Legea protecției copilului a fost modificată doar pe hârtie. În realitate, nimeni nu știe câți copii cresc fără părinți alături

Tot mai mulți părinți aleg să plece la muncă în străinătate, mânați de lipsurile din țară. Și tot mai mulți copii rămân acasă, în grija bunicilor, a rudelor, ba chiar a prietenilor apropiați. În general, motivația plecării este tocmai aceea de a le oferi copiilor un trai mai bun, un viitor mai sigur. Însă moneda are două fețe, căci dacă din punct de vedere material se pot acoperi unele nevoi și dorințe, din punct de vedere emoțional plecarea unui părinte sau chiar a ambilor lasă goluri imense în sufletele celor mici. Că sunt lăsați în grija rudelor sau nu, copiii suferă oricum enorm, căci nimic și nimeni nu va putea înlocui, vreodată, lipsa unui părinte. Și tuturor acestor evidențe li se adaugă și alte aspecte legale, pe care parlamentarii au încercat să le rezolve modificând, de curând, Legea 272/2004 a Protecției Copilului.

Lege proaspătă, fără norme de aplicare

Așa se face că, în loc să se lucreze poate la o punere a țării pe drumul drept, astfel încât românii să nu mai fie nevoiți să-și caute pâinea prin alte țări, s-a lucrat la realizarea unor articole de lege care încearcă să țină sub control, într-un fel sau altul, ceea ce se întâmplă cu copiii rămași în urma părinților. Iar legea spune clar: orice părinte care pleacă la muncă în străinătate este obligat să anunțe autoritățile despre acest lucru, cu 40 de zile înainte de a părăsi țara. Și asta se aplică atât familiilor, cât și părinților divorțați sau celor care își cresc singuri copiii. Prevederile legii sună frumos pe hârtie, însă realitatea este cu totul alta și nu prea controlabilă – în primul rând, legea a intrat în vigoare de pe 3 octombrie, însă nu au fost publicate normele sale de aplicare. Asta îi face pe specialiști să estimeze că deși avem o lege, aplicabilitatea acesteia nu (prea) va fi posibilă înainte de 2014.

Peste 1.000 de copii în judeţ cu părinţii plecaţi

Statisticile arată că în județul Covasna avem 1.007 copii ai căror părinți – unul sau ambii, sunt plecați la muncă în străinătate. Evident, copiii au rămas în grija bunicilor. Dar statisticile nu sunt exacte, iar reprezentanții Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Covasna bănuiesc că numărul e mult mai mare. În plus, prea puțini sunt cei care vin să notifice autoritățile și să desemneze persoana care se va ocupa de copil în absența lor.

„Aceste prevederi existau și în legea veche, însă acolo nu erau prevăzute amenzile cuprinse între 500 și 1.000 de lei. În județ am avut până acum trei cazuri care au anunțat înainte să plece, ceea ce e extrem de puțin față de realitate. Și asta pentru că trebuie prezentat un document legat de contractual de muncă – or, după cum bine știm, nu mulți pleacă având un contract de muncă legal. Pe de altă parte, nici numărul celor 1.007 copii ai căror părinți sunt plecați nu e neapărat corect: pentru că primăriile nu-i au pe toți în evidență și, chiar dacă legea le obligă să ne transmită aceste date, nu toate o fac”, ne-a declarat directorul adjunct al DGASPC Covasna, Szász Katalin.

Cine va face constatările, cine va aplica legea…?

Potrivit lui Szász, noile prevederi ale legii ar fi bune dacă ar arăta clar cine constată absența părinților și cine aplică amenda – se presupune că cei de la Inspecția Socială, dar nu se știe exact în ce mod. Și dacă procedura de declarare a plecării nu ar fi încărcată de atâta birocrație, căci persoana desemnată să ia copilul în grijă trebuie să-și dea acordul în instanță, ceea ce iar înseamnă timp și hârțogăraie.

„Modificările acestea nu vor aduce rezultate de pe o zi pe alta. Va mai dura ceva timp, până se va vedea clar cine și ce sarcini are… Respectarea acestor prevederi ar fi utilă, căci ar duce la responsabilizarea părinților, dar sunt foarte greu de pus în practică, dacă e să fim realiști. Sună foarte frumos legea, dar e foarte greu de pus în aplicare”, a explicat Szász Katalin.

Aceasta a mai arătat că în cazul copiilor cu părinți plecați pentru perioade lungi apar deseori probleme legale, legate de înscrierea la școală, de vaccinări, pe care cei care îi au în grijă fără a avea un document justificativ nu le pot rezolva. Atunci se poate ajunge chiar și în justiție, pentru clarificarea situațiilor. Pe de altă parte, pot apărea și probleme legate de incapacitatea morală a celor care au în îngrijire copiii, astfel că atunci intervine DGASPC, instituționalizând copiii, până la revenirea părinților.

