Drumețiile covăsneanului Bocskai Csaba

Bocskai Csaba, un tânăr covăsnean cu rezultate slabe la sport în liceu, a reușit să parcurgă în ultimii patru ani până la 40 de kilometri pe zi pe jos, în drumurile sale de-a lungul Oltului. Cum de a ales să parcurgă, în 20 de excursii, drumul de peste 600 de kilometri de la izvorul marelui râu și până la vărsarea sa în Dunăre, cum s-a pregătit pentru fiecare drumeție, obstacolele, bucuriile și planurile de viitor, toate, în rândurile de mai jos.

Se bucură că nu a călătorit mai devreme

Bocskai Csaba s-a născut în 1981, în orașul în care locuiește și azi, municipiul Sfântu Gheorghe. Citea cu plăcere în afara școlii, unde avea note medii, și era slab la sport, mai ales la alergat. Visa, încă din adolescență, să călătorească mergând pe jos. Inițial se gândea la Grecia, dar, cum îi plăcea pe malul Oltului, a avut ideea unei călătorii, la pas, de la izvor până la vărsare. Acum se bucură că nu a întreprins de atunci acest drum, pentru că, fiind neantrenat, risca să își facă rău, iar fără tehnologia de azi, i-ar fi fost mult mai greu. După ce a terminat școala, a făcut serviciul militar obligatoriu, unde a reușit să alerge mai mult. „Ideea e să mă forțez și să repet ceea ce încerc“, spune Csaba despre principiile sale de antrenament. După stagiul militar, a lucrat o vreme la RGT, după care, începând cu 2007, s-a angajat în IT, domeniu în care lucrează, din 2015, pe cont propriu.

De la expediția de probă la vărsarea în Dunăre

În 2012, a avut o primă mică excursie pe malul Oltului, de la Sfântu Gheorghe la Lunca Câlnicului. „Eram cu prietena mea Zsuzsa, cu prietenii Vica, Szabi și Orsi. A însemnat mult că au fost alături de mine în primul pas. Am putut să testez (...) cum sunt distanțele față de scara pe care mi-o arată Google Maps. A fost un benchmark (test de performanță - n.red) să văd cum mă simt după 25 de km”, povestește Csaba. „Când am văzut că a funcționat, mi-am zis că merită să mă gândesc serios la proiect, l-am chemat pe Szabi și am mers să facem de la Izvorul Oltului până la Sândominic”. Din 2012 până în 2016 a avut alte 18 călătorii, de câteva zile fiecare, pe urma Oltului, prin județele Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Vâlcea, Olt și Teleorman. Câteva expediții - o mare parte din traseul harghitean, Covasna, Brașov și o mare parte din drumul în județul Sibiu - le-a făcut alături de prietena sa, în timp ce drumurile prin Oltenia le-a făcut singur, ajungând la Islaz, unde râul se varsă în Dunăre, pe 31 octombrie 2016.

Prima dată visezi un pic

Pentru aceste expediții Csaba s-a pregătit temeinic înainte de fiecare plecare. „Dacă e expediție de o zi nu contează, dar când ai de umblat mai multe zile, trebuie să ai condiția fizică să mergi și ziua a doua (...). Prima dată visezi un pic uitându-te la Google Maps, apoi te uiți la detalii: unde-s stâne, obiective păzite de câini… Studiezi destul de mult Google Maps și te uiți la stațiile de tren; va trebui să-ți programezi distanțele în funcție de stații, știi că faci 25 km pe jos, în medie, când nu ești antrenat. După ce termini prima zi te duci înapoi cu trenul la pensiune”, spune Csaba, adăugând că, acolo unde nu există cale ferată, a folosit și microbuzele pentru a merge la pensiuni, respectiv a se întoarce în punctul unde ajunsese cu o zi în urmă. În acest context, a trebuit să cunoască și mersul trenurilor, și programul autobuzelor. De asemenea, a  trebuit să sune cu una-două săptămâni înainte, la pensiuni, pentru a vedea șansele de a găsi o cameră liberă, dar, cum drumețiile depind de vreme, nu a putut face rezervări. „De exemplu, azi e o zi oarecare și mâine văd ca urmează câteva zile bune. Atunci imediat decid că mâine plec. Îmi fac bagajul și dimineața sunt în microbuz spre Brașov”. În munca de organizare înainte de plecare, dar și în timpul drumului, i-au fost foarte de mare ajutor listele cu obiective de atins - „checklists“ -, cum ar fi lucruri de împachetat, pensiunile de pe traseu sau localitățile prin care să treacă.

