Biserica Ortodoxă rânduieşte în decursul anului bisericesc (care, spre deosebire de cel civil, începe la 1 septembrie) mai multe zile pentru pomenirea celor adormiţi. Acestea sunt în principiu zilele de sâmbătă, întrucât sâmbăta reprezintă ziua în care Hristos s-a pogorât la Iad spre a-i slobozi pe cei drepţi, care, întrucât Raiul fusese închis după alungarea lui Adam şi al Evei, sufereau aşteptând venirea Mântuitorului.

Una dintre sâmbetele cele mai cunoscute în rândul poporului credincios este cea numită a „Moşilor de iarnă”, adică ziua în care se face pomenirea tuturor celor adormiţi (stră-moşi) întru dreapta credinţă. Ea are legătură cu duminica ce urmează, a „Înfricoşătoarei Judecăţi”, rânduită în aşa fel încât creştinul să-şi aducă aminte de sfârşitul său pământesc.

Cu acest prilej în toate bisericile ortodoxe se săvârşeşte atât Sfânta Liturghie cât şi slujba Parastasului, fiind foarte important de reţinut faptul că cei ce doresc să-şi exprime prin rugăciune dragostea faţă de cei răposaţi trebuie să facă efortul de a participa la ambele slujbe, întrucât Parastasul este doar o prelungire a pomenirii făcute de către preot în cadrul Sfintei Liturghii (în special la Proscomidie), şi nu o poate înlocui pe aceasta.

Atunci când se referă la cei trecuţi la cele veşnice (deci nu în nefiinţă, cum greşit se exprimă mai ales cei ce nu cunosc învăţătura creştină), Biserica foloseşte cu precădere termenul de „adormit”, exprimând prin acesta adevărul conform căruia moartea nu înseamnă sfârşitul omului, ci doar al trupului, întrucât sufletul, fiind nemuritor, va merge spre judecată la Dumnezeu. Astfel că, numind pe cineva adormit, înţelegem mai bine faptul că acesta este despărţit de noi doar pentru o anumită perioadă de timp (până la a doua venire a Domnului), ceea ce ne îndeamnă la pomenirea lui în cadrul slujbelor rânduite de Biserică, spre iertarea păcatelor acestuia şi spre viaţa de veci. Chiar cuvântul „cimitir”, ce provine din limba greacă, înseamnă „dormitor”, adică un loc de odihnă pentru cei adormiţi.

Cunoscând toate aceste lucruri, îndemnăm pe toţi binecredincioşii creştini să participe la aceste slujbe ale Bisericii, adăugând la rugăciune şi fapta milosteniei făcută spre folosul celor adormiţi.

Să nu uităm că săptămâna aceasta este ultima în care se poate consuma carne întrucât, începând cu ziua de luni, intrăm în săptămâna cu dezlegare doar la brânză, lapte şi ouă (inclusiv miercuri şi vineri, fiind „harţi”), urmând apoi Sfântul şi Marele Post al Paştilor.

Pr. Cristian Groza