ACTUALITATE 31 mai 2018

„Pentru mine, primele cuvinte nu a fost „mama” sau „tata”, ci numele cailor noștri”

de Iulia Drăghici - Taraș | 3452 vizualizări

Interviu cu Eduard Bartha, covăsneanul campion mondial la curse de atelaje cu doi cai

A trăit în preajma animalelor de când se știe, iar primele lui cuvinte nu au fost „mama” sau „tata”, ci numele cailor din ferma familiei. Inspirat de tatăl său, de la 10 ani a început să concureze la concursuri demonstrative de atelaje, iar de la 16 a fost acreditat de Federație și prezent la concursuri mari, naționale. De la 18 ani a ieșit să-și demonstreze abilitățile și munca neoprită în competiții internaționale. Câțiva ani a concurat chiar cu atelaje de patru cai, iar din 2014, din lipsă de sponsorizări, a trecut pe cele cu doi cai. În 2015 a fost campion mondial la proba de conuri, iar acum, în 2018, după alte numeroase reușite în domeniu, la doar 26 de ani, sportivul Eduard Bartha, din Chichiș, este nume de referință în România atunci când se vorbește despre cursele de atelaje. Recent, în 20 mai, a revenit în atenția publicului, câștigând prima etapă a Campionatului Naţional de Atelaje cu doi cai, derulat pe terenul din Olteni, comuna Bodoc.

Reușita ne-a oferit un prilej, nu că am fi avut neapărat nevoie de unul, de a sta de vorbă cu tânărul campion, renumit într-un sport atât de interesant, costisitor și totuși atât de puțin cunoscut de publicul larg.

- De unde pasiunea pentru acest sport, prea puțin cunoscut în România?

- M-am născut cu pasiunea asta pentru că tatăl meu a fost concurent. Cu un an înainte să mă nasc eu, el a început acest sport. Pentru mine, primele cuvinte nu a fost „mama” sau „tata”, ci numele cailor noștri. De atunci deja aveam în sânge acest sport.

- Cât e sport, cât e pasiune, cât e job?

- Pentru mine pasiunea și jobul sunt la un loc. Eu altceva nu fac, doar antrenez cai. Am terminat facultatea de inginer zootehnic, dar nu am timp să mă axez pe meseria asta. Și tatăl meu este tot inginer zootehnist, iar eu i-am urmat calea. Am rămas acasă și eu lucrez cu caii, tatăl meu se ocupă de fermă, sora mea cu călăria. Fiecare e cu partea lui.

- Așadar, e o viață întreagă dedicată cailor...

- Da, pentru că altfel nu poți să ai rezultate dacă nu lucrezi cu caii de dimineața până seara. Trebuie să se creeze o legătură între om și cal pentru că aceștia nu pot vorbi, dar tu trebuie să le înțelegi gesturile. Când au dureri sau când nu le place ceva trebuie să știi ce să faci.

- Am auzit că aceste animale sunt foarte inteligente. Din experiența ta, ca specialist, ce poți să ne spui despre cai?

- Caii chiar sunt animale inteligente, dar și între ei sunt de mai multe caractere. Unii încearcă să fie mai impunători, alții cedează mai repede. Cel mai important este că trebuie să se creeze o legătură între om și cal, „eu las de la mine, dar și tu lași de la tine”. Eu fac treaba asta de foarte mulți ani. Am început cu ponei, apoi cu ponei mai mari. Ulterior am început cu cai și chiar l-am ajutat pe tatăl meu cât a concurat, i-am fost secund, dar în același timp lucram acasă cu caii mei. Așa am învățat limbajul cailor. Cât am fost la facultate n-am avut timp de ei non-stop și nu am putut să cer mai mult de la ei. Acum le cunosc toate defectele și părțile bune ale cailor cu care concurez. E destul de greu, dacă vrei să ai și rezultate.

- Cum decurge un antrenament într-o zi obișnuită?

- Noi avem ferma de cai lângă Chichiș, cu 45 de hectare. Avem iepele mame cu mânjii lor, respectiv 12 cai de concurs. Acești 12 cai trebuie antrenați în fiecare zi pentru concurs, dar din 7 zile, 6 lucrează și o zi este liberă. Pentru mine nu este nicio zi liberă. În fiecare dimineața, cel târziu la ora 08:00 încep antrenamentele. Fiecare cal are un antrenament specific. (...) Un antrenament durează între o oră, o oră și jumătate per pereche de cai.

