covasnamediaNicolae Pastor: „Lucrul cu animalele și cu câmpul mă țin cu picioarele pe pământ și îmi amintesc mereu de unde am plecat”
La 31 de ani, în 2020, Nicolae Pastor și-a început primul mandat ca primar al comunei Barcani. De atunci, am vorbit de multe ori cu el despre despre inițiativele care au prins viață în comună. Printre ele se numără „Primăria Copiilor” și „Prietenii lui Verzulică”, și multe alte proiecte care adună oamenii laolaltă, iar acestea i-au adus în 2024 și titlul de „Mentorul Anului” la Superlativele OCV. Discuțiile noastre au pornit mereu de la activități concrete, de la planuri și proiecte, însă în spatele lor am descoperit treptat un om tânăr, obișnuit cu munca, cu animalele și cu ritmul simplu al satului.
Campania „Oamenii din spatele funcțiilor” își propune tocmai asta: să arate că, dincolo de un birou sau o semnătură, există un om cu emoții, cu amintiri, cu visuri și cu lucruri care îl țin ancorat în realitate. În cazul lui Nicolae Pastor, această ancoră o reprezintă dealurile pe care lucrează cu tractorul, gospodăria de acasă și legătura directă cu oamenii.”
- Cum aţi descrie momentul în care aţi decis să candidaţi pentru funcţia de primar, la 31 de ani? Ce v-a determinat să faceţi acest pas?
A fost un moment în care am simțit că nu mai pot sta pe margine. De foarte mulți ani mă tot gândeam să fac acest pas, însă, în 2020 am luat decizia. Nu știam dacă o să și reușesc, dar pentru mine conta cel mai mult să încerc. Determinarea a venit din dorința de a dezvolta Comuna Barcani. Simțeam ca e loc de mai bine, că e nevoie de mai multe oportunități pentru noi, tinerii, încât să nu ne mai gândim la a pleca din țară.
- Lucraţi în continuare cu animalele. Munca aceasta cere răbdare şi prezenţă. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să vă treziţi dimineaţa şi să aveţi grijă de vaci, oi şi porci, chiar după o zi întreagă de activitate administrativă?
Lucrul cu animalele și cu câmpul mă țin cu picioarele pe pământ și îmi amintesc mereu de unde am plecat și unde am să mă întorc la un moment dat. Uneori e greu, uneori relaxant, alteori e bun prilej de a pune ideile în ordine și a face planul pentru următoarea perioadă.
- Atunci când nu sunteţi la birou, oamenii vă văd uneori pe tractor, pe dealuri. Cum reuşiţi să menţineţi echilibrul între rolul de fermier şi responsabilităţile de primar?
De cele mai multe ori mă bucur să vorbesc cu oamenii din această postură deoarece conferă o relaxare de ambele părți față de cea din birourile primăriei.
- Ce vă doreaţi să deveniţi când eraţi copil?
Visam să fiu medic veterinar și să am o fermă mare cu animale, de care să am grijă.
- Dacă ne uităm la prezent, ce gest, moment sau lucru mărunt din viaţa comunităţii din Barcani vă bucură cel mai mult, chiar dacă nu apare în rapoarte sau statistici?
Cele mai de preț momente cred ca sunt cele în care vad oamenii ajutându-se între ei atunci când se află în impas. De cele mai multe ori, necondiționat, ci doar din suflet. Văd des asta printre oamenii din comună și mă bucură enorm.
- Dacă ar fi să alegeţi o activitate sau un hobby care vă relaxează, departe de fermă şi de primărie, care ar fi acela?
Îmi place să călătoresc cel mai mult, să văd cât mai multe locuri, civilizații și obiceiuri. În ultimii ani nu am mai reușit foarte mult să plec, dar am speranță ca la un moment dat o să reiau această pasiune. Visul meu e să ajung în Australia.
- Cum diferă reacţiile oamenilor atunci când vă întâlnesc în rolul de primar, faţă de momentele în care sunteţi pur şi simplu acasă, în gospodărie?
La primărie sunt mai reținuți, dar în rest, sunt foarte deschiși și putem vorbi pe un ton prietenesc și amical. Pe cât am putut, nu am vrut să transmit sentimentul că eu sunt primarul, eu sunt șeful, deoarece nu cred ca asta e ideea unei funcții de conducere. Cel mai mult am militat pentru ideea că împreună putem face lucruri frumoase pentru Barcani dacă suntem alături unii de ceilalți.
- Dacă aţi avea o singură dorinţă pentru comunitatea din Barcani în următorii cinci ani, care ar fi aceea?
Cel mai mult îmi doresc să creștem nivelul de trai al tuturor. Comuna se va dezvolta și mai mult dacă oamenii ce fac parte din ea se dezvoltă la rândul lor. Asta ar fi cea mai mare reușită.
- Există un vis personal pe care încă nu vi l-aţi îndeplinit, dar simţiţi că lucraţi, pas cu pas, în direcţia lui?
Cele mai multe visuri au fost și vor fi mereu din sfera profesională, mai puțin din cea personală. Dar dacă ne raportăm doar la cea personală, mi-a dat șansa Dumnezeu să le îndeplinesc pe cele mai multe dintre ele.
- Care este un principiu sau o valoare pe care doriţi să o transmiteţi tinerilor din comuna dumneavoastră, indiferent de drumul profesional pe care îl aleg?
Să aibă curaj și încredere în forțele proprii, să nu se mulțumească cu puțin, iar țelurile să fie cât mai înalte.
***
Din răspunsurile lui Nicolae Pastor putem trage concluzia că funcția nu l-a desprins de oamenii din jur și nici de locurile în care a crescut. Își ține rădăcinile aproape, lucrează cot la cot cu cei din comună și crede că schimbarea începe cu lucrurile mărunte, făcute constant și cu bună-credință.
Interviul acesta nu e doar despre un primar, ci despre omul care își împarte ziua între primărie și gospodărie, între decizii administrative și gesturi obișnuite. Iar asta arată, încă o dată, că în spatele funcțiilor întâlnim și oameni care încearcă să lase ceva în urma lor.
Din aceeași serie citește și:
