În calitate de reprezentant al comunităţii româneşti sunt onorat de invitaţie şi de posibilitatea ce mi s-a oferit de a-mi exprima câteva gânduri la acest moment, de istorie locală, al dezvelirii şi sfinţirii bustului eroului nostru naţional, Avram Iancu.

Ideia construirii unui monument al lui Avram Iancu, în curtea Şcolii, am lansat-o, public, la festivitatea de des­chidere a anului şcolar, în septembrie 2014. Iniţiativa a fost însuşită de Consiliul de Administraţie al Şcolii Avram Iancu şi de către Directorul Şcolii, d-l Olărescu Henorel, iar cu ocazia selecţiei proiectelor culturale depuse am propus comisiei Consiliului local alocarea întregii sume disponibile realizării bustului lui Avram Iancu. Consiliul local a votat suma de 19.000 lei pentru a fi alocată proiectului cultural depus de către Şcoala Avram Iancu şi, într-o şedinţă ulterioară, a aprobat, cu unanimitate de voturi, amplasamentul.

Au fost şi nemulţumiţi de modul în care s-au stabilit beneficiarii fondurilor alocate din bugetul local, dar, în final, luciditatea a învins interesele mărunte.

Acest adevăr trebuie spus pentru că şi istoria se clădeşte pe adevăr, pentru că ştim că şi Avram Iancu a iubit adevărul şi dreptatea şi lui îi datorăm că tot ceea ce vrem să clădim, să clădim împreună, uniţi, şi doar PE FUNDAMENTUL SOLID AL ADEVĂRULUI ŞI AL DREPTĂŢII.

Pe Avram Iancu ameninţările îl întăreau, calomniile şi minciunile nu-l zdruncinau pentru că încrederea poporului în el era de nezdruncinat. El simţea manipularea şi o privea mereu cu bunăvoinţă aparentă.

Să încercăm deci, să-i urmăm, în continuare, exemplul!

Astfel, dacă pentru început mi-am exprimat satisfacţia pentru finanţarea de către Consiliul local a acestui monument, cu cea mai mare sumă care s-a acordat vreodată în Covasna, pe proiecte culturale, doresc să-l felicit pe d-l Olărescu Henorel, directorul Şcolii pentru proiectul depus şi pentru implicarea sa şi a Asociaţiei Justinian Teculescu la realizarea lucrărilor.

Gândul meu de mulţumire se îndreaptă şi spre artistul nostru voineştean, Niculae Bohăţel, care şi-a dovedit talentul şi care a reuşit, în mod admirabil, să-i dea chipului lui Avram Iancu viaţă, lumină, frumuseţe, mândrie şi bucurie. Poziţia capului, întors spre munţi, spre partea de sus a oraşului exprimă fericirea că şi aici, în Voineştii Covasnei, Avram Iancu şi-a regăsit nemurirea.

În judeţul Covasna mai există, la Vâlcele, un bust al lui Avram Iancu, ridicat la iniţiativa, recunoscută, a preotului Ioan Tămaş Delavâlcele, judeţul Covasna reuşind, astfel, să creeze o punte peste ani, o punte în istorie, conştienţi fiind de faptul că fără Avram Iancu astăzi Transilvania n-ar mai fi făcut parte din spiritualitatea şi din istoria românească, redând strălucire românismului.

Ieri, la Ţebea, au avut loc Serbările Naţionale dedicate lui Avram Iancu, nepotul lui Horea. S-a instituit şi tradiţia Marşului Naţional, de 100 km, pe jos, marş care începe în satul Vidra, din Judeţul Alba, de la casa în care s-a născut eroul.

Pentru noi, e mai greu să ajungem anual la Ţebea. Pe noi ne reprezintă acolo Detaşamentul de Crăişori al Şcolii Avram Iancu. Acolo ei au aflat că pe certificatul de deces al Lui Avram Iancu, în dreptul numelui celui decedat scrie: „Avram Iancu - Eroul Românilor.”

Noi, românii covăsneni, care nu ajungem anual la Ţebea ne propunem să dotăm Biblioteca Şcolii cu cărţi des­pre Avram Iancu, să învăţăm elevii să culeagă într-o culegere numeroasele legende despre Avram Iancu, legen­de care au circulat în rândul maghiarilor şi al românilor, deopotrivă, să organizăm concursuri de compoziţii literare privind personalitatea lui Avram Iancu.

Vreau să le spun elevilor că Avram Iancu avea o minte ageră, că era pe primul loc la Şcoala din Câmpeni şi că la Zlatna, ca elev, a dat şi a câştigat prima luptă. Când profesorii au încercat, cu mijloace viclene, să-i schimbe religia şi naţionalitatea Avram Iancu s-a împotrivit de la început răspunzându-le răspicat: „Rămân Avram, fiul lui Iancu, din Vidra, de confesiune ortodoxă”.

Calificativele de „Emines” şi „Prima” umpleau fişele şcolare.

Elevi, părinţi, români covăsneni, trebuie să le spunem maghiarilor ce scria istoricul maghiar ardelean Kovary Laszlo, care afirma sugestiv şi cu respect, într-o lucrare des­pre revoluţie, publicată la Pesta în 1861: "Această regiune muntoasă a ajuns în timpul revoluţiei sub bagheta de fier a lui Iancu: de aici şi-a luat numele de „Regele Munţilor”.

La 27 iunie 1849 Iancu se adresează maghiarilor: „Fraţi maghiari, între voi şi noi armele niciodată nu pot hotărî. Credeţi-ne nouă că în aceste două patrii surori maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fără de român, nici românul fără de maghiar”.

Şi pentru că impactul bustului lui Avram Iancu asupra psihicului nostru îl simţim fiecare dintre noi, pentru că arta din faţa noastră evocă mai sugestiv şi mai nuanţat decât ar putea-o face cuvintele spiritualitatea lui Avram Iancu, conştient fiind de faptul că simbolurile au o forţă nelimitată, lansez ideea construirii bustului lui Mihai Eminescu, lângă sala Unirea, în vecinătatea străzii Mihai Eminescu şi al Regelui Decebal, la începutul traseului spre Cetatea Dacică.

Avram Iancu, Mihai Eminescu şi Regele Decebal sunt trei simboluri viabile pentru românii covăsneni, pentru că ele sunt mereu în actualitate, pentru că ele suscită multiple relaţionări spirituale şi culturale constructive.

Consilier local, dr. N. Enea