Consecvenți cu preocuparea noastră de a cinsti liderii comunității din Arcul Intracarpatic, atât cât sunt în viață, cât și după ce trec la cele veșnice, cinstim acum memoria a patru foști colegi, cunoscuți pentru activitatea lor de promovare a culturii românești din județul Covasna.

Col. (r) Ioachim GRIGORESCU (1 aprilie 1952 – 2023)

Col. Ioachim Grigorescu s-a născut la 1 aprilie 1952, în comuna Fărcaşa, jud. Neamţ. A urmat cursurile şcolii primare şi ale gimnaziului în comuna natală, între anii 1959-1967. În perioada 1967-1971 a fost elev al renumitului Liceu militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, iar între anii 1971-1974 al nu mai puţin cunoscutei Şcoli Militare din Sibiu, specialitatea Vânători de Munte. La absolvirea şcolii militare a fost repartizat la Batalionul 22 Vânători de Munte din Sf. Gheorghe.

În cei aproape 50 de ani, cât a slujit sub Drapel, col. Ioachim Grigorescu a urcat treptele carierei militare, de la comandant de pluton la Şcoala de gradaţi (1974-1976), la şef birou operaţii, şef de stat major şi comandant interimar în cadrul Batalionului 22 Vânători de Munte din Sfântu Gheorghe, în anul 2001.

După trecerea în rezervă, col. (r) Ioachim Grigorescu a devenit un membru important şi deosebit de activ al societăţii civile din judeţul Covasna. A fost preşedinte a mai multor organizaţii neguvernamentale, dintre care menţionăm: Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, Filiala Covasna (din anul 2005), Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, Filiala Covasna (din anul 2006), Asociaţia „Cultul Eroilor”, Filiala Covasna (din anul 2008), Consiliul Judeţean Covasna al Persoanelor Vârstnice (din anul 2007), vicepreşedinte al Fundaţiei Naţionale „Neamul Românesc”, Filiala Covasna, membru în Consiliul Director al Fundaţiei Culturale „Mihai Viteazul” şi al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Mai nou, şi-a făcut intrarea şi în viaţa politică, în calitatea sa de preşedinte al Filialei Covasna a Partidului Uniunea Naţională pentru Progresul României.

Pentru îndelungata și valoroasa activitate culturală și civică desfășurată, în municipiul Sfântu Gheorghe și județul Covasna, în anul 2018 a fost distins cu titlul de Cetățean de onoare al comunității românești din Sfântu Gheorghe.

Apărător hotărât al valorilor naționale, col. Ioachim Grigorescu, a militat pentru o conviețuire interetnică armonioasă, bazată pe stimă și respect reciproc. Adio, distinse camarad și prieten! Bunul Dumnezeu să-ți călăuzească calea în lumea celor drepți, iar pe noi să ne învrednicească pentru a te cinsti și pomeni, așa cum se cuvine.

Profesorul Vasile STANCU (3 aprilie 1946 – 3 august 2022)

Profesorul Vasile Stancu s-a născut la 3 aprilie 1946, în localitatea Zărneşti, judeţul Braşov. După cei 12 ani de elev la şcoli braşovene, a urmat chemarea: Institutul Pedagogic de 3 ani, Facultatea de Istorie-Geografie Bucureşti (1964-1967); Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie-Filosofie (1978-1982); Postuniversitar Filosofie, Academia de Studii Social-Politice, Bucureşti (1987-1988).

A fost profesor o viaţă întreagă. Între anii 1967-1984 și 1990-1994 a fost profesor și director adjunct la Şcoala Generală și Liceul din Întorsura Buzăului. Din 1976 până în 1984, a fost detaşat la Casa Pionierilor Întorsura Buzăului, apoi a ajuns la Sfântu Gheorghe, ca şef la catedra de Istorie - Politică Externă a Cabinetului judeţean de partid. Din anul 1994 până în 2010, când a ieşit la pensie, a fost profesor la noua Şcoală Generală Nr. 1 din Sfântu Gheorghe, numită ulterior „Nicolae Colan”, paralel având ore şi la Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi”. În perioada 1995-1997, a fost detaşat la Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna pe funcţia de inspector şcolar de istorie-religie-ştiinţe socio-umane.

De-a lungul anilor elevii săi au obținut numeroase premii la concursuri şi olimpiade.