- Cine poate să viziteze ferma de la Chichiș și ce putem vedea acolo?

- Avem o fermă, unde ne-am axat pe creșterea cailor și formarea lor pentru concursurile de atelaje. Avem manej acoperit, care, din câte știu este singurul din județ. Așa arată în mod normal o fermă de cai din Europa. Avem teren de antrenament pentru cai, aceștia fiind în număr de 45. Ne ocupăm și cu organizarea de mese, teambuildinguri, cursuri de echitație pentru copii.

- Revenind la cursele cu atelaje, ce abilități dezvoltă acest sport și cum decurge un concurs?

- În primul rând trebuie să ai darul ăsta, să zicem așa. Dacă nu simți calul, nu e chiar așa ușor cu el. Sunt foarte mulți care vor să facă acest sport, dar nu știu cum să aibă contact cu gura calului, ca el să facă ceea ce vrei tu. În același timp, trebuie să fii și un om de caracter, pentru că nu trebuie să te dai înapoi dacă nu câștigi. Totdeauna trebuie să mergi înainte, că poate data viitoare va fi mai bine. De asemenea, necesită și un efort psihic, pentru că trebuie să te concentrezi cât durează concursul, dar și după ce se termină prima zi de concurs, cât durează dresajul. (...) Dacă un cal te-a simțit că ai emoții sau nu le dai contactul, semnele pe care trebuie să le facă la timp, atunci apar greșelile și vei fi depunctat de arbitri. A doua zi este o probă de maraton, o probă foarte amplă, iar cailor le solicită un efort foarte mare. Această probă este împărțită în trei faze: faza de încălzire, între 5 și 6 km, unde calul trebuie să meargă în trap, să-și încălzească mușchii. După aceea urmează o pauză de 10 minute și apoi faza B, unde caii trebuie să meargă într-o viteză foarte mare între obstacole. (...) Ultima zi este proba de conuri, unde sunt niște jaloane pe care sunt așezate niște mingi. (...) E destul de complicat.

- Despre costuri ce ne poți spune?

- Este un sport foarte, foarte scump. Sportul cu atelaje cu patru cai este al treilea cel mai scump după iahting și Formula 1. O pereche de cai, care câștigă și campionate mondiale, poate să coste și 500.000 de euro. O trăsură bună costă între 10.000 și 15.000 de euro și ai nevoie de două trăsuri, una pentru concurs și alta pentru antrenament. Plus harnașamentele, plus mulțimea de taxe pentru Federația Ecvestră, taxele de înscriere la concursuri, boxele și așa mai departe. Deci ai de cheltuit niște bani dacă vrei să faci acest pas.

- Anul trecut s-a inaugurat la Olteni un teren pentru concursurile de atelaje. Cum ți se pare acest spațiu?

- Terenul acesta a fost să zicem ideea tatălui meu pentru că el a organizat în comuna Bodoc 12 ani Zilele comunei pe partea ecvestră. Cred că ce a făcut el acolo 12 ani, din punct de vedere ecvestru nu se compară și nu mai există așa ceva în România. Cred că a fost primul în țară care organiza astfel de evenimente, iar apoi a început să se copieze. Între timp, tatăl meu i-a spus domnului primar că este timpul să se facă altceva, ce nu are nimeni altcineva. Atunci a venit ideea comună de a crea un astfel de teren pentru concursurile de atelaje. Locația este foarte bună. Eu cred că terenul este cel mai bun din România. S-ar putea organiza și un campionat european, chiar și mondial, numai că trebuie în primul rând să ne facem renume, iar cu timpul vor veni atelajiștii. În iulie va fi primul concurs internațional de trei stele. E un început. Eu zic că în vreo 5, 6 ani, dacă ne ținem bine, atunci se pot organiza chiar și campionate europene, iar în câțiva ani și mondiale. Pentru noi este foarte bine că este aproape.

- Care sunt cele mai importante competiții la care ai participat până acum?

