cadrul celei de-a doua ediţii de dezbateri „Vox Populi”, Mădălin Guruianu, co-iniţiator al proiectului, a precizat: „Eu cred că dacă am trece de la xenofobie la xenofilie, lucrurile s-ar îndrepta şi totul ar fi mult mai bine pentru noi toţi.”