A fost membru fondator și în conducerea tuturor asociațiilor culturale și civice din cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureș.

Meritele sale profesionale, obţinute în cei peste 40 de ani de activitate didactică, culturală și publicistică au fost recunoscute şi răsplătite prin diferite distincţii.

Activitatea de cercetare a istoriei locale a căpătat o formă instituţională prin colaborarea constantă cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita, respectiv cu Grupul de Cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei şi cu Editura Eurocarpatica.

Ca membru activ, în toate aceste organizaţii neguvernamentale a susţinut sute de conferinţe, a participat la numeroase mese rotunde, sesiuni de comunicări, simpozioane, manifestaţii civice, întâlniri cu ierarhii Bisericii Ortodoxe, parlamentari şi membri ai guvernelor postrevoluţionare, cursuri ale Universităţilor de Vară de la Izvorul-Mureşului şi Vălenii de Munte, întâlniri cu delegaţii ale românilor din jurul granițelor etc.

În urma cercetării istorice şi arhivistice, a elaborat zeci de studii şi articole de istorie pe care le-a publicat în revistele şi volume de specialitate: bibliografia istorică personală cuprinde peste 140 de studii, numeroase articole şi comunicări ştiinţifice, în cea mai mare parte legate de Istoria Românilor din sud-estul Transilvaniei,

Pentru susţinerea studiilor şi comunicărilor ştiinţifice, numai în ultimii 20 de ani, a participat la peste 200 de manifestări cultural-științifice în aproape 50 de localităţi din România şi Republica Moldova.

În urma activităţilor desfăşurate în domeniul civic, cultural-ştiinţific şi de valorificare a documentelor arhivistice, a fost distins cu numeroase Diplome de Excelenţă, de Onoare, Jubiliare şi medalii.

Profesorul Vasile Stancu a fost un om care s-a remarcat prin scris (și avea un condei plin de substanță și adevăr istoric), prin talent oratoric (imbatabil în fața adversarilor) și calități umane (generozitate, disponibilitate, solicitudine). Articolele, studiile și volumele semnate de el poartă amprenta inconfundabilă a profesionismului și patriotismului.

Preot Iconom stavrofor Ioan TĂMAŞ (5 aprilie 1952 – 7 august 2020)

Părintele Ioan Tămaş s-a născut în 5 aprilie 1952, în satul Năneşti, comuna Bârsana, judeţul Maramureş. După absolvirea Institutului Teologic „Andrei Şaguna” din Sibiu, în anul 1975, a slujit ca preot paroh pe meleagurile natale.

În urma participării la „Cursurile de la Păltiniş” ale marelui filozof Constantin Noica, a fost suspendat din parohie, nemaiavând drept să slujească. A fost reintegrat ca preot slujitor, la parohia Aita Medie, din județul Covasna, de către vrednicul de pomenire mitropolit al Ardealului, academicianul Antonie Plămădeală. Aici l-au surprins evenimentele din decembrie 1989, la care a participat activ, fiind propus pentru funcția de viceprimar al comunei Aita Mare.

În anul 1992, a fost transferat la parohia Vâlcele, cu obligaţia de a preda religie la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, unde a ostenit timp de 14 ani. A slujit cu credinţă şi devotament credincioşii ortodocşi din Vâlcele, până la pensionare, în anul 2017, fiind înlocuit la amvon de iubitul său fiu pr. Vasile Antonie Tămaş.

Părintele Ioan Tămaș a fost un preot-cărturar (autor a zeci de volume, studii și articole), profesor iubit de elevi, publicist iscusit, scriitor prolific şi important lider de opinie al societăţii civile româneşti din judeţul Covasna.

În decursul anilor a fost membru al Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, al Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna” și al altor asociații culturale româneşti din judeţul Covasna, consilier în cadrul Consiliului Județean Covasna etc., distins cu titlul de „Cetăţean de Onoare” al comunei Vâlcele şi cu alte distincţii acordate de Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei şi de asociaţiile culturale din cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

Părintele Ioan Tămaș a fost un OM, cu „O” mare, un păstor iubit şi respectat de credincioşii săi, şi nu numai de ei. Părintele a fost un om bun, de omenie, a iubit viaţa, oamenii, natura. Bun cunoscător al trecutului, a privit cu realism spre viitor, din perspectiva valorilor creştine.