Pregătirea fizică

Tot în perioada de pregătire, Csaba punea un accent mare pe forma fizică. Mânca sănătos și profita de zilele frumoase pentru a merge pe jos. Mai întâi de la Sfântu Gheorghe până la bariera spre Șugaș Băi, apoi, data următoare, de la Sfântu Gheorghe la Izvorul Csaba, și tot așa, până ajungea într-o zi din oraș la Șugaș Băi. „Când ai ajuns să faci performanța Sfântu-Șugaș, atunci, până când ai vreme potrivită, trebuie să te antrenezi încontinuu pe distanța asta”. După circa 5 zile de antrenament, când afla că urmează câteva zile frumoase, Csaba se decidea că a doua zi pleacă la drum. „Asta poate fi stresant pentru colegii de muncă, când le zici în timpul zilei de lucru, se pare că mâine e o zi frumoasă și o să plec”, își amintește Bocskai, adăugând că a avut și colegi, respectiv șefi foarte înțelegători cu pasiunea pentru acest proiect de drumeții.

O investiție de circa 4000 de lei

„Nu am avut curajul să fac o socoteală exactă, ultimele expediții au costat, cred, 2500 de lei. În total vreo 4000 de lei - cheltuieli propriu-zise în expediții, că o parte din alimente le cumperi în prealabil”, mai spune Csaba. El adaugă că a beneficiat de ajutorul mai multor clienți, care i-au donat bani pentru expediție, dar și al Transylvania Broker, care i-a permis să printeze gratuit 60 de pagini de imagini de satelit.

Alte investiții au fost cele de timp și muncă la întoarcerea din drumeții, prin pregătirea materialului - fotografii, text în română și maghiară, video -, pentru site-ul său despre călătoria de-a lungul Oltului. La început, această muncă ținea în jur de 20 de ore, dar cu noile sale cunoștințe informatice, Csaba pregătește materialul despre o expediție în opt ore.

Amintiri neplăcute

În patru ani de drumeții, Csaba a avut atât experiențe neplăcute, cât și altele, care i-au rămas la suflet. Dintre cele neplăcute, amintește ziua în care, după ce pierduse cazarea la Osica de sus (OT), a fost îndrumat de mai multe ori către localități unde, de fapt, nu erau locuri de cazare. Și întâlnirile cu câini au fost, adesea, neplăcute, Csaba folosind un dispozitiv de ultrasunete care-i ținea la distanță.

Fascinația crustaceelor

Pe de altă parte, Bocskai își amintește cu plăcere de discuțiile cu doi văcari, în apropiere de Plăviceni (TR). Tot printre amintirile sale plăcute se numără descoperirea a unor bălți populate cu crustacee. „Sunt niște creaturi foarte frumoase și foarte rare. Balta aceasta este traversată de mașini, tractoare și căruțe... În imagine se vede o femelă. Masculii sunt mult mai colorați, cu corp verde și coadă portocalie. Prima dată am crezut că sunt pești, după felul în care se mișcă”, scrie Csaba pe blogul său. Din păcate, în tot periplul său, Csaba a găsit doar trei astfel de bălți cu crustacee, asfaltarea  și extinderea localităților distrugându-le habitatul micilor viețuitoare.

Era ca într-un film bine regizat

Alte amintiri frumoase sunt legate de expediția finală (Slatina-Islaz) „E expediția ultimelor, ultima sută de km, ultimul pod de cale ferată, ultimul pod asfaltat (...). În ultima zi,  am trecut pe lângă mai multe stâne, dar nu am avut niciun atac de câine (...), nici turmele nu veneau în direcția mea. Era ca într-un film bine regizat, când se deschide calea și (...), după atâtea eforturi și greutăți, poți merge până la capăt”, își amintește, cu o privire luminoasă, Csaba.

Visează să le povestească totul elevilor

Csaba visează în continuare la mai multe călătorii, din Bulgaria până în Grecia, pe care le-ar putea face, din pricina distanțelor, cu bicicleta. Însă drumul său de-a lungul Oltului nu s-a sfârșit, ci continuă în mediul virtual, la adresa woa.ro/olt. Se pregătește să treacă toate materialele deja publicate pe un site nou, www.oltexpedition.ro, unde va publica și hărți, checklist-uri, precum și alte informații pentru cei care vor să se documenteze. Totodată, Csaba speră să își poată prezenta aventura și în școli. „Din 100 de copii, unul singur dacă are incertitudini că se poate realiza acest drum (...) atunci poate fi inspirat de acest exemplu - să nu se grăbească, ci să aștepte 5 ani, 10 ani. Să facă pasul la timpul potrivit, în modul potrivit. Una e să vrei sa faci aventură, ca adolescent, singur, nepregătit, neinformat și fără experiență de viață, alta e când ți-ai antrenat perseverența și (...) ești capabil să iei decizii în condiții de stres. Câteodată e mai bine dacă visul tău se realizează mai târziu. Pentru mine a fost cea mai perfectă perioadă din viața”.