La Sita Buzăului, iarna nu înseamnă liniște, ci altfel de muncă. Zăpada acoperă curtea, animalele nu știu de vacanțe, iar între cursuri, examene și drumuri la fermă, Laura Olar își duce viața mai departe cu o încăpățânare blândă, rară. Are 25 de ani, e aproape de finalul facultății de asistență medicală și refuză ideea tot mai des rostită la sat, că „nu mai merită”. Pentru ea, munca, fie în halat, fie în cizme de cauciuc, nu e un sacrificiu, ci o formă de a rămâne fidelă locului de unde a plecat și omului care vrea să devină. Am mai scris despre Laura Olar în urmă cu câțiva ani, pe vremea când era studentă la asistență medicală și împărțea zilele între cursuri și munca de la fermă. Între timp, viața ei a mers mai departe fără ocoluri spectaculoase, dar cu multă consecvență. Astăzi o regăsim la Sita Buzăului, la 25 de ani, în ultimele luni de facultate, într-un prezent la fel de plin.

– Au trecut câțiva ani de la ultimul interviu. Ce s-a schimbat și ce a rămas la fel în parcursul început atunci?

Nu s-au schimbat multe lucruri de ultima dată când ne-am văzut. Prioritățile, cât și țelurile au rămas aceleași. Diferența, în schimb, este că sunt foarte aproape de a le atinge.

– Se știe că munca la animale nu are pauză. În contextul în care ești pe ultima sută de metri cu facultatea, cum se mai vede dorința ta de a dezvolta ferma?

Am încercat întotdeauna să mențin un echilibru și să acord în măsură cât mai egalǎ timpul meu pentru a putea ajunge peste tot. Mărturisesc însă cǎ nu reușesc mereu. Toți cei care citesc aceste rânduri și sunt crescători de animale se vor regăsi perfect în ceea ce spun. Nu aș schimba nimic și momentan nu o voi face, prioritar în acest moment este examenul de Licență.

– Am văzut că nu te joci când vine vorba de utilaje. Ce tractor conduci și cum a fost prima dată când ai urcat la volan? Mulți bărbați s-ar uita de două ori înainte să cupleze o cositoare sau o balotieră, ție ți-a fost vreodată teamă de ele?

Rămân fidelă unui model Landini 5000. Vreau să punctez un aspect foarte important aici. Frica de nou este mereu prezentă, dar ce ne-am face fără ajutor? Ajutorul, dar și modelul meu, este familia, mai ales cei doi frați ai mei. Sunt frații alături de care am crescut și care sunt la fel de legați ca și mine de viața la țară, dar care în acest moment, la fel ca părinții mei, pentru o viață lipsită de griji pe viitor, lucrează în străinătate.

– Utilajele costă, motorina s-a scumpit. E ferma o afacere din care vrei să trăiești sau e un stil de viață pe care îl susții din salariul de viitor asistent? Ai de gând să accesezi fonduri și să modernizezi?

În acest moment, părerea mea sinceră este că, pentru traiul de zi cu zi, este mai mult decât necesar să faci efortul de a crește animale în gospodăria ta. Nu ne dăm bătuți, iar expresia des întâlnită „nu mai merită” nu este prezentă în vocabularul nostru, al meu și al familiei mele. Pentru viitor, alegerea locului de muncă unde voi profesa va influența o posibilă decizie de extindere.

– Ești pe ultima sută de metri cu facultatea. Cum îți împarți timpul? Ai început deja să lucrezi pe undeva prin sistemul medical sau te concentrezi doar pe licență momentan?

Vorbesc cu emoții despre acest subiect. Fiind acum în ultimele luni de studii, regret puțin faptul că n-am acordat mai mult timp învățatului, având foarte mult de recuperat. Am avut mereu joburi part-time în paralel. De la muncă în sistemul medical până la joburi prin magazine pe timpul verii, oriunde am găsit, fiindcă atunci când ești student, orice bănuț contează. Sunt mereu pe fugă, scriu nopțile la licență, dar mă străduiesc să fiu gata pentru ziua cea mare.

– E greu să treci de la munca fizică de acasă, direct la rigoarea și disciplina din spital sau clinică?

Aceste domenii sunt foarte diferite prin ochii celor care nu au de-a face cu niciuna dintre ele. Dar cuvântul comun este munca, în orice până la urmă, așa că... dacă muncești undeva, o faci peste tot!

– Pe lângă asistența medicală și animale, ce mai faci când vrei să iei o pauză de la învățat? Cu ce îți mai ocupi timpul liber, dacă mai ai așa ceva?

Timp liber? Of, foarte puțin. De ultima dată când am vorbit cu voi, am înțeles că oricât de multă treabă ai avea, trebuie să-ți mai faci timp și pentru tine. Motiv pentru care mă bucur de un sprijin real, moral și fizic, într-o relație pe care o am în acest moment cu un om minunat.

– După ce iei licența, care e planul? Rămâi în zonă, cauți un post la un spital din apropiere sau te gândești să te muți în alt oraș?

După licență, am de gând să profesez oriunde mă va duce viața, să spun așa. Nu țin neapărat să lucrez într-un loc anume. Această profesie te învață să faci bine oriunde este nevoie.

Citește și interviul din 2023: Studentă la asistență medicală și fermieră în timpul liber. Povestea Laurei, o tânără din Sita Buzăului