Din inițiativa și cu osârdia sa, în Vâlcele au fost ridicate busturile revoluționarilor Nicolae Bălcescu și Avram Iancu, Troița eroilor căzuți în cele două conflagrații mondiale, Troița deportaților și refugiaților din localitatea Vâlcele în timpul cedării Ardealului de Nord ș.a.

Prin întreaga sa activitate publică, prin truda sa pusă în slujba comunității românești din judeţul Covasna, părintele Ioan Tămaş lasă un nume bun şi o valoroasă moştenire spirituală. Acum, ne exprimăm, din nou, înalta noastră consideraţie, recunoştinţa şi preţuirea pentru tot ceea ce a realizat ca preot-cărturar, publicist, patriot și Om de spirit românesc.

Inginer Valentin MOCANU (6 aprilie 1952 – 2002)

Inginerul Valentin Mocanu s-a născut în 6 aprilie 1952, în comuna Dorobanţu, pe meleagurile unde întâiul apostol al neamului românesc Andrei şi-a propovăduit cuvântul despre Hristos cel Înviat, botezând şi aşezând preoţi, în Sciţia Minor, Dobrogea de astăzi.

A urmat şcoala gimnazială în comuna natală, liceul în marele port şi staţiune la Marea Neagră, Constanţa. Politehnica a absolvit-o în capitala ţării, Bucureşti, fiind licenţiat al Facultăţii de Energetică, promoţia 1978. După absolvirea facultăţii a fost repartizat la Consiliul Popular Judeţean Covasna, compartimentul tehnic-investiţii. Aprecierea muncii şi competenţei sale profesionale au fost răsplătite prin numirea sa în 1983 în funcţia de şef depozit PECO Sf. Gheorghe.

În 1985, a fost promovat director la REMAT, unde a lucrat până în ultima zi a vieţii sale. Împreună cu principalii săi colaboratori, cu profesionalism şi dăruire, a reuşit să treacă cu bine greutăţile tranziţiei, să privatizeze întreprinderea şi să asigure loc de muncă şi salarii pentru toţi angajaţii săi. Ing. Valentin Mocanu a fost arbitru divizionar şi preşedinte al Asociaţiei Sportive Fotbal Club Sf. Gheorghe, membru fondator şi vicepreşedinte al Ligii Cultural-Creştine Andrei Şaguna, membru fondator şi în conducerea Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita, Asociaţiei artistice „Arcuş”, Asociaţiei ştiinţifice „Carpaţii Răsăriteni”, preşedinte al Comitetului de părinţi de la Colegiu Naţional „Mihai Viteazul”, susţinător de suflet şi material al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” de pe lângă Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. Dintre numeroasele sale fapte ziditoare amintim: realizarea bustului Mitropolitului Nicolae Colan, amplasat în faţa Şcolii „Nicolae Colan”, din Sf. Gheorghe, lucrare realizată de fratele său, Mircea Mocanu, sculptor din Bistriţa; finalizarea lucrărilor de transport şi montare a statuii Mitropolitului Andrei Şaguna, amplasată în parcul din faţa ctitoriilor sale – Biserica din deal şi Şcoala confesională românească; înălţarea crucilor comemorative de la Căpeni, Comolău-Reci şi Vârghiş; realizarea bustului Episcopului Justinian Teculescu, aflat în curs de amplasare în Covasna; acordarea, timp de patru ani, a unei burse elevei Alina Stroe, din Întorsura Buzăului, studentă a Facultăţii de Teologie-Patrimoniu din Bucureşti ş.a.

A trebuit să dispară dintre noi, în condiții tragice, Valentin Mocanu, pentru a conştientiza cât de mare este pierderea pentru familie, prieteni, comunitatea românească şi viaţa publică a municipiului Sf. Gheorghe şi a judeţului Covasna. Ing. Valentin Mocanu a fost a fost o personalitate complexă, un caracter integru, un om iubitor de viaţă, pe care a trăit-o din plin. Un om care a ştiut să dăruiască dragoste, omenie, prietenie, şi toate acestea, cu o nedisimulată naturaleţe. A fost un luptător „în linia întâia”, un om al faptelor şi al onorării exemplare a promisiunilor făcute. Aproape de necrezut, dar Vali Mocanu, nu spunea aproape niciodată „nu se poate”.

Dr. Ioan Lăcătușu