Oamenii vor locuri de muncă, nu legi și amenzi

Prin urmare, modificarea legii este, deocamdată, numai la stadiul de teorie. Iar părinții continuă să plece.

Este și cazul lui Radu, un bărbat de 35 de ani din Sfântu Gheorghe, care va pleca zilele acestea la muncă în Austria. Bărbatul are doi copii și susține că nu și-a găsit nimic de lucru acasă pentru a-și putea întreține familia. A aflat de noile prevederi ale legii, i se par de bun-simț, dar totuși spune că nu va notifica pe nimeni de plecarea sa, în primul rând pentru că nu are un contract de muncă.

„Merg și lucrez fără contract, depinde ce găsesc. Am mai fost plecat anul trecut și la începutul acestui an și chiar și pe un salariu de 1.000 de euro – mai puțin decât câștigă un austriac, tot merită. Pentru că acasă nu pot câștiga atât. Copiii vor rămâne cu soția mea, nu văd de ce ar trebui să notific autoritățile, mai ales că autoritățile nu vor să audă de notificări de la mine dacă nu am cu ce plăti facturile”, ne-a spus Radu, care e de acord că în cazul în care pleacă ambii părinți, poate ar trebui ca o instituție a statului să aibă idee măcar în grija cui rămân copiii.

La prima vedere, poziția lui Radu pare a fi justă, însă există și un alt punct de vedere – al bunicilor care rămân acasă cu copiii. Este cazul doamnei Luiza, în vârstă de 65 de ani, a cărei fiică e plecată de ani de zile la muncă în Italia. Doamna Luiza a rămas să îngrijească de cei doi nepoți – unul de cinci și altul de opt ani și spune că nu-i e deloc ușor.

„Ba eu cred că e bine să știe cineva unde sunt părinții, cui i-au fost lăsați în grijă copiii. Eu sunt în vârstă, tatăl copiilor e de negăsit, mama lor e la muncă. Mă ocup de ei, dar dacă într-o zi mi se face rău și nu-i mai pot îngriji…? E o lege bună, dar nu știu dacă chiar e nevoie de amenzi – până la urmă orice părinte vrea să facă cum e mai bine pentru copilul său”, explică femeia.

Maria este o tânără care-și crește singură fetița, soțul ei fiind plecat în Anglia, la muncă. Nici ei nu au anunțat autoritățile, deși știau că au această obligație. Femeia nu se teme însă de o eventuală amendă, ci mai mult de urmările pe care le va avea absența tatălui asupra celei mici.

„Cred că Statul și parlamentarii ar trebui să se preocupe să crească economia, să nu ne mai oblige să plecăm la munci pe afară. Că nici nouă nu ne convine să stăm separați, cu un copil care-și vede tatăl de două ori pe an și ajunge să-i uite chipul. E ușor să dai amenzi și să nu te intereseze sufletul unui copil”, spune femeia, care e convinsă că nu are nicio obligație de a anunța autoritățile.

Ambii părinți plecați

Un adolescent din Sfântu Gheorghe ne-a povestit că părinții lui au plecat la muncă în Italia în urmă cu mulți ani, iar el a crescut practic cu rudele. „Părinții au plecat demult, prima dată tata, apoi și mama. A fost acum 10 ani. Practic am crescut fără ei. Îmi lipsesc, dar m-am obișnuit deja că nu sunt aici, că eu merg cu mătușa la orice eveniment de la școală. Aș fi vrut să mă ia cu ei, dar nici lor nu le-a ieșit socoteala, spun că e greu și acolo” – ne-a declarat tânărul. Întrebat ce părere are despre noua lege, unchiul băiatului ne-a spus că este timpul ca părinții care pleacă în străinătate să aibă o lege pe care să o respecte pentru că unii „uită” de copii. „Nu știu dacă sunt eu în măsură sau nu să comentez o asemenea lege, dar cert este că ceva trebuie făcut pentru acești copii care suferă enorm. Unii își așteaptă părinții care nu vor mai veni niciodată după ei. De asemenea, cred că organele abilitate ar trebui să aibă măcar o evidență a persoanelor care și-au lăsat copiii în voia sorții, mai ales pentru că mulți dintre ei cresc alături de bunici, trăiesc din pensiile deseori mizerabile. Nu e corect pentru că pe de o parte acei bunici și-au făcut deja datoria de părinți, iar pe de altă parte pot fi puși în situația de a alege dintre a cumpăra haine pentru școală sau medicamentele care îi țin în viață” – este de părere bărbatul.

Așadar Legea Protecției Copilului există, deocamdată doar pe hârtie. Însă nu va exista niciodată o lege care să suplimenteze dorul de părinți sau care să dea o explicație clară la întrebarea copiilor: „Mama când vine acasă?”