Mobilă din Chichiș în pensiunile din Alpi
Un brașovean produce la Chichiș mobilier antichizat aflat la mare căutare în ţări ca Norvegia, Austria sau Franţa
Într-o hală din comuna Chichiș, cândva aflată în paragină, a luat naștere o afacere de succes. Dorin Feldioreanu (57), din Brașov, de profesie inginer în prelucrarea lemnului, a deschis fabrica de mobilă acum zece ani și a început să producă acum șase ani, împreună cu familia lui. Mobila lui nu este însă orice fel de mobilă, ci una îmbinată cu artă, antichizată, care poartă specificul celor care au creat-o. Ea ajunge în proporție de 80% în cabane, pensiuni sau hoteluri cotate la multe stele în Norvegia, Austria sau Franța, precum și în magazine din aceleași țări, unde se vinde la prețuri mult mai mari.
Totul a fost creat cu multă ambiție, talent și perseverență care au dus la o calitate a produselor sale fără de care nu putea pătrunde pe piața externă.
Mobilier de artă
Activitatea a început cu oameni care majoritatea nu aveau specializare în tâmplărie sau finisaje, dar care treptat au fost formați și afacerea a crescut de la an la an, cu o rată de creștere de 10 – 12% pe an, iar din 2005 până în prezent aproape că s-a dublat activitatea. Volumul de producție respectă însă dimensiunile afacerii, întrucât mobila este destul de greu de realizat. Totul se petrece cu 14 angajați care lucrează de zor să dea formă și culoare mobilierului comandat din străinătate, dar și din țară, și însuși directorul lucrează alături de ei și pictează împreună cu pictorița modelele mai complicate.
De fapt, toată afacerea este una de familie, în care fiecare are rolul lui bine definit și un scop comun – acela de a face treaba să meargă.
Astfel, el însuși se ocupă de producție, fiica este director de export, fiul răspunde de promovarea produselor şi coordonează site-ul firmei, iar soția ține la zi prețurile concurenților, licitațiile, participarea la diverse târguri de profil.
„Considerăm că mobilierul pe care îl facem este mobilier de artă şi ne-am lăudat cu asta (...) Toată familia trăieşte de pe urma acestei activități şi secretul succesului e clar unitate în familie şi gânduri canalizate pe aceeaşi idee – să dezvoltăm mica întreprindere de aici şi eu zic că am reuşit”, spune el.
Clienţi cu bun gust, nu neapărat cu bani
Clienții cu care lucrează firma brașoveanului – Rotechim, care a creat linia de mobilă Pro Mobila Antica – nu sunt deloc ușor de mulțumit și caută ce este mai bun, dar firma promovează clientul nu neapărat cu bani mulți, ci cu bun gust.
Dacă americanii au cerut inclusiv portrete de familie pictate pe mobila comandată de aici, europenii au însă clasă și gust și piața nu este accesibilă oricui.
„Clienții sunt pretențioşi, avem piețe sensibile, piața norvegiană nu este accesibilă oricui, cumpără de la noi pentru că este lucru făcut manual, respectiv fazele finale de înfrumusețare a mobilei sunt făcute cu mâna, altfel nu poți face efectul antic.
Austriecii sunt tipici popoarelor germane, clienți duri, dar foarte hotărâți şi mari iubitori de artă, caută să adune tot ce este frumos, lucrat bine, sănătos, nu cumpără pentru astăzi, ci pentru o sută de ani”, povestește patronul firmei.
Astfel, mobila de la Chichiș ajunge în cabane, restaurante, hoteluri, pensiuni de 4 – 5 stele din Austria, Norvegia și Franța, în special vestul ei, unde oamenii iubesc foarte mult lemnul.
Feldioreanu își amintește că a lucrat serii frumoase de mobilier și pentru SUA, dar spune că ei sunt învățați cu prețurile lor foarte joase, iar concurența asiatică este „înfiorătoare”.
El spune că au văzut marfă ca a lor în Franța, făcută în China, dar diferențele erau mari și chinezii nu au simțit încă pulsul, nu reuşesc să scoată antichizarea şi cunosc puțin despre cultura europeană.
Mobila lui este căutată și în România, în special în sudul țării, dar și în Timișoara, Arad sau Oradea.
Lucrează cu lemn din Letonia
Mobila pictată de la Chichiș este sută la sută ecologică și este creată din rășinoase – brad, molid, uneori pin – care dacă până într-o vreme erau aduse din țară, acum vin tocmai din Letonia, asta și datorită umidității mai bine controlate a lemnului, care îi oferă o stabilitate deosebită, dar și pentru că la final după ce faci anumite calcule îți dai seama că este mai ieftin așa, prin eliminarea fazelor grele de producție.
„Practic asta e una din cheia succesului nostru – am eliminat fazele de producție grele, care implică muncă brută, necalificată şi de multe ori şi stresează oamenii, zgomotul fiind foarte mare. Am încercat încet ca tot personalul să fie format pe operații fine, sensibile şi să introducem cât putem arta în munca noastră”, a mai spus el.
Tot ca să respecte arta și specificul muncii lor, firma a refuzat o comandă de mobilă foarte lucioasă, șlefuită și dată cu tone de lac.
Motive florale și preţuri acceptabile
La pictură, în general clienții îi lasă pe ei să aleagă, dar au existat și solicitări kitchoase, din SUA, prin care clientul vroia portrete de familie pe mobilă.
„Ne-am axat 70 – 80% pe flori în tot felul de stiluri – influențe ruseşti, austriece, practic încet neam creat stilul nostru şi ce pictăm momentan nu sunt reproduceri după obiecte vechi”, spune el.
Ca prețuri, un dormitor ajunge la 2.000 – 2.200 de euro, deși valoarea ar fi mai mare, iar clienții care comandă finisaje de bun gust nu de puține ori primesc și mici reduceri de 5 – 6%.
După ce anul trecut au mărit hala, directorul firmei spune că și în acest an au în plan să mărească activitatea, dar cu grijă mare pentru că vremurile sunt tulburi şi momentan mobila nu este primul produs pe care îl cumpără europeanul pe timp de criză.
„Noi nu suntem în criză, ci în ascensiune, anul acesta ne-am planificat să creştem cel puțin cu 11 – 12%, asta înseamnă o investiție de peste 7 – 8.000 de euro. Nu e mult, dar pentru o firmă aşa de mică, e mare”, spune Feldioreanu.
Cea mai grea zi e... în fiecare zi
Directorul Rotechim a descris cea mai grea zi din activitatea lui de până acum ca în fiecare zi, dar cea mai neagră a fost totuși cea în care și-a dat seama că face o greşeală enormă lucrând pentru americani.
„Am avut curaj să abordez o lucrare foarte mare, de 200.000 de dolari, pentru atelierul nostru era foarte mult, am apelat la colaboratori, am secondat cu tot ce trebuia, dar după livrare am văzut că suntem prea mici ca să facem o afacere aşa mare, şi aia a fost o zi neagră”, a spus el.
Ana Sidon