- Am fost la două campionate mondiale în 2015 și 2017, iar în 2013 la un campionat european de atelaje de 4 cai. Am fost și la mai multe concursuri internaționale de 3 stele. Dar cel mai bun rezultat al meu a fost în 2015 la campionatul mondial, unde am câștigat proba de conuri. A fost cel mai bun rezultat din sportul de atelaje din România de când există acest sport aici. A fost un succes! La început, când a fost primul campionat mondial nu ne-am așteptat să fie așa de bine. (...) Am adus și echipa României pe locul V, ceea ce nu s-a mai întâmplat, pentru că totdeauna echipa țării a fost pe locurile VII, VIII. Să sperăm că voi mai putea să ajut echipa României tot atât de mult cât am ajutat-o și atunci.

- Ce poate să facă diferența dintre un simplu participant la un astfel de concurs și un campion?

Poți să te antrenezi de dimineața până seara dacă nu știi ce să ceri de la cal și în ce direcție vrei să mergi. Trebuie să ai niște abilități cu care te naști. Trebuie să fii un om puternic, să nu te lași, pentru că un cal vede imediat cea mai mică greșeală a ta, ceea ce te poate costa tot concursul. Dacă între cal și om există respect reciproc, atunci poți să te aștepți și la premii. Dar nu poți să te aștepți la premii de la o zi la alta. Trebuie ani și ani și ani și trebuie să mergi la foarte multe concursuri, adică să ai în primul rând experiență.

- În materie de obiective, ce poți să ne spui?

- Deocamdată nu am obiective pentru că nu știu cât o să facem acest sport. Nu vrem să renunțăm, dar este foarte greu și foarte costisitor, iar în România nu prea există. La noi în țară nu e cunoscut, iar noi suntem numiți niște căruțași, iar trăsurile noastre sunt niște căruțe. Așa că nu știu cât va mai rezista aceste sport. Nu ne putem compara cu atelajiștii din Olanda, care au sponsori puternici și sprijin din partea statului, însă chiar ne putem mira că avem așa rezultate la campionatele mondiale. De exemplu, noi mergem cu caii noștri, pe care îi creștem noi, iar ei merg cu caii cumpărați în funcție de abilități. (...) Noi când mergem la un campionat mondial suntem foarte, foarte mici pe lângă nemți, olandezi, unguri. Să sperăm că o să se cunoască și la noi în țară acest sport, cândva. Dar eu nu cred pentru că acesta nu este un neam de iubitori de cai. Calul nu prea înseamnă nimic pentru oamenii de aici din țară. Ba chiar sunt invidioși pe cei care se ocupă de aceste animale, despre care au impresia că sunt foarte bogați. Ar fi bine dacă așa ar fi pentru că am putea să mergem la și mai multe competiții, dar deocamdată putem doar aici, cât mai aproape.

- La ce concursuri te vom mai putea vedea?

- Acum ne pregătim pentru un concurs, care va avea loc peste o lună, la niște prieteni din Croația. Anul trecut am câștigat concursul și m-au sunat organizatorii și m-au invitat special. Vom participa din nou la concursul de la Bodoc, care va fi de trei stele. Apoi cred că vom mai merge doar la finala de atelaje cu doi cai care se va organiza la Târgu Mureș. O să ne pregătim pentru anul viitor, pentru că atunci va fi campionatul mondial care se va ține în Germania.

- De ce le-ai recomanda covăsnenilor să își întoarcă atenția asupra acestui sport?

- Nu ar trebui să se uite doar de la marginea terenului și să ne judece că suntem foarte bogați, că nu e chiar așa. În țară sunt și unii concurenți care nu aveau acasă ce mânca, dar și-au vândut tot și au reprezentat România. Cred că oamenii trebuie într-adevăr să fie mai atenți la acest sport, dar și mass-media să îl promoveze. Toată lumea știe despre fotbal, dar când am câștigat la campionatul mondial nu s-a știut nimic. Dacă cineva câștigă ceva la fotbal toată lumea știe. Repet, și noi avem sportivi de valoare în acest sport și cred că sunt foarte pregătiți pentru că nu e chiar așa ușor să te ocupi cu un cal. Eu zic că acest sport este mult mai greu decât orice alt sport, pentru că te ocupi de un animal, ai un tovarăș cu care îl faci.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.