Cică poeţilor din cercul lui Alexandru Muşina le cam place să dispară din Braşov, pentru a se regăsi prin Secuime, unde oamenii sînt ca în Hebdomadarul profesorului A.M. – sînt buni, sînt fraţi, au cercuri, sînt noi, sînt tineri, se macină, se vindecă – depinde de ziua cînd îi întîlneşti/vizitezi. Vineri, 27 iunie, cel puţin în Ceainăria Tein din Sf. Gheorghe, am fost cu toţii tineri, mai ales Adrian Lăcătuş şi Caius Dobrescu, pe care Firul alb al poemelor lui Andrei Bodiu i-a întors în poza cu Poeţii tineri.

În aşteptarea momentului de începere al dialogului de la Tein, am deschis Firul alb. « Un fir alb subţire desparte lumea în două ». Aşa se încheie primul poem din ultimul volum antum al lui Andrei Bodiu. Aşa s-a întîmplat şi vineri seara, în timp ce Adrian Lăcătuş, Caius Dobrescu şi Szonda Szabolcs vorbeau despre poetul dispărut, un fir alb subţire a despărţit Teinul în două,  m-a despărţit de seara lui vineri 27 iunie 2014 şi m-a abandonat tot într-o seară de vineri, dar cu zece ani în urmă, pe 7 mai 2004, cînd l-am cunoscut pe Andrei Bodiu. Cu zece ani în urmă, eram în Sala Albastră a Bibliotecii Judeţene, în jurul lui Matei Călinescu şi Silviu Lupescu, pe care îi invitasem în Sfîntu Gheorghe la lansarea volumului Portretul lui M. În perioada de pregătire a întîlnirii, puţin speriată de prestigiul lui Matei Călinescu, m-am gîndit să mai invit pe cineva, dacă cumva mă poticnesc în calitate de moderator, e bine să mă asigur că există cineva care să-mi sară în ajutor. M-am uitat prin vecinătate şi l-am invitat pe Andrei Bodiu, care a răspuns cu promptitudine şi extrem de entuziasmat să afle că taman la Sfîntu Gheorghe din Secuime s-a gîndit cineva să-l aducă pe Matei Călinescu din Statele Unite!

Într-o seară de vineri din primăvara lui 2004, Andrei Bodiu venise în Sf. Gheorghe la un dialog despre misterul ce învăluie începutul şi sfîrşitul unei vieţi – mai ales începutul , despre care Matei Călinescu spunea că este un mister mai profund decît sfîrşitul. Într-o seară din chinuita vară a lui 2014, în locul cărţii Portretul lui M stătea Firul alb, dar dialogul celor strînşi în Ceainăria Tein era tot despre misterul ce învăluie începutul şi sfîrşitul unei vieţi – viaţa lui Andrei Bodiu, pe care acum prietenii poetului încearcă s-o refacă mergînd pe Firul Alb al poemelor sale. Deocamdară, eu m-am oprit la pagina 27, Lângă gara Predeal. Este pagina unde Andrei Bodiu construieşte o secvenţă de film mare, neorealist. Este pagina unde Andrei Bodiu m-a convins că este un poet pe care merită să-l mai caut.

Lângă gara Predeal                                                     

Lângă gara Predeal o femeie

Cu basma pe cap şi

O pungă în mână merge

În patru labe.

Se chinuie ca un melc

Să ajungă la o centrală termică

Dezafectată

De acolo nu ai nimic

De cumpărat. În compartiment

E cald iar noi vorbim

Despre şcoală.

Ei gheaţa îi arde palmele

Şi genunchii.

Peste vreo lună când trec prin Predeal

Ea este la începutul drumului

Gheaţa s-a topit punga albă joacă în vânt ca

În American Beauty.

(Andrei Bodiu, Firul Alb, Editura Tracus Arte, Bucureşti 2014)

Articol scris de Nina Ţînţar