Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) vă invită să aflaţi din noua sa expoziţie care este „Povestea Târgului“, să intraţi în atmosfera schimburilor de produse sau de animale pe care le făceau oamenii pe vremuri şi să admiraţi frumoasele costume populare expuse pe gospodarii din pânză creaţi de organizatori. Expoziţia a fost vernisată în luna decembrie, într-un cadru intim din care n-au lipsit turta dulce şi ceaiul cald şi aduce în faţa publicului un târg specific primei jumătăţi a secolului al XX-lea. Aici „şi-au scos la vânzare produsele“ negustorii de ceramică, de textile, de caş şi de păpuşi din caş sau de turtă dulce, precum şi un dogar şi un negustor de vase din lemn. În afara târgului de produse prezentat într-una dintre săli, expoziţia surprinde şi imaginea unui târg de animale şi de cereale, amenajat în prima sală a MNCR. Pentru a face şi mai sugestivă „Povestea Târgului“, organizatorii au ilustrat ...

Expoziţia a fost vernisată în luna decembrie şi reînvie atmosfera unui târg din prima jumătate a secolului XX

Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) vă invită să aflaţi din noua sa expoziţie care este „Povestea Târgului“, să intraţi în atmosfera schimburilor de produse sau de animale pe care le făceau oamenii pe vremuri şi să admiraţi frumoasele costume populare expuse pe gospodarii din pânză creaţi de organizatori. Expoziţia a fost vernisată în luna decembrie, într-un cadru intim din care n-au lipsit turta dulce şi ceaiul cald şi aduce în faţa publicului un târg specific primei jumătăţi a secolului al XX-lea. Aici „şi-au scos la vânzare produsele“ negustorii de ceramică, de textile, de caş şi de păpuşi din caş sau de turtă dulce, precum şi un dogar şi un negustor de vase din lemn. În afara târgului de produse prezentat într-una dintre săli, expoziţia surprinde şi imaginea unui târg de animale şi de cereale, amenajat în prima sală a MNCR. Pentru a face şi mai sugestivă „Povestea Târgului“, organizatorii au ilustrat expoziţia şi cu imagini de târguri din Întorsura Buzăului, Sfântu-Gheorghe, Sibiu sau Braşov. Toate acestea n-ar fi însă la fel fără costumele populare din Covasna, Harghita, Braşov, pe care s-a pus un accent deosebit. Expoziţia a fost organizată cu sprijinul Muzeului de Etnografie din Braşov, a Muzeului Naţional Secuiesc - Sf. Gheorghe, de unde organizatorii au împrumutat două costume populare şi câteva imagini, a Muzeului ASTRA din Sibiu, a Muzeului „Casa Mureşenilor“ din Braşov, a prof. Nicolae Moldovan şi a Arhivelor Naţionale, Direcţia Judeţeană Covasna, dar şi prin aportul unor colecţionari particulari. „Povestea Târgului“ o puteţi afla de laMNCR aproximativ 6 luni de acum încolo, perioadă în care expoziţia va fi deschisă de marţi până sâmbătă între orele 9 – 17 şi duminica de la 9 la 15. În zilele de luni expoziţia este închisă. Preţul de intrare este de 1 leu pentru copii, studenţi, elevi, pensionari şi 2 lei pentru adulţi. Despre “Povestea târgului” au vorbit cu ocazia vernisajului acestei expoziţii prof. Nicolae Moldovan, dr. Ioan Lăcătuşu, director al Arhivelor Covasna, şi organizatoarea expoziţiei, muzeograful Andrea Deak, din cadrul MNCR. „Povestea târgului“ va avea şi un catalog, acesta urmând să fie editat în limbile română, maghiară şi engleză.

„Din timpuri străvechi oamenii au purces la schimbul produselor excedentare cu produse necesare traiului – alimente, produse meşteşugăreşti – deficitare în zona proprie, pe calea bunei înţelegeri. În acest scop s-au statornicit locuri anume unde se întâlneau periodic producătorii de bunuri materiale trebuincioase pentru trai şi pentru muncă. Locuri uşor accesibile, la răscruce de drumuri, la marginea sau în interiorul unor aşezări, unele au împrumutat denumirea de târg, bine cunoscute pe cuprinsul ţării.

Târgurile au avut o importantă funcţie economico-culturală. La aceste târguri se concentrau produse meşteşugăreşti care erau apoi răspândite pe arii largi de sate. Produsele de olari, ale lucrului în lemn şi în fier expuse la târguri împânzeau zone mari, contribuind astfel la dezvoltarea reţelei de drumuri. Bâlciurile aveau – şi mai au şi în prezent, acolo unde se mai ţin – două componente: târgul de mărfuri şi târgul – oborul – de vite. Bâlciurile constituiau în accepţiunea autorităţilor vremii târguri de proporţie mare, ţinute anual sau periodic, la date calendaristice fixe, (în timp ce) târgurile se ţineau la date calendaristice mai apropiate, de regulă săptămânale.

În Transilvania Evului Mediu dreptul – autorizaţia – de a ţine târguri se acorda de către conducerea vremii, Voievod, Principe ori Rege, după anumite criterii, rangul de opidum (oraş), obligaţia de a contribui cu o sumă anumită la visteria conducerii respective, meritele câştigate cu varii ocazii pe tărâm social, politic sau economic...“ (prof. Nicolae Moldovan) „Gospodarii simpli de la început au devenit cu timpul târgoveţi pricepuţi iar povestea lor nu se termină aici, aşa cum nici povestea târgului nu s-a terminat încă! Noi suntem astăzi acei simpli gospodari şi târgoveţi din trecut, care ducem povestea mai departe, o scriem cu cuvintele noastre şi în termenii societăţii şi a timpului în care trăim. De fiecare dată când păşim într-un târg vom găsi aceleaşi produse care se găseau şi acum sute de ani, îmbrăcate însă într-o altă formă, ambalaj sau culoare: fie sunt confecţionate din materiale diferite (locul produselor din lemn fiind luat de produsele din plastic), fie au devenit un moft sau simple obiecte de decor şi nu mai sunt o necesitate (cum ar fi vasele ceramice, vasele din doage), fie sunt simple curiozităţi (bijuteriile din mărgele, piesele din lemn etc.) sau un desert copios de după-amiază (turta dulce). Chiar dacă valoarea lor s-a schimbat de-a lungul timpului, aceste produse sunt încă aici, ca şi noi. Trebuie doar să le citim povestea!“ (Andrea Deak, în textul de catalog al expoziţiei).

Ana